Dragoș Iliescu: Marea problemă a educației din România este una de management, la toate nivelurile / Notele mari de la clasă aparțin într-un îngrijorător procent unor copii care sunt analfabeți funcțional

“Dacă nu măsori, nu poți gestiona”, iar problema lipsei unei testări standardizate, a unui feed-back profesional și a unor măsuri bazate pe știință nu o regăsim doar la nivelul clasei, ci la nivelul întregului sistem educațional. Expert în psihometrie și “creator” de subiecte pentru o parte dintre testările internaționale aplicate de OECD, Dragoș Iliescu a declarat pentru Edupedu.ro că “marea problemă a educației din România este una de management, la toate nivelurile”.

“Problemă de management la nivel macro – adică la nivelul sistemului, problemă de management la nivel mediu – școlile nu sunt gestionate, și la nivel micro – gestiunea elevului de către profesor și a copilului de către părinți”, a explicat Dragoș Iliescu.

Director al Școlii Doctorale de Psihologie de la Universitatea București, acesta a vorbit pentru Edupedu.ro despre motivele pentru care și-a lansat un business în educație pe zona de testare standardizată, dar și despre rezultatele pe care le estimează pentru România la următoarea testare PISA care are ca obiectiv evaluarea experiențelor elevilor în timpul pandemiei. Dragoș Iliescu este fondatorul Brio, prima platformă de testare standardizată din România, pe care elevii își pot verifica cunoștințele la Matematică și Limba română, pentru toate clasele, primind la final un raport care le arată câte ore de lucru trebuie să depună până la atingerea competenței prevăzute în curriculumul național.

Rep: De ce v-ați orientat către testare? Este o problemă cu ceea ce oferă statul în acest moment, din punct al formării cadrelor didactice pe evaluare și testare?

Dragoș Iliescu: Ne-am orientat către testare în primul rând pentru că asta știm să facem. Acolo ai reputație și evident că o să construiești în zona în care ai competență. 

Marea problemă a educației din România este una de management, la toate nivelurile. Problemă de management la nivel macro – adică la nivelul sistemului, problemă de management la nivel mediu – școlile nu sunt gestionate, și la nivel micro – gestiunea elevului de către profesor și a copilului de către părinți. 

Dacă nu măsori, nu poți gestiona. O altă problemă este legată de faptul că în special părinții trăiesc într-un vid de informații. Nu ai informații din surse independente despre performanța copilului. Degeaba iei educația propriului copil în mâinile tale, dacă tu nu știi unde se află. Eu cred că rezolvăm o problemă critică a sistemului. 

Rep: Deci testând poți vedea unde trebuie să intervii. De câte tipuri sunt testarile educaționale și care predomină la clasă, în România? 

Dragoș Iliescu: O tipologie relevantă în această discuție este cea a testelor nestandardizate versus standardizate. 

În România, din păcate, există aproape o teamă de cuvântul “standardizat”, ca și cum e procustian: ne așează pe toți într-un pat și ne taie ori capul, ori picioarele. Dar, de fapt, standardizarea ține de corectitudine. Ce îți spune standardizarea este că diferiți copii care dau în momente de timp diferite un test ar trebui măsurați cu teste echivalente, administrate echivalent, cu instructaj echivalent, cu scorare echivalentă, cu interpretare a scorurilor echivalentă. 

Testele de la clasă nu se supun acestei reguli. Noi știm că profesorul poate fi subiectiv de la un test la altul, de la un elev la altul. Un 8 luat la Vianu este comparabil cu un 10 la alt liceu. Există inechivalențe care te încurcă și care te fac să nu știi unde te plasezi. 

Ce ai într-un test standardizat este alinierea copiilor pe aceeași metrică, evaluarea lor în același fel. Într-un test obișnuit, subiectele sunt relativ limitate: ai 5 probleme alese aleatoriu de un profesor, pe baza experienței sale. Într-un test standardizat ai un număr mare de probleme care te plimbă prin toată materia. Ai și probleme simple, și de dificultate. Rezultate de la testele normale nu sunt obiective, pe când cele de la testele standardizate sunt obiective. Testele obișnuite nu permit comparație între elevi din școli diferite, testele standardizate permit. 

Și pentru că, de regulă, testarea standardizată este livrată prin computer, aduce această parte a sistemului de educație în secolul XXI. 

Rep: Testarea arată, însă, o realitate total contradictorie, dacă ne uităm la mediile de finalizare a gimnaziului și la cele de la examene. Trei sferturi dintre elevii din București au medii de peste 9 la finalul clasei a VIII-a, dar mult mai puțini reușesc aceeași performanță la Evaluarea Națională. Unde este minciuna?

Dragoș Iliescu: Minciuna este la evaluarea de la clasă. Așa șchiop cum este Bacalaureatul de la noi, pentru că nu este cea mai grozavă formulă și există grupuri de lucru care încearcă să îl facă comparabil cu ceea ce se face în afară pe partea de testare, este totuși mult mai robust decât tot ce se întâmplă în rest în clasă. 

Notele mari de la clasă aparțin într-un îngrijorător procent unor copii care sunt analfabeți funcțional. La Bacalaureat, copiii aceștia iau medii între 4 și 5. Și atunci mă bazez pe Bacalaureat. 

Rep: Sunteți un caz atipic în peisajul românesc: cercetător, profesor universitar și antreprenor. Nu sunt multe cazurile din mediul academic românesc care să se fi lansat în antreprenoriat, deci să-și fi testat ideile pe care le predică în mediul pur teoretic al universității și pe piața liberă, cu riscurile aferente. Care au fost reacțiile mediului universitar? 

Dragoș Iliescu: Nu teribil de pozitive. Colegii întotdeauna m-au felicitat: du-te înainte să faci ceea ce poți, dar îmi pare rău că nu putem face treaba asta! E poate și poziția privilegiată a grupului din care fac parte la universitate, care este foarte coeziv. Dar am fost avertizat: vei fi tot timpul bănuit de motive care ar putea să nu fie consonante cu misiunea universitară. 

În universități, în general, ai poate nostalgia lui ‘sărac, dar cinstit’. Ne prețuim știința noastră. Dar eu cred în militantism: dacă noi nu arătăm că se poate, cine? În mod special în domeniile noastre, pentru că domeniile educație și psihologie sunt sub asalt în momentul ăsta. 

Rep: Din partea cui?

Dragoș Iliescu: Din partea unor oameni care nu sunt din domeniu, dar care sunt disruptivi. Dacă dai search pe proiecte de educație sau școli private. Puțini din directorii de școală privată sunt specialiști. Puțini din cei care creează inițiativele din psihologie sunt psihologi. Disrupția vine dinspre ingineri și alte zone.

Rep: Este vorba despre șarlatani și oportuniști fără background științific? 

Dragoș Iliescu: Nu le-aș spune șarlatani, pentru că șarlatanul știe că te trage în piept. O parte din oamenii ăștia sunt doar exaltați. 

Fiecare succes al unui om care face lucrul prost este de fapt un insucces al oamenilor buni, competenți în domeniul respectiv care ar fi trebuit să facă lucrul acela așa cum merită făcut. 

M-au marcat scrierile lui Dimitrie Gusti, unul din marii noștri sociologi care în urmă cu 100 de ani distingea între sociologia cogitans și sociologia militans: te duci în teren și faci lucrurile în care crezi. Eu sunt militant, din punctul ăsta de vedere. 

Rep: Sunteți colaborator OECD la cele mai cunoscute testări internaționale, mă refer la PISA. OECD tocmai a decis să amâne pentru 2022 testarea programată inițial pentru anul viitor, iar obiectivul va fi evaluarea experiențelor elevilor în timpul pandemiei. După cum a pornit România școala și cum a terminat-o anul trecut, ce rezultat estimați că vom întoarce, față de cele din 2018?  

Dragoș Iliescu: Mi-e teamă. Nicio țară din lume nu a fost prinsă altfel decât pe picior greșit de nenorocirea asta. În același timp, vezi că problemele se rezolvă mai ușor în alte state. Toți am fost prinși pe picior greșit, dar observi că în Germania toți copiii au tablete, au sisteme informatice care leagă școlile între ele și aș putea înlocui Germania cu Norvegia, cu Olanda, pentru că au dat bani în educație. 

România șchioapătă și eu cred că decalajul nostru se va accentua. Nu cred că ce am înregistrat în trecut, creșterea ușoară, vine pe un trend. Când toată lumea e stabilă și crește, crești și tu. Și vine o nebunie de genul ăsta și ți-e clar că tu o să regresezi, pe când ceilalți poate că nu vor crește, dar o să rămână constanți. 

Predicția mea e că decalajele se vor accentua, mai ales că următoarea testare va fi e-PISA. 

La orice testare, ai 2 componente de competență care contribuie la scor: competența în matematică și competența instrumentală. Când testarea este digitală, îți cere un anumit nivel de literație digitală. Dacă nu ai skilluri digitale, tu o să fii oricum într-un regres pe materie, și în plus ai și decalajul instrumental în interacțiunea cu mediul în care se dă testarea. Și de aia mă aștept ca lucrurile să fie mai șchioape și să demonstreze din nou că România este una dintre țările cu cele mai mari disparități între medii. Scorul Bucureștiului este echivalent cu scorul Madridului, dar avem ruralul cu 109 de puncte mai jos. Acele familii sunt acum și mai vulnerabile decât înainte.  

Citește aici interviul integral acordat de Dragoș Iliescu pentru Edupedu.ro

 ____

Dragoș Iliescu este profesor universitar și director al Școlii Doctorale de Psihologie în cadrul Facultății de Psihologie și Științele Educației, Universitatea București. Expert în psihometrie, ramură a psihologiei care se ocupă cu testarea și măsurarea psihologică, Iliescu este colaborator OECD la parte din testările internaționale, este președintele Diviziei de Evaluare și Apreciere Psihologică din cadrul IAAP (International Association of Applied Psychology). A fost președinte al Comisiei Internaționale de Testare (ITC) și președintele Asociației de Psihologie Industrială și Organizațională (APIO).

Dragoș Iliescu este fondator al companiei Test Central, cel mai mare publisher de teste psihologice din România, precum și al grupului Psyence.