Performanțele învățământului românesc sunt, din păcate, prea puține și prea mici ca să poată însemna ceva în istoria mare a țării. Avem strategii pentru aproape fiecare problemă majoră legată și de educație. Dar când vine vorba despre implementarea lor, o facem cu viteza melcului, potrivit raportului Systematic Country Diagnostic – Education, făcut de Banca Mondială.
Cea mai bună oglindă a sistemului de educație de până acum este testul PISA. Are avantajul că este susținut după o metodologie clară, în 72 de state OECD și partenere, testele sunt identice în toate țările. Este un test standard, pentru un adult el poate părea chiar banal, organizat de OECD din trei în trei ani. Cel din 2015, cel mai recent, a arătat că stăm prost la Citire, Matematică și Științe, domenii la care, cam 38% dintre participanți nu au reușit să răspundă nici măcar la întrebările de bază.
Analfabetismul funcțional. Procentul este aproape dublu față de media UE de 19,7%. De remarcat, totuși, că față de anul 2006, în care România a participat la primul test PISA, și când procentul analfabeților funcționali era de 57%, pare că am progrest.
Care sunt cauzele dezastrului. Le-au identificat tot cei de la OECD (Organizatia Economica pentru Cooperare si Dezvoltare): infrastructura necorespunzătoare, abandonul școlar, lipsa conștientizării importanței formării continue, subfinanțarea.
În raportul PISA III, raport publicat în 2017, apare o legătură directă între „bunăstarea elevului” și performanțele lui. În afară de mersul la școală propriu-zis și de lecțiile la care participă, pentru un copil și mai apoi un tânăr școala înseamnă prima interacțiune cu societatea. Iar această experiență de viață își pune amprenta definitiv și adânc în atitudinea și comportamentul lui. Raportul PISA III subliniază legătura dintre anxietatea provocată de școală, hărțuirea în școli (bullying) și performanțele școlare scăzute. În plus, relația dintre elev și profesor are un impact major, au descoperit experții, pentru că dacă profesorul reușește să-l facă sa simtă că aparține acelei comunități, atunci are deja o variabilă cheie atinsă pentru dezvoltarea lui academică.
Diferențe semnificative în performanță sunt printre elevii din vârful și de la baza quintilelor socio-economice. Este vorba despre 3 ani de studiu. Este una dintre cele mai mari diferențe din Europa și din țările central asiatice.
WC-ul din curte, e tot în curte și la școală
La sat 38% dintre școli au toaletă exterioară, peste 25% nu au încălzire centrală, 20% nu au autorizație sanitară de funcționare, 17% nu dispun de sursă autorizată de alimentare cu apă și doar 60% dintre școli au bibliotecă proprie.
Abandonul școlar – campionul Europei
Părăsirea timpurie a școlii în procent de 18,1% în anul 2017, față de 20% în 2006, este încă peste media UE de 10,6% în anul 2017. Iar dacă media de 18,1% mai arată cum mai arată, abandonul la sate este de 26,3%! În orașe e de 9%. Pe regiuni, cei mai mulți se lasă de școală în zonele cele mai sărace: În Moldova, regiunea Nord-Est și Dobrogea, Regiunea Sud-Est rata de părăsire timpurie a școlii este cea mai
ridicată, de aproape patru ori mai mare față de cel din BucureștiI lfov, de 23,6% și respectiv 22,4%, față de 5,5% în 2017.
Nu învățăm la școală, dar nici după ce o terminăm
Anul trecut doar 0,9% dintre persoanele ocupate cu vârsta între 25 și 64 de ani au urmat o formă de învățământ sau de formare profesională, în timp ce media europeană e la 12%. O explicație posibilă este aceea că încă nu există tradiția de a oferi angajaților posibilitatea de formare și/sau dezvoltare a unor
abilități, precum cele de operare pe computer. Iar firmele de la noi nu se implică (din lipsă de motivație, birocrație sau suficiență) în formarea angajațior. La nivel european 22% dintre firmele cu cel puțin 10 angajați le oferă acestora cursuri de dezvoltare a abilităților de operare pe computer și internet (TIC), în România acest fenomen se întâlnește în doar 5% dintre firme, procent care situează România pe ultimul loc în UE.
Migrația și declinul demografic
Populația României a scăzut și este în scădere, iar populația școlară a ajuns si ea la aproximativ 3,5 milioane de elevi. Ceea ce complică foarte mult lucrurrile este faptul că peste 2 milioane de oameni în vârstă de muncă (adică 25% din toată forța de muncă din România), se estimează că au emigrat în afara țării, în căutarea unei vieți mai bune, unor locuri de muncă mai bune.
Integrarea populației Roma
Datele Monitorului Euducației și Formării, al Comisiei Europene, din 2017 , arată că elevii de etnie rromă au o rată de participare la grădiniță în scădere de la 45% în 2011 la 38% în 3016. În același timp proporția abandonului școlar între elevii rromi a scăzut de la 90% în 2011, până la 77%, dar este în continuare foarte ridicată. Simultan, 64% dintre tinerii rromi cu vârste între 16–24 de ani nu au un loc de muncă, nu sunt într-o formă de educației, sau formare (NEET). Raportul Băncii Mondiale, anunță că 29 % din copiii rromi sunt educați în școli în caretoți sau majoritatea elevilir sunt rroma.
FOTO: unsplash.com