Educația românească, în faza când e obligată să fie “regândită pentru era digitală” – ce spune un studiu al Parlamentului European

Când a anunțat, sâmbătă, că profesorii vor urma cursuri de formare pentru predarea online după încheierea anului școlar, ministrul Educației Monica Anisie a stârnit un val de reacții care-au descris starea de haos în sistemul educațional românesc, forțat de aproape 2 luni să se “descurce” pe Internet. Dezbaterea locală despre școala online contrastează profund cu argumentele sistematice din încă un studiu european ce argumentează că și elevii, și cei care îi îndrumă trebuie să se adapteze transformărilor digitale pentru că așa cer societatea, provocările globale, piața muncii. Studiul, intitulat “Regândirea educației în era digitală” și dat publicității la sfârșitul lunii aprilie, e cu atât mai relevant cu cât, deși proaspăt apărut, a fost elaborat înainte de izbucnirea pandemiei Covid-19, care a obligat școlile lumii să treacă pe online.

Din seria de declarații făcute sâmbătă de ministrul Anisie, cele referitoare la instruirea profesorilor au stârnit – pe pagina de Facebook a EduPedu.ro și pe multe alte pagini – reacții precum:

• măsura e tardivă – prea puțin, prea târziu
• măsura e utilă și necesară
• măsura ar distruge vacanța profesorilor
• măsura e inutilă, atât timp cât sunt alte priorități: profesorii degeaba știu să predea online, când nu au cu ce (laptopuri, conexiune online etc.) sau elevii nu au cu ce sau ar fi dezinteresați.
• mai importantă ar fi infrastructura
• altele sunt prioritățile acum – de ce să vorbim despre vară, când acum ard Bacul și evaluările
• măsura e utilă, dar abuzează de posibilitățile profesorilor (care și-au dublat munca prin activitățile online)
• măsura e contrară părerii “specialiștilor” care sunt că digitalul distruge creierele copiilor și că școala trebuie să fie făcută cu creionul în mână etc.

Mult mai limpede decât discuția publică din România este studiul despre tranformarea educației în era digitală, dat publicității de Parlamentul European zilele trecute. Acesta oferă o poziție tranșantă și care nu ține seama de conjunctura pandemiei:

“Regândirea educației în era digitală trebuie să fie o chestiune centrală pentru decidenții actuali”, iar motivele esențiale sunt:

1. Doar educația poate produce o forță de muncă pregătită pentru slujbele viitorului și pentru o piață a muncii în schimbare. Regândirea educației în era digitală constituie o precondiție pentru competitivitatea Europei pe plan global, pe viitor

2. Doar educația poate oferi precondițiile incluziunii sociale și participării egale a cetățenilor europeni în democrația digitală. Regândirea educației este un mijloc de garantare a valorilor europene (egalitate, democrație, statul de drept).

Studiul analizează competențele digitale ale elevilor și ale profesorilor și relevă discrepanțe majore între cele două categorii. Cum se prezintă România în acest context, mai jos.

La nivel european, arată raportul, elevii au abilități digitale ridicate în general, deși există diferențe de la o țară la alta și de la un mediu la altul. În privința abilităților, diferențele de gen sunt neglijabile în rândul elevilor actuali, dar e mult mai puțin probabil ca fetele să își transforme aceste competențe într-o carieră. Iar elevii, în general, au nevoie să li se transmită, în școală, abilități precum gândirea de calcul și abilitățile de antreprenoriat.

Pe de altă parte, profesorii și instructorii, deși folosesc adesea instrumente digitale, nu le adaptează suficient și în mod relevant în actul pedagogic. Mai mult, marea majoritate a profesorilor nu participă sau o fac doar sporadic la activități de dezvoltare profesională care se concentrează pe educația digitală. Mai mult, le lipsește pregătirea și cadrul de sprijin (inclusiv curriculumul) pentru a-și concentra predarea către dezvoltarea unor abilități necesare în epoca digitală.

Poziția României în context european, în privința pregătirii educației pentru era digitală

Studiul PE analizează pregătirea piețelor, societăților și sistemelor de învățământ, în ansamblu, pentru adaptarea la epoca digitală și menționează și România, de câteva ori, în acest context.
Referindu-se la datele statistice din 2017-2018, studiul că, în UE, majoritatea largă (84%) dintre gospodării prezintă acces la un calculator. Dar diferențele între țările membre sunt mari: dacă, în Luxemburg, 85% dintre elevii de liceu folosesc calculatorul cel puțin o dată pe săptămână, acest lucru este valabil doar pentru 29% dintre elevii români.

Cu cât mai puțini elevi au acces la calculator, cu atât mai mic este procentul celor care au abilități digitale peste nivelul de bază. Din acest punct de vedere, Bulgaria, Grecia și România sunt pe ultimele locuri în Europa.

Iar România este pe ultimul loc în Europa când vine vorba despre elevii de 16-19 ani care au abilități digitale peste nivelul de bază. Astfel, doar 19% dintre elevii români din categoria menționată au astfel abilități peste nivelul de bază (la polul opus, peste 80% dintre elevii din Finlanda și Luxemburg au abilități peste nivel de bază). Procentul se situează între 70-80% în alte țări europene, între 60-70% în nouă țări europene, iar media UE este de 57%.

Tot în România, 33% dintre elevi au abilități digitale de bază, iar 41% – foarte scăzute. În Finlanda, 94% dintre elevii de 16-19 ani au cel puțin abilități digitale de bază. În România – doar 52%.

Cele de mai sus se aplică elevilor actuali, printre primii din generațiile nativilor digitali. Iar aceștia trebuie educați în școli și de către profesori care nu s-au adaptat: “Vasta majoritate a profesorilor nu participă sau participă doar sporadic la dezvoltarea profesională concentrată pe educația digitală”, arată raportul, elaborat înainte de explozia de programe ce au însoțit trecerea la școala online, în timpul pandemiei Covid-19.

Studiul arată, oricum, că un punct forte pentru educatori este faptul că există un număr foarte mare de aplicații care, folosite adecvat, pot sprijini educația digitală. Doar să le folosească.

Studiul Parlamentului European vine în completarea unor poziții susținute ale OECD pe această temă, în ultimele luni, dintre care amintim:

• Învățământul românesc, văzut prin ochi internaționali. O descriere nemiloasă de la șeful Educației OECD: Ce fac sistemele cele mai performante ale lumii, iar în România se face cel mult pe hârtie
• O primă viziune macro asupra impactului COVID-19 în educație. Andreas Schleicher, OECD: În această criză, toți profesorii trebuie să se implice, să aibă mai multă autonomie și să fie încurajați spre schimbare, cu ajutorul tehnologiei
• Cât de pregătită este România pentru adaptarea la educația online? Nou raport realizat de OECD pe baza testelor PISA / Expertul Andreas Schleicher: Elevii vor deveni mai pretențioși când va reîncepe școala
• Cum ar trebui să răspundă optim autoritățile din educație, în criza Covid-19: planul de acțiune în 25 de pași propus de OECDRaportul publicat de Parlamentul European este, momentan, disponibil în limba engleză aici. Articole de sumar în limba română sunt disponibile aici, aici și aici.

Foto: Pexels.com