Au trecut 10 ani de indiferență față de educație, caracterizați de o lipsă crasă de dialog și de mediere în ceea ce privește relația dintre Parlament și Președintele României. Această atitudine a dus la erodarea sistemului democratic, fiind o cauză directă pentru „filmul” care se derulează astăzi – unul cu personaje de un patriotism meschin, cu veleități de eroi-salvatori, cu multe secvențe șubrezite de lipsa onestității și pline de promisiuni deșarte. În aceeași notă, doamna Ligia Deca a refuzat să fie deschisă unei colaborări, a unui dialog cu Parlamentul, a evitat întrebările și întâlnirile la care am invitat-o. Au fost și 10 ani în care educația a fost slogan, nu vreo reformă, iar consecințele se văd.
Săptămânile trecute am trăit ceea ce nu ne-a fost dat în ultimii ani – o consultare la Palatul Cotroceni cu președintele în funcție, o dezbatere în Plenul Senatului cu Ministrul Educației, domnul Prof. Univ. Dr. Daniel David și o consultare cu acesta în cadrul Comisiei de învățământ din Senat pe tema planurilor cadru. În ce situație ne aflăm! Am ajuns să aplaudăm normalitatea.
Însă acum nu ne îmbătăm cu apă rece. Chiar dacă am spera tot ceea ce este mai bun de la domnul Ilie Bolojan, nu multe se pot schimba în câteva luni de mandat. Totodată, rămânem pe poziții și nu ne deconectăm de la scopul nostru asumat – de a trage semnale de alarmă atunci când e cazul, înțelegând că cele câteva spații de dialog create cu ministerul sunt doar primul pas care era necesar.
Vedem un spațiu de dialog care ne dă speranță și care creează contexul unor schimbări benefice pentru cetățeni. Sunt însă alte teme care nu pot fi amânate – una dintre ele este politizarea școlilor. Este oportun să ne întrebăm: când va respira educația un aer curat, pe deplin?
Am subliniat, inclusiv în aceste dezbateri recente, cât de important este să schimbăm paradigma în care se află sistemul educațional – cu planuri cadru revizuite după foarte mulți ani, practic o improvizație care a îngreunat și a privat de creativitate și oportunități 4-5 generații de tineri din România.
Nimic nu va funcționa însă, dacă nu vom putea scăpa de tentaculele politice care sugrumă inspectoratele școlare. Este necesar să găsim mecanismul potrivit pentru a nu mai permite partidelor politice să controleze inspectoratele prin numiri politice. Depolitizarea structurilor decizionale din educație este mai necesară acum decât oricând altcândva, având în vedere situația în care s-a ajuns. Peste 700 de posturi de directori au fost ocupate, doar în anul școlar 2023-2024, prin numiri din partea Inspectoratelor școlare. Schimbări din pix, care nu ajută la stabilitatea unităților de învățământ și nici la credibilitatea rolului de lider educațional pe care ar trebui să îl aibă directorii.
Pe scurt: învățământul rămâne o pistă de lansare în politica românească, chiar și după aprobarea noilor (deja vechi) legi ale educației. Iar asta e aberant! Nu doar că există numiri politice în inspectorate sau în școli, mai mult decât atât, un număr semnificativ de inspectori au candidat la Alegerile Parlamentare din decembrie 2024 – peste 20 de inspectori școlari de la PSD și PNL! Iar trei dintre aceștia sunt acum în Parlamentul României.
Trebuie oprită practica prin care angrenajul politic PSD-PNL se folosește de rețeaua educațională pentru a-și extinde influența politică. Școala nu trebuie să fie o rampă de lansare pentru politicieni!
Avem nevoie, înainte de toate, să ne punem de acord că educația are nevoie de un cadru obiectiv și de decizii care să favorizeze întotdeauna principalii actori educaționali – elevii și profesorii. Nu este nici normal, nici sănătos ca inspectorii școlari – majoritatea numiți politic – să decidă în ce culoare politică vor fi colorate școlile din România.
Ca urmare a presiunilor publice și a recomandărilor făcute de mine și de USR în 2021, am ajuns să avem o metodologie de organizare a concursurilor pentru directori. Însă, au găsit din nou o cale să fenteze cadrul legal setat tot de către ei. Mai adăugați că presiunea din Consiliile de Administrație, nemulțumirea creată prin absența unor stimulente financiare și lipsa unui cadru modern de dezvoltare managerială au dus la o lungă serie de demisii în rândul directorilor aleși. Și iată-ne ajunși în punctul în care tot numirile politice ajung să fie „regula”, după ploaia de plecări și nemulțumiri justificate.
Vreau să cred că acum, la început de primăvară, vedem mugurii unei transformări pozitive. USR este deschis să lucreze alături de cei care au curajul să schimbe ceva, împreună cu cei care înțeleg să dialogheze. Iar acum poate fi momentul oportun să filtrăm/reglementăm/oprim implicarea politică în nivelurile decizionale ale sistemului educațional/inspectoratele, cu scopul de a depolitiza sistemul educațional.
România are nevoie de colaborare între cei care vor să pregătească viitorul, însă doar dacă toți se țin de cuvânt. Am avut maturitatea să votăm împotriva unei moțiuni de cenzură care voia să creeze mai degrabă haos, însă acest vot nu e deloc un cec în alb pentru nimeni din Guvern. Va veni momentul scadenței pentru mulți de acolo, în frunte cu premierul Ciolacu. E timpul ca grâul să se cearnă de neghină și să putem merge înainte cu adevărat.
Despre autor: Ștefan Pălărie este liderul de grup al senatorilor USR.
Nota redacției: Ideile și opiniile exprimate în acest articol nu sunt neapărat și cele ale redacției.