Performanțele cognitive ale românilor sunt astăzi la nivelul pe care îl aveam după Al Doilea Război Mondial. Concluzia aparține celui mai amplu studiu cu privire la evoluția scorurilor de inteligență din România. Cercetarea – realizată pe 12.000 de români, născuți de-a lungul a 80 de ani – și publicată recent relevă o creștere în medie a performanței IQ, care ne plasează între “ultimele țări europene care continuă să arate Efect Flynn pozitiv”. Dar privit în detaliu, studiul ne indică faptul că “nivelul din ’88-’89 a fost cel mai mare pe care România l-a avut în IQ”, a explicat pentru Edupedu.ro unul dintre autori, psihologul Dragoș Iliescu.
- Spre comparație, Estonia are un efect pozitiv – deci un scor al inteligenței în creștere față de generațiile trecute -, însă “toate țările nordice arată efect negativ”.
- În vreme ce statele occidentale s-au oprit din creștere, Japonia are cel mai mare Efect Flynn, cu un avans de 7.7 puncte pe deceniu (față de 3.4 în România și 1.65 în Estonia).
- În România, “cea mai mare creștere [a nivelului IQ] am avut-o din 1967 până în 1977, o creștere imensă. (…) Prima generație după Revoluție a înregistrat o prăbușire la nivelul la care eram la Al Doilea Război Mondial. Și de atunci avem o recuperare foarte lentă, din 1995 încoace”.
- Ce este Efectul Flynn (EF)? Un indicator al evoluției scorului de inteligență, care a împrumutat numele cercetătorului neozeelandez care a constatat secolul trecut avansul performanței cognitive în 25 de state, ca urmare a scorurilor obţinute la testele de inteligenţă (IQ)
Studiul despre Efectul Flynn în România – Schimbările generaționale și în timp ale performanței cognitive în România – îi are ca autori pe Dragoș Iliescu – profesor în Departamentul de Psihologie al Universității din București și pe George Gunnesch-Luca – de la School of Business, Economics and Society, Friedrich-Alexander University Erlangen-Nürnberg, Germania.
Expert în psihometrie (măsurare educațională) și colaborator OCDE la o parte dintre testările standardizate, Dragoș Iliescu a explicat într-un interviu pentru Edupedu.ro ce anume are impact asupra IQ-ului și influențează scorurile de inteligență, care au fost marile momente de creștere/scădere a nivelului de inteligență și dacă închiderea școlilor și izolarea impuse de pandemia COVID-19 pot influența scorurile de inteligență. Studiul a fost publicat recent în revista Intelligence și descrie evoluția scorurilor de inteligență în România, din perioada războaielor și până în 2018.
Rep: Cum ați derulat cercetarea și care este semnificația rezultatelor, în contextul scorurilor înregistrate la nivel internațional?
Dragoș Iliescu: Datele pe care le-am folosit noi sunt culese din teste aplicate în ultimii 16 ani, pe 12.000 de români. Oamenii testați au fost născuți de-a lungul a 80 de ani. Pe datele acestor ultimi 80 de ani, media creșterii nivelului de IQ în România este de 3.4 puncte pe deceniu. Media internațională e de 3 puncte pe deceniu.
Eu cred că suntem una dintre ultimele țări europene care continuă să arate Efect Flynn pozitiv.
Estonia are un efect pozitiv, dar cam la jumătate față de noi, toate țările nordice arată efect negativ. Există date astfel încât să ne putem compara cu în jur de 25 de alte state din lume. Nu avem de exemplu date pentru China, dar avem pentru Japonia – care are cel mai mare efect, la 7.7 Efect Flynn puncte pe deceniu.
De unde vine creșterea înregistrată de România? Ea vine în special din variabilele socio-culturale. Generațiile diferite trec prin experiențe diferite, trebuie să se adapteze unor conjuncturi diferite și lucrurile prin care trec acele generații dictează creșterea asta.
Noi am descompus cei 80 de ani de-a lungul cărora se întinde studiul în 7 generații:
- I. Prima generație studiată, Post-Război, cuprinde anii 1928 – 1945; cel mai bătrân om cuprins în acest studiu a fost născut în 1928.
- II. Apoi avem Generațiile Boomer-ilor, descompuse în 2 generații: Generația ‘early boomers’, care cuprinde românii născuți între anii 1946 și 1954
- III. Generația ‘late boomers’, a celor născuți între ’55-’67
- IV. Generația ”decrețeilor”, între ’67-’77
- V. Perioada târziu comunistă între ’78-’89
- VI. Generația revoluției 1990-1995
- VII. Generația democrată: 1995-contemporaneitate
Teoria spune că o generație durează cam 10 ani, iar membrii unei generații sunt confruntați împreună cu diverse presiuni de mediu și dezvoltă din acest motiv răspunsuri similare.
Dacă te uiți la aceste 7 generații, ai scădere, creștere, creștere, creștere, creștere, scădere, creștere. Cea mai mare creștere am avut-o din 1967 până în 1977, o creștere imensă.
Guvernele totalitare, prin natura lor, reușesc să recruteze și să mobilizeze resursele mult mai eficient decât guvernele democrate, iar când comuniștii au zis să meargă educația la sat, atunci 4 generații întregi de profesori au mers fost trimiși la țară. Nu au cum să rămână fără repercusiuni astfel de măsuri luate în bloc și am avut un avans imens, pentru că după Al Doilea Război Mondial comuniștii au preluat totuși o țară cu un analfabetism uriaș – și aici mă refer la analfabetism pur, nu analfabetismul funcțional despre care vorbim astăzi. Perioada aceea s-a simțit și avansul imens în IQ-ul României tot de-acolo a venit, pe o pantă ascendentă care a continuat până la Revoluție.
Prima generație după Revoluție a înregistrat o prăbușire la nivelul la care eram la Al Doilea Război Mondial. Și de atunci avem o recuperare foarte lentă, din 1995 încoace.
Efectul Flynn nu vine doar din educație. În primul rând, sunt provocările cognitive aruncate înspre tine de societate. În ’45 care era challenge-ul provocarea cognitivă suportată de românul mediu?
Trivializăm foarte mult lucrul cu tableta, cu laptopul, cu telefonul, dar este o activitate extrem de complexă cognitiv și noi am ajuns să o percepem ca pe nu mare lucru. Dar dacă de la vârstă foarte mică îți formatezi creierul prin utilizarea limbajului în moduri complexe, nu prin țiparea de pe un deal pe altul, prin utilizarea matermaticii, toate lucrurile astea evident că împing înainte capacitatea de abstractizare și în general Efectul Flynn. Acum gândim abstract aproape natural și nu ne dăm seama cât de important e asta de fapt.
Rep: Paradoxal, manualele părinților noștri erau pline de informații abstracte, într-o măsură mult mai mare decât manualele de astăzi, care arată precum cărțile de copii – deși capacitatea de abstractizare este mai mare. De ce?
Dragoș Iliescu: Pentru că pe copii nu îi mai incită școala atât de mult, ei își rafinează mecanismele de abstractizare în altă zonă și atunci școala trebuie să facă ceva să îi atragă. Școala cred că era principala sursă de provocare cognitivă acum 70-80 de ani, acum nu mai este.
Rep: Care este sursa creșterilor scorului de inteligență, în România, în cei 80 de ani studiați?
Dragoș Iliescu: Avansul generațional vine din factori societali care provoacă schimbări cognitive, însă vine și din alte variabile; una din ipoteze vorbește despre nutriție. Aportul nutriției este imens atât din perioada de sarcină a mamei, cât și din perioada copilăriei timpurii. Acum 50 de ani aveam malnutriție masivă în rândul copiilor; cum să se dezvolte creierul, dacă nu primește prin nutriție acele substanțe de care are nevoie? Societatea noastră, cu toate tarele ei, măcar asta a rezolvat în mai mare măsură decât România din alte etape ale ei. O perioadă de secetă astăzi nu mai este echivalentul foametei, cum s-a întâmplat în anii ’50.
Impact masiv îl mai are și emigrația. Brain-drain-ul se simte în scăderile înregistrate de Efectul Flynn [EF]. Imediat după Revoluție au plecat aventurierii. În ultimii 20 de ani au plecat profesioniștii și asta s-a simțit.
Dacă i-aș contabiliza la creșterea de 3.4 puncte și pe tinerii care au plecat, creșterea noastră ar fi probabil mai mare. Cel puțin parțial, scăderea și creșterea foarte timidă pot fi puse și în baza emigrației noii generații. Inclusiv astăzi, toți vor să plece.
Și vedem cât de mult ne costă emigrarea. Brusc, nu mai este o chestiune abstractă, ci foarte concretă în termeni de IQ și economie.
Rep: Ați avut vreo surpriză, în analizarea rezultatelor?
Dragoș Iliescu: Da. Prima dată am analizat trendul care arată 3.4 puncte. Asta te face să crezi că a fost lină creșterea pe deceniu, timp de 80 de ani am crescut… Dar când ne-am uitat la detalii, nu ne-a venit să credem cât de mare a fost căderea după Revoluție.
Nivelul din ’88-’89 a fost cel mai mare pe care România l-a avut în IQ. Nu iau apărarea acelui sistem, dimpotrivă. Dar da, asta ne-a mirat: cât de groaznică a fost căderea.
Am revenit la nivelul de după Al Doilea Război Mondial. Noi suntem astăzi, educațional, ca după Război. Revoluția și toate reformele de după au fost similare unui război.
Dacă te uiți la Finlanda și Estonia, țări cu scoruri foarte mari la PISA, Finlanda raportează EF negativ pe ultimii 5 ani, și Estonia are cel mai mic EF pozitiv din Europa, 1.65 puncte. Vestea este că viitorul nu sună neapărat bine pentru ei. Ei nu aleargă atât de repede ca noi, chiar dacă sunt înaintea noastră.
Rep: Cum se împacă avansul cognitiv înregistrat odată cu adoptarea în masă a noilor tehnologiile, cu avertismentele experților în neuroscience (de tipul, copiii sub 3 ani nu ar trebui expuși la ecrane, iar apoi timpul să fie limitat)?
Dragoș Iliescu: Dacă tu îl lași pe copil 10 ore să facă exerciții mentale în fața unei tablete, acest lucru va avea efecte pozitive asupra unor aspecte, dar va avea și impact negativ asupra altor lucruri. Orice lucru faci în exces va avea și efecte negative. Vrei să contabilizezi toate efectele pozitive, fără însă a exagera? Asta înseamnă echilibru. Altfel ai efecte negative pe integrare emoțională, senzorială, dacă exagerezi. Dar asta e valabil pentru orice, inclusiv pentru nutriție.
Rep: “Copiii ăștia sunt mult mai deștepți decât eram noi!” – este o replică ce apare în aproape toate contextele care alături copii și vârstnici. Este un adevăr științific aici sau este vorba de un miraj, care se aplică și atunci când spunem: copilăria noastră era mai frumoasă?
Dragoș Iliescu: Copiii ăștia nu sunt mai deștepți decât noi, ci decât eram noi când eram copii. IQ-ul mediu al generației care are acum 5 ani este cu 3 puncte mai mare decât al generației care are acum 15 ani. Dar nu este ‘garantată’ creșterea constantă cu aceste 3 puncte pe tot timpul vieții lor. Acești copii când vor avea 15 ani vor fi mai deștepți cu 3 puncte decât copiii de azi 15 ani, dacă ”le dai” școală la fel; dacă sunt expuși la provocări similare. Eu însă cred că se poate să le dăm mai bine, cu foarte mare ușurință.
Rep: Care estimați că va fi efectul pandemiei COVID-19 [cu închiderea școlilor și izolarea impuse] asupra inteligenței înregistrate prin EF?
Dragoș Iliescu: Simplul fapt că stăm 2-3 luni în casă și ne întoarcem la normal din septembrie nu o să creeze un hiatus în evoluția societății. De fapt, asta e una dintre îngrijorările mele. Pentru educație, perioada aceasta este o oportunitate extraordinară de creștere, de evoluție, de învățare că se poate preda și digital. Cel mai greșit lucru ar fi ca, după ce se termină criza, să revenim cu nonșalanță la tot ce era înainte, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat; să uite profesorii că de fapt copiilor le-au plăcut resursele digitale. Fenomenul [de digitalizare a educației] este reversibil, în acest moment. În continuare sunt oameni destui profesori care urăsc că trebuie să predea folosind online-ul.
Dacă din varii motive – ori pentru că în toamnă se va întoarce pandemia, ori că o parte dintre profesorii care nu au încercat niciodată tehologia acum își dau seama că pot preda și astfel – e posibil totuși să persiste trendul de a preda și digital, atunci vom avea un efect. Dar ca să aibă un efect generațional, schimbările trebuie să fie suficient de puternice încât să poată influența o generație întreagă, să se aplice ani, nu doar 2 luni.
Rep: Care este nivelul de inteligență înregistrat de România, în acest moment, față de celelalte state?
Dragoș Iliescu: Noi suntem sub media Europei. Psihologia cross-culturală se ocupă cu comparații ale unor trăsături psihologice între culturi. Studiile acestea [referitoare la care sunt statele cu cele mai mari valori ale IQ-ului – N.red.] sunt foarte criticate și din cauză că, pentru a putea să măsori inteligența unui popor, trebuie să ai un instrument adecvat populației respective. De exemplu, dacă mă duc în Zimbabwe cu un instrument construit în SUA, copiii vor părea tăntălăi, la fel cum dacă fac invers vor părea tăntălăi copiii americani. Pentru că alte lucruri sunt relevante în cele două culturi.
Producția de teste de inteligență e foarte puternic ancorată în zona anglo-saxonă: în America și UK se dezvoltă 99% din aceste teste. Asta pentru că ele sunt scumpe, ai nevoie de expertiză foarte fină, etc. Luăm un celebru test de inteligență din Olanda, unde una dintre întrebări este: cine este regina Olandei? Pentru orice copil din Olanda, este o întrebare foarte simplă, dar adusă în România este o întrebare pe la care nu o să știe nimeni să răspundă. Bun, despre acest efect al instrumentului asta este vorba. Și se observă că cu cât e mai puțin vestică o țară, cu atât pare mai puțin deșteaptă populația. Dar răspunsul meu este că trebuie să ne uităm la instrumentele cu care evaluăm. Deci avem probleme metodologice serioase în aceste studii. Dacă ignorăm aceste probleme, răspunsul meu este: părem să stăm sub media europeană la nivelul mediu al inteligenței.
Rep: Pandemia COVID-19 a prins România în anul cu cea mai mică alocare din PIB pentru educație și cercetare, deși paradoxal toți elevii români care pot deveni cercetători văd în regim de LIVE rezultatele celor mai mari laboratoare de cercetare din lume. Credeți că asta va impulsiona cercetarea din țară sau reprezintă cimentarea impresiei că pentru a realiza ceva în cercetare trebuie obligatoriu să pleci din România?
Dragoș Iliescu: Un blitz de 12 luni nu se va vedea. Dar dacă va continua pandemia, o să fie un șut pentru cercetare. Cercetarea se face pe și pentru bani. Ai nevoie de bani și de o modalitate de selecție pozitivă. Ai acum institute naționale de cercetare conduse de nimeni. Chiar și puținii bani pe care îi ai îi flendurești, iar oamenilor pe care îi aduci din afară nu le dai ocazia să preia conducerea.
Să facem un calcul simplu: dintr-o generație de 250.000 de copii, nu sunt mai mult 1.000 de copii care sa ia scorurile maxime la testele PISA. Din acei 1.000, mai puțin de 50 vor de fapt să facă cercetare. Pe cei 50 trebuie să îi convingi să se și facă cercetători și să le creezi contextul pentru așa ceva. Dar asta este o recoltă mult prea slabă pentru a avea cercetare performantă. Toți foștii mei doctoranzi foarte buni au făcut măcar un 1 an din studiile lor în afara țării. Te întorci apoi în România doar dacă ai oportunități similare, adică oportunități de salarizare și mai ales de creștere similare. Deci îți trebuie ca stat reguli ca să nu mai ai oameni nepricepuți sau slabi care îți dictează în cercetare, – pentru că ai fel de fel de oameni și în institutele de cercetare, și în universități. Și pentru că sunt mai puțin competenți, slab educați se ocupă preponderent de politichie și pentru că sunt în politichie sunt șefi de departamente și împart resursele. Și apoi cercetătorilor extraordinari li se dictează de astfel de oameni și asta nu e o cultură a performanței care să conducă cercetarea spre succescare lucrează sub ăștia.
Rep: Ce metodologie ați folosit, în realizarea studiului?
Dragoș Iliescu: Noi am venit cu un avans metodologic. Am făcut o analiză statistică sofisticată și care a fost recunoscută de reviewer-ii avuți la jurnalul (Intelligence) ca o inovare.
Când te uiți la date, trebuie să disjungi din date 3 tipuri de efecte:
– avem oameni de vârste diferite pe care îi testezi, iar vârsta influențează variabila focală;
– și apoi avem cohortele generaționale;
– în fine, avem data la care au fost testați (pe unii i-am testat în 1996, pe unii în 2005, etc). Deci am testat la momente diferite, oameni de vârste diferite, din cohorte diferite. Aceste trei variabile sunt puternic corelate între ele; efectul se numește este multicoliniaritate și pentru a putea să disjungi efectele acestor 3 variabile ai nevoie de o analiză statistică mai complicată, care extrage erorile. Este o inovație metodologică.
Rep: Cine este autorul inovației metodologice?
Dragoș Iliescu: Studiul a fost făcut cu contribuția egală a autorilor, dar noi doi, autorii, suntem listați alfabetic. Cu George Gunnesch-Luca [coautorul studiului – N.Red.] m-am împrietenit acum 2 ani, la Friedrich-Alexander Universitaty din Nürnberg, Germania, unde am discutat pentru prima dată ideea și am zis că e o provocare interesantă să rezolvăm noi problemele metodologice ale unui astfel de studiu.
Rep: Ce teste ați folosit în studiul care acoperă cei 80 de ani? Cine le-a aplicat prima dată?
Dragoș Iliescu: Testul este unul celebru consacrat internațional (Multidimensional Aptitude Battery, MAB-II), iar testele au fost aplicate de diverse entități. Sunt teste care au fost făcute de TestCentral Romania (editorul testului), de diverse universități și de psihologi, de companii comerciale care pun la dispoziție bazele de date apoi pentru cercetare, către universitate. Asta este o bună-practică și am beneficiat și noi de ea.
Rep: Analiza asupra EF în România ultimilor 80 de ani v-a deschis ideile altor cercetări? Aveți un follow-up?
Dragoș Iliescu: Lucrăm de 2 câteva luni la un studiu cu privire la diferențe generaționale în personalitate, cu exact aceeași metodologie. Să vedem, sunt mai extraverți sau mai instabili emoționali milenialii, etc.? Luăm metodologia asta și o aplicăm și pe alte variabile.
În problema inteligenței, vrem să vedem în ce măsură există diferențe ale variabilelor în funcționarea neurocognitivă. Ți se schimbă felul în care funcționezi din punct de vedere neurocognitiv, în funcție de stimul. Suntem la nivelul la care încercăm să ne dăm seama de unde anume vine un anumit rezultat și care caracteristici neurocognitive fine se modifică mai mult decât altele.
Este un stadiu descriptiv al unei situații. La început dai de un fenomen, apoi poți să fii predictiv și să faci intervenții. Dar noi nu putem să manipulăm niște variabile ca să facem oamenii mai inteligenți.
Challenge-urile educaționale sunt absolut critice, ei vor beneficia [științele educației, ca domeniu – N.Red.] cel mai mult, dacă vom avea rezultate.
Rep: Care este marja de abatere a studiului?
Dragoș Iliescu: Orice studiu are eroare și diverse limitări, evident. Limitările studiului nostru sunt recunoscute cu franchețe, așa cum este buna practică în știință, la finalul articolului. Una din limitările majore este faptul că ne-am bazat pe un eșantion de conveniență – chiar dacă este voluminos, eșantionul nu a fost cules special pentru acest studiu, ci a fost amalgamat din multe date culese în multe alte contexte. Altfel, marjele de eroare ale estimărilor noastre sunt raportate în articol; nu sunt teribil de mari, cred că ne putem baza că aceste rezultate au o acuratețe rezonabilă.
Rep: Care sunt țările pe care cercetările internaționale asupra EF ne arată că ar trebui să ni le definim ca modele?
Dragoș Iliescu: Nu știu dacă putem vorbi de modele aici – de exemplu Japonia raportează efectul Flynn cel mai consistent din toată lumea, de aproape 8 puncte. Însă e greu de înțeles de ce și ce anume e atât de tipic în cultura japoneză de împinge înainte acest efect. Apoi, chiar dacă am înțelege, e posibil să fie imposibil de reprodus pentru noi.