Impactul Covid va fi răsunător în educație. După ce au fost nevoite să închidă porțile de pe o zi pe alta, instituțiile de învățământ se scaldă într-o mare de incertitudini și întrebări fară răspuns: de la chestiuni administrative, la statutul salariaților, taxele plătite de către părinți (în cazul celor private), procesul educațional și calendarul evaluărilor aferente. Și în timp ce răspunsurile sau măcar sugestiile întârzie să apară de la autorități, presiunea soluțiilor, așteptările părinților și ale salariaților atârnă pe umărul instituțiilor.
Textul acesta este despre educația privată. Asta pentru că în ciuda aparențelor și a percepției generale de “taxe nejustificat de mari”, grădinițele și școlile private sunt cele mai vulnerabile în astfel de situații de criză. Ele nu se bazează pe banii statului, ci pe cei al părinților care în aceste zile sunt nevoiți fie să nu muncească că să stea cu copiii acasă, fie să plătească în plus pentru ajutor, ceea ce pune presiune pe bugetul pe care îl acordau în mod normal taxelor școlare.
Și chiar în lipsa acestei presiuni, cine este dornic să plătească un serviciu de care nu beneficiază? Și pentru cine încă își închipuie că școlile private stau pe grămezi de bani, îl invit să facă un estimat al costurilor lunare și al investițiilor, ca să își dea seama că multe stau pe un munte de idealism justificat sau nu de încasări. Ele supraviețuiesc prin volume, însă astăzi tocmai acele volume sunt afectate, pentru că covid-19 este pentru toată lumea.
Având în vedere că vorbim despre o pandemie, este clar că situația vă dura săptămâni bune, cel mai probabil 2-3 luni. În acest context, problema taxelor devine una reală, pentru că de ele sunt dependente salariile cadrelor didactice, credite bancare, plata chiriilor și a serviciilor conexe, și uneori chiar supraviețuirea unor instituții care altminteri par solide financiar.
Dar să ne întoarcem la cadrele didactice, care în acest scenariu sunt cele mai vulnerabile: ele riscă să rămână fără venituri de pe o zi pe alta, noi știind că veniturile lor sunt mici, uneori la limita sustenabilității, și că șansele ca ele să aibă economii să le susțină în această perioadă nu sunt reale. Mai mult decât atât, șansele să își găsească rapid surse de venit sunt 0, având în vedere că toate grădinițele și școlile sunt închise.
Ce merită menționat aici este că educatorii și profesorii nu sunt doar cifre în contabilitatea unei școli/grădinițe sau în economia unei țări. Ei sunt acei oameni în mâna cărora noi, părinții, ne-am lăsat copiii în fiecare zi, cu încrederea că sădesc în ei emoții sănătoase, curiozitatea față de lumea în care trăiesc, plăcerea de a cunoaște și abilitățile pentru a înțelege lumea în care ei trăiesc. Aceștia sunt oameni care ne-au întâmpinat cu un zâmbet larg în fiecare zi, oamenii care ne-au comunicat deschis despre activitățile și provocările fiecărei zi, ale căror mesaje le-am așteptat și citit cu sufletul la gură. Doar ei erau împreună cu ce avem mai de preț: copiii noștri.
Soarta acestora este zilele acestea tranșată de calcule individuale, obiective sau subiective. Și o dată cu ea, soarta educației private în Romania. Covid-19 este un test de adaptabilitate și responsabilitate individuală și de grup. Și mai mult că niciodată trebuie să acționam ca un trib, să ne coalizăm forțele pentru a prioritiza educația încă o dată. Pentru a-i da locul cuvenit, pentru a acorda respect și decență oamenilor care fac din binele copiilor noștri un scop profesional, o misiune pentru o viață. Pentru a demonstra că construim pe valori solide, nu pe mercantilism individual, că avem o viziune pe termen mediu și lung, că investim în oameni mici și mari deopotrivă. Pentru că știm că tot ce este valoros se construiește în timp, cere timp, energie, resurse. Pentru că educația începe cu oamenii chiar și pe vremea covid.
Textul acesta este despre o industrie, nu despre o grădiniță sau despre o școală anume. Este despre oameni și omenie. Este despre capacitatea noastră de a acționa ca o comunitate, ca un grup unit de valori comune și de o problemă comună: covid-19. Pentru că putem, dacă vrem.
De asemenea, textul este scris în lipsa anunțării unor măsuri guvernamentale care să ajute cadrele didactice din instituțiile private. Sperăm că aceeași viziune despre importanța cadrelor didactice să fie împărtășit și la nivel central și în curând să vedem acele măsuri de susținere guvernamentale a cadrelor didactice din sistemul de stat și privat.
Ruxandra Manea este antreprenor în educație, fondator Educarium si cofondator și board member Aspire Teachers. A absolvit Magna cum laude Facultatea de Științe Politice din cadrul Ewha Womans University, Coreea de Sud, și a lucrat ca profesor colaborator la Universitatea București.