Educația în Marea Britanie: O privire asupra relației dintre educație și comunitate

Gândindu-mă la care a fost cel mai important aspect al vieţii noastre ȋn străinătate pȃnă ȋn acest moment, mi-am dat seama că educația copilului nostru este răspunsul. Noi ne-am mutat în Marea Britanie când Irina avea 1 an și 10 luni. Două precizări se impun de la început. Prima este aceea că situația noastră era diferită de a unui emigrant tânăr profesionist care se mută într-o țară străină și care nu are copii; odată ce ai copii, componentele de integrare, socializare și trai devin mai relevante decât cele strict profesionale. Cel puțin, așa a fost pentru mine.

De asemenea, când mă refer la educație, vorbesc despre sensul holistic și comprehensiv al conceptului de educație; voi aborda, astfel, educația nu doar în sensul strict al instituțiilor care oferă aceste servicii, ci și al modului în care un copil se formează prin interacțiunea cu instituțiile culturale, și anume familia și comunitatea.

Educația în Marea Britanie: 15 ore gratuite pe săptămînă

După ce ne-am mutat și am rezolvat aspectele strict administrative (înregistrarea la clinică și centru dentar), am discutat opțiunea înscrierii Irinei la o grădiniță particulară. În Marea Britanie, toți copiii cu vârsta cuprinsă între 3 și 4 ani au 15 ore gratuite / săptămână de care pot beneficia ori în sistemul de stat (la o grădiniță arondată unei școli) ori în sistemul privat; anumiți copii pot beneficia de 30 de ore în cazul în care părinții îndeplinesc anumite criterii sociale (a se vedea, pentru mai multe detalii, aici).

În cazul în care dorești să accesezi serviciile complete ale unei grădinițe particulare, costul mediu poate ajunge până la 1.500 lire / lună (depinde de zonă și de certificarea grădiniței). Noi am încercat să o ducem pe Irina la o grădiniță particulară; efectele imediate, însă, au fost cele care ne-au determinat să amânăm decizia de a o încadra într-o instituție școlară.

Astfel, am identificat alte medii unde Irina putea desfășura activități educaționale, eu putând fi prezentă. În Marea Britanie există o rețea extinsă de centre de copii (children centres) care pot fi arondate unei școli sau pot depinde direct de primărie. Aceste centre furnizează servicii sociale pentru mai multe categorii de vârstă, dar se pot axa majoritar pe activități educaționale pentru copii cu vârste cuprinse între 3 luni și 5 ani. De la activități ca gimnastica pentru bebeluși, sesiuni de cântat (rhyme time), activități de joacă pentru copii adaptate vârstei (pictură, modelaj plastilină, jocuri de rol, arts and crafts, joacă în curtea centrului) până la excursii în parcuri și la bibliotecă, toate erau susținute de personalul competent al centrului de copii.

Bibliotecile locale oferă activități similare: story time (sesiune de citit povești urmată de activitate creativă pe baza poveștilor citite) și activități special concepute pentru copii în timpul vacanțelor. De asemenea, bisericile locale organizează săptămânal, în holul acestora, grupuri de joacă unde activitățile erau identice cu cele de la centrul de copii.

Accesul la aceste servicii depinde de tipul de finanțare de care depind organizațiile respective. Astfel, serviciile la centrele de copii și biblioteci sunt gratuite, în schimb, accesul la grupul de joacă poate fi contra-cost: în medie, 1 liră/sesiune (bibliotecile și centrele de copii sunt finanțate de stat, bisericile sunt organizații de caritate), plus completarea unui formular cu informații despre părinți și copil. În zona în care am locuit până recent, erau două centre de copii, două biblioteci și trei biserici care organizau săptămânal activități pentru copii.

Educația în Marea Britanie: joaca face şi ea parte din educaţie

Irina avea astfel un program încărcat, în sensul că în fiecare zi mergeam, în prima jumătate a zilei, la o asemenea activitate. Joaca în paralel (parallel play) este o activitate educațională și formativă extrem de importantă la vârsta pe care o avea ea la acel moment; de asemenea, faptul că desfășura activități independente și libere, dar în prezența altor copii, a ajutat-o enorm la nivelul concentrării, al abilităților fizice și sociale.

A cunoscut foarte mulți copii și și-a dezvoltat comunicarea în limba engleză la nivel de bază. De asemenea, s-a atașat de adulți care organizau activitățile respective: personalul de la centrul de copii, bibliotecarele și voluntarele de la bisericile locale. La final de săptămână, aproximativ o dată pe lună, organizam o excursie în familie; la început, în parcuri și grădini zoologice, ulterior la muzeele care erau foarte interactive pentru copii, în sensul că aveau exponate sau zone unde copiii puteau experimenta singuri.

Când Irina avea 2 ani, am început să mă interesez care sunt grădinițele de stat din zonă. Procesul de deliberare a fost destul de complex. În afara informațiilor de pe site (curriculum, cluburile breakfast și after school, raportul OFSTED – agenția națională care evaluează activitatea educațională a școlilor, capacitatea claselor, compoziția cultural-etnică a școlii, modalitățile de admitere) și a distanței, m-au interesat aspecte complementare ca implicarea în comunitate, formele de relaționare între copii și părinți și raportarea școlii la educarea comportamentului.

Educația în Marea Britanie: şcoli religioase sau laice

De asemenea, am analizat atent modul în care copiii de la anumite școli relaționau la locurile de joacă ale școlilor și în parc. În zona în care am locuit, erau trei biserici care aveau atașate școli: două biserici anglicane și una catolică. Nu voi relua istoria reformei în Anglia, dar cred că este extrem de important de cunoscut valorile școlii înainte de a lua o decizie și modul în care se raportează la religie. Toate cele trei școli aveau o reputație academică excelentă, însă factorul diferențiator care m-a determinat să fac alegerea finală a fost calitatea relațiilor umane.

Citeşte şi: Naveta la școala din sat: Povestea Narcisei Moncea, profesoara care își pregătește elevii și în vacanțe, pentru ca la liceu să nu simtă handicapul copilului de la țară

Astfel, Irina a fost admisă la mai multe școli, laice și religioase, iar noi am discutat și am considerat că școala catolică este potrivită pentru nivelul grădiniței. Alegerea pe care am făcut-o a fost una de care și acum sunt foarte mulțumită. În decurs de un an, Irina a evoluat foarte mult din punct de vedere academic, social și cultural. În anul 2017-2018, am descoperit împreună o comunitate foarte inclusivă și activă. Mai mult decât atât, am descoperit un ethos și un fel de viață care puneau accentul pe valorile care unesc oamenii, nu pe cele care îi despart.

Eu m-am implicat în activitățile de strângere de fonduri pe care asociația de părinți de la școala Irinei le organizau. Și aici este un alt aspect extrem de important care trebuie menționat. Toate școlile din Marea Britanie au asociații de părinți care organizează activități de strângere de fonduri; însă, nu toate asociațiile de părinți sunt preocupate de a dezvolta relațiile dintre membrii lor pentru a crea și menține sentimentul de apartenență.

Asociația de părinți de la școala unde a urmat Irina anul de grădiniță a fost extrem de atentă, inclusivă, participativă și colaborativă. Astfel, au organizat evenimente prin care părinții să se cunoască între ei, au privilegiat dezvoltarea relațiilor sociale, consultarea constantă a membrilor și transparența tuturor activităților și a modului de a folosi fondurile strânse. Într-un an, s-a constituit o echipă frumoasă, eu mi-am făcut prieteni extraordinari, iar Irina a fost inclusă în evenimentele comunității. Irina venea cu mine întotdeauna când organizam evenimentele și, dacă aveau loc la finele săptămânii, participa și mă ajuta la standurile pe care le gestionam.

Am învățat, astfel, ce înseamnă voluntariatul grassroots, ce presupune conceptul de comunitate participativă și cum formele de relaționare sunt mai importante decât succesul academic. La momentul actual, ne-am mutat și locuim în Reading și descoperim, împreună, alte forme de trai și o altă comunitate. Iată aşadar o parte din ce înseamnă educația în Marea Britanie

• Raluca Moise a plecat din România din poziția de lector universitar la Departamentul de Științe ale Comunicării, Facultatea de Litere, a Universității din București. A fost cercetător colaborator în antropologie culturală, McCann Erikson. Este doctor în Științe Sociale și Politice – Filologie, cu diploma obținută la Université Libre de Bruxelles/ Universitatea din București. Acum, locuiește împreună cu familia în Marea Britanie. 

Îți plac informațiile pe care le găsești la noi? Susține Edupedu.ro!
Become a Patron!