Impactul Covid va fi răsunător în educație. După ce au fost nevoite să închidă porțile de pe o zi pe alta, instituțiile de învățământ se scaldă într-o mare de incertitudini și întrebări fară răspuns: de la chestiuni administrative, la statutul salariaților, taxele plătite de către părinți (în cazul celor private), procesul educațional și calendarul evaluărilor aferente. Și în timp ce răspunsurile sau măcar sugestiile întârzie să apară de la autorități, presiunea soluțiilor, așteptările părinților și ale salariaților atârnă pe umărul instituțiilor.
Textul acesta este despre educația privată. Asta pentru că în ciuda aparențelor și a percepției generale de “taxe nejustificat de mari”, grădinițele și școlile private sunt cele mai vulnerabile în astfel de situații de criză. Ele nu se bazează pe banii statului, ci pe cei al părinților care în aceste zile sunt nevoiți fie să nu muncească că să stea cu copiii acasă, fie să plătească în plus pentru ajutor, ceea ce pune presiune pe bugetul pe care îl acordau în mod normal taxelor școlare.
Și chiar în lipsa acestei presiuni, cine este dornic să plătească un serviciu de care nu beneficiază? Și pentru cine încă își închipuie că școlile private stau pe grămezi de bani, îl invit să facă un estimat al costurilor lunare și al investițiilor, ca să își dea seama că multe stau pe un munte de idealism justificat sau nu de încasări. Ele supraviețuiesc prin volume, însă astăzi tocmai acele volume sunt afectate, pentru că covid-19 este pentru toată lumea.
Având în vedere că vorbim despre o pandemie, este clar că situația vă dura săptămâni bune, cel mai probabil 2-3 luni. În acest context, problema taxelor devine una reală, pentru că de ele sunt dependente salariile cadrelor didactice, credite bancare, plata chiriilor și a serviciilor conexe, și uneori chiar supraviețuirea unor instituții care altminteri par solide financiar.
Dar să ne întoarcem la cadrele didactice, care în acest scenariu sunt cele mai vulnerabile: ele riscă să rămână fără venituri de pe o zi pe alta, noi știind că veniturile lor sunt mici, uneori la limita sustenabilității, și că șansele ca ele să aibă economii să le susțină în această perioadă nu sunt reale. Mai mult decât atât, șansele să își găsească rapid surse de venit sunt 0, având în vedere că toate grădinițele și școlile sunt închise.
Ce merită menționat aici este că educatorii și profesorii nu sunt doar cifre în contabilitatea unei școli/grădinițe sau în economia unei țări. Ei sunt acei oameni în mâna cărora noi, părinții, ne-am lăsat copiii în fiecare zi, cu încrederea că sădesc în ei emoții sănătoase, curiozitatea față de lumea în care trăiesc, plăcerea de a cunoaște și abilitățile pentru a înțelege lumea în care ei trăiesc. Aceștia sunt oameni care ne-au întâmpinat cu un zâmbet larg în fiecare zi, oamenii care ne-au comunicat deschis despre activitățile și provocările fiecărei zi, ale căror mesaje le-am așteptat și citit cu sufletul la gură. Doar ei erau împreună cu ce avem mai de preț: copiii noștri.
Soarta acestora este zilele acestea tranșată de calcule individuale, obiective sau subiective. Și o dată cu ea, soarta educației private în Romania. Covid-19 este un test de adaptabilitate și responsabilitate individuală și de grup. Și mai mult că niciodată trebuie să acționam ca un trib, să ne coalizăm forțele pentru a prioritiza educația încă o dată. Pentru a-i da locul cuvenit, pentru a acorda respect și decență oamenilor care fac din binele copiilor noștri un scop profesional, o misiune pentru o viață. Pentru a demonstra că construim pe valori solide, nu pe mercantilism individual, că avem o viziune pe termen mediu și lung, că investim în oameni mici și mari deopotrivă. Pentru că știm că tot ce este valoros se construiește în timp, cere timp, energie, resurse. Pentru că educația începe cu oamenii chiar și pe vremea covid.
Textul acesta este despre o industrie, nu despre o grădiniță sau despre o școală anume. Este despre oameni și omenie. Este despre capacitatea noastră de a acționa ca o comunitate, ca un grup unit de valori comune și de o problemă comună: covid-19. Pentru că putem, dacă vrem.
De asemenea, textul este scris în lipsa anunțării unor măsuri guvernamentale care să ajute cadrele didactice din instituțiile private. Sperăm că aceeași viziune despre importanța cadrelor didactice să fie împărtășit și la nivel central și în curând să vedem acele măsuri de susținere guvernamentale a cadrelor didactice din sistemul de stat și privat.
Ruxandra Manea este antreprenor în educație, fondator Educarium si cofondator și board member Aspire Teachers. A absolvit Magna cum laude Facultatea de Științe Politice din cadrul Ewha Womans University, Coreea de Sud, și a lucrat ca profesor colaborator la Universitatea București.
Raluca Pantazi
Mihai Peticilă
C.I.
Roxana Rusin
Costin Ionescu
5 comments
Este normal să achitam niște servicii de care copiii nostri nu au beneficiat?este normal ca în perioada aceasta în care toți avem pierderi foarte mari unii să nu suporte nici o pierdere?este normal să fim amenințați că se vor lua măsuri drastice dacă nu platim până pe 17 mai?este normal să ne anunțe cu o lună in urmă că anul școlar 2019-2020 s-a incheiat iar acum să înceapă din nou lecțiile on line până pe 27 iunie!au făcut lucrul acesta doar ca să ne oblige să platim!este normal să nu se facă nici măcar o reducere?in perioada aceasta de 2 luni copiii noștri nu au consumat in aceste spații apă,curent electric nu au facut mizerie!
Uman ar fi ca cei ce conduc aceste gradinite private sa tina cont de faptul ca in aceasta perioada nu au cheltuieli cu utilitatile (nu consuma apa, electricitate, gaze si nu produc gunoi), nu au cheltuieli cu materiale didactice, cu consumabile si nici cu solutii de curatenie si din aceste considerente sa perceapa taxa insa sa ii aplice o reducere. O taxa de 75% din taxa standard ar fi o masura corecta, de bun simt si de solidaritate pt. ca unul din parinti trebuie sa stea acasa pt. a ingriji copilul si sigur nu va primi salariul integral.
75% pentru ce? Chiriile se suspenda, angajatii vor intra in somaj tehnic platit de stat. De unde taxa asta de 75% ?
Realitatea este urmatoarea: 1. Gradinita privata percepe taxe im continuare, fara a oferi vreo reducere; 2. Justifica aceasta taxa prin explicatia ca ei ne pun in continuare la dispozitie serviciile ptr care platim ; 3. aceste “servicii” constau in cate o poezie trimisa pe WhatsApp. Personal eu am comunicat gradinitei ca parintii dispun de acea aparatura tehnica care le-ar permite videoconferinte cu educatorii si dorim ca, in conditiile perceperii taxelor, sa ni se ofere servicii complete de educare prin predarea la distanta. Nu s-a raspuns acestei solicitari. Ne trimit insa poze atat cu numere, poezii cat si poze personale ale cadrelor didactice. Din cand in cand primim, tot scriptic, instructiuni ce se le predam copiilor nostri. Practic, noi parintii ne-am transformat in educatori.; 4. In atare situatie, nu pot sa plang situatia gradinitelor private atat timp cat au o atitudine superficiala dar cu pretentii de a fi platiti la cota maxima pentru superficialitate.
Foarte frumos spus! Educatia este pentru oameni si prin oameni. Indiferent cat de mult ne afecteaza starea actuala, vom gasi cu siguranta rezolvarea, in noianul de raspunsuri ce ne sunt la indemana. Tocmai educatia privata pare sa fie mai bibe pregatita acum, fata de invatamantul de stat. Alaturi de planurile de calamitate si simularile pt astfel de situatii, scolile private din Romania aubsi un plan de rezerva, online, ce a fost utilizat, daca nu macar simulat. Este varianta si pt invatamantul de masa, prins pe picior gresit( platforme inexistente, cadre nepregatite, elevii neadaptati). Ceea ce facem fiecare acolo unde suntem, pragmatic si riguros, va creea certitudini. Parintii vor capata incredere si vor sustine financiar copilul, iar acesta nu se va simti abandonat, ci util si implicat. Noi cadrele didactice, vom avea satisfactia indeplinirii misiunii pana la capat. Nu este usor, dar nici imposibil.
Asa vad eu lucrurile in acest moment. Trebuie sa creem conexiuni, putin diferite de cele cu care eram obisnuiti, dar pline de provocare. Nici onlaine nu dispare empatia, trebuie activata doar prin siguranta si determinarea lucrului bine facut.
Mult succes!