Elevii își pierd răbdarea în timpul orelor / Profesorul de Chimie Constantin Cioinică, director la Liceul „Constantin Brâncoveanu” din Horezu, Vâlcea: Principala misiune în investigația științifică este să stârnim curiozitatea copilului, nu să-i dăm o teoremă. Curiozitatea este motorul învățării

Foto: lifelearningeducation.ro

„Metoda investigației te introduce într-o lume colaborativă, în care profesorul este un îndrumător al procesului de învățare”, spiune pe blogul Centrului de Evaluare și Analize Educaționale profesorul Constantin Cioinică, director la Liceul ”Constantin Brâncoveanu” din Horezu, Vâlcea. Acesta predă Chimie și a făcut parte din proiectul „Chimia Altfel” derupat de CEAE. Cadrul didactic este de părere că „asta ar trebui să primeze și în facultăți, în departamentele de pregătire pedagogică, și ar trebui să trecem peste pragul ăsta psihologic: eu sunt profesor și eu sunt atoateștiutor”.

Constantin Cioinică, profesor de chimie și director la Liceul ”Constantin Brâncoveanu” din Horezu, Vâlcea, a constatat și el că elevii își pierd repede răbdarea în timpul orelor, scriu autorii articolului. Cursul derulat de CEAE le oferă cadrelor didactice instrumentele necesare pentru a le capta atenția. „Ei au nevoie în continuu de activități care să fie atractive, care să-i mobilizeze, să-i absoarbă. Ei sunt obișnuiți să-și canalizeze atenția către un videoclip haios, către o postare, iar la ore tind să se plictisească. Astfel de programe, precum cel derulat de CEAE, sunt foarte benefice, pentru că promovează activități care nu numai să stimuleze creativitatea, dar să devină și atractive. Din plăcere se învață cel mai bine, este dovedit psihologic, chiar dacă știu că în urmă cu 35-40 de ani se învăța din frica de note, din frica de pedepse”, crede el.

A văzut că elevii trăiesc mai mult în lumea virtuală, iar în acest context rolul profesorului devine și mai important. „Datoria noastră, de cadre didactice, este, în primul rând, să-i aducem în realitate. Pentru că ei cu realitatea se vor confrunta, din realitate își vor extrage beneficiile, în realitate își vor gestiona relațiile”, punctează profesorul.

„Cred că unul din obiectivele cursului a fost să ne familiarizăm cu noi metode și procedee de predare, ținând cont de psihicul elevului și de realitățile intersociale cu care se confruntă în ziua de azi. Prin intermediul cursului, mi-am dezvoltat biblioteca personală de metode de lucru și tehnici de predare. Metoda investigației te introduce într-o lume colaborativă, în care profesorul este un îndrumător al procesului de învățare. Asta ar trebui să primeze și în facultăți, în departamentele de pregătire pedagogică, și ar trebui să trecem peste pragul ăsta psihologic: eu sunt profesor și eu sunt atoateștiutor. Eu obișnuiesc să le mai spun elevilor mei câte o glumă și îmi aduc aminte că, la un moment dat, unul din băieții mei care avea 3-4 ani și cu care mă jucam de-a școala, eu fiind profesorul, mi-a spus că profesorii nu știu nimic, că de aia pun întrebări. Dincolo de această glumă, punem întrebări ca să descoperim ceva. Principala misiune în investigația științifică este să stârnim curiozitatea copilului, nu să-i dăm o teoremă. Curiozitatea este motorul învățării”, explică profesorul.

Articolul integral pe CEAE.ro

Exit mobile version