Uniunea Profesorilor de Informatică din România (UPIR) critică, într-un comunicat remis sâmbătă EduPedu.ro, proiectul prin care școlile ar urma să primească un miliard de euro pentru dotarea cu mobilier și echipamente digitale a laboratoarelor de informatică. Profesorii susțin că proiectul, finanțat prin PNRR și lansat în dezbatere publică la începutul săptămânii, nu prevede vreun buget “de întreținere și mentenanță a echipamentelor”, pe lângă faptul că este necesară o asistență umană din partea informaticienilor laboranți – care, de asemenea, lipsește în școli.
“Laboratorul de informatică al școlii trebuie să fie desemnat ca un centru special în care se pot susține evaluările online realizate de MEN. Nu există specificații speciale pentru acest lucru: echipamente sigure de management rețea, camere web, software specializat de supraveghere etc. Nu se face referire la portaluri de management școlar: intranet școlar, catalog, biblioteci locale de resurse etc.”, scrie în comunicatul organizației de profesori de informatică, redat integral mai jos.
Ce mai remarcă UPIR este și faptul că școlile vor depune proiectele prin Consiliile Județene “care, după cât știm, nu au expertiză tehnică, dar mai ales nu cunoaștem să fie la curent cu nevoile unităților școlare. Cum se va rezolva acest aspect? Care sunt criteriile de competență ale unor prezumtive echipe care vor elabora aceste proiecte locale? Există specificații pentru acestea? Cum se va evita amestecul politicului în evaluarea unităților școlare și în acordarea de echipamente?”, se întreabă profesorii în comunicat.
“Ținând cont de volumul de noi echipamente IT cu care vor fi dotate școlile, este necesar ca Ministerul Educației să actualizeze numărul de posturi de informaticieni din rețeaua școlară, de asemenea să aibă în vedere asigurarea la nivelul fiecărei unități a unui buget anual distinct cheltuielilor IT (consumabile, reparații, upgrade-uri, achiziții licențe anuale, perfecționare personal etc.)”, mai transmite UPIR.
O achiziție națională unitară “ar obține un preț final mult mai bun, pentru că la volumul extrem de mare s-ar obține un discount semnificativ de la marii producători globali – HP, Lenovo, Dell, Asus etc. (și ar apare și posibilitatea negocierii creării în România a unei fabrici/centru al acelui producător unde să se producă/asambleze/asigure service – nu doar pentru piața internă, ci și pentru o zonă geografică mai largă)”, se mai arată în comunicat.
Redăm punctul de vedere primit de EduPedu.ro:
“Ministerul Educației, în calitate de coordonator de reforme și investiții finanțate prin Planul Național de Reformă și Reziliență (PNRR), lansează în consultare publică Ghidul solicitantului aferent apelului Dotarea cu mobilier, materiale didactice și echipamente digitale a unităților de învățământ preuniversitar, apel de proiecte care va fi finanțat prin Planul Național de Redresare și Reziliență – Componenta C15: Educație.
Uniunea Profesorilor de Informatică din România exprimă un punct de vedere legat de acest proiect important pentru evoluția școlii. Dacă acest proiect tehnic va fi implementat greșit, se va bloca pentru mulți ani înainte digitalizarea în educație, așa cum s-a întâmplat în anii 2000 cu proiectul SEI. Unele din problemele identificate sunt expuse mai jos:
1. Nu există nicio referire la achiziționarea de platforme de predare/învățare și mai ales de evaluare. Laboratorul de informatică trebuie sa aibă aplicații de comunicare elev-profesor, de expunere online, de examinare instant sau printr-un sistem care sa permită crearea de quiz, distribuire online și evaluare automată.
2. Laboratorul de informatică al școlii trebuie să fie desemnat ca un centru special în care se pot susține evaluările online realizate de MEN. Nu există specificații speciale pentru acest lucru: echipamente sigure de management rețea, camere web, software specializat de supraveghere etc.
3. Nu se face referire la portaluri de management școlar: intranet școlar, catalog, biblioteci locale de resurse etc.
4. Nu există niciun fel de buget de întreținere și mentenanță a echipamentelor, serviciilor conexe.
În cadrul proiectului nu sunt bugetate sume pentru realizarea rețelei LAN în cadrul școlilor (cablarea fiecărei săli de clasă) și nici pentru modernizarea la nivel Gigabit a rețelei din cadrul laboratoarelor de informatică. Există încă numeroase unități școlare (cu precădere în mediul rural) care nu au asigurată o conectivitate adecvată în Internet, problemă ce va deveni și mai acută după instalarea tablelor interactive în fiecare sală de clasă (traficul de date va crește semnificativ).
Ținând cont de volumul de noi echipamente IT cu care vor fi dotate școlile, este necesar ca Ministerul Educației să actualizeze numărul de posturi de informaticieni din rețeaua școlară, de asemenea să aibă în vedere asigurarea la nivelul fiecărei unități a unui buget anual distinct cheltuielilor IT (consumabile, reparații, upgrade-uri, achiziții licențe anuale, perfecționare personal etc.).
5. Nu se face referire la pregătirea personalului didactic și auxiliar pentru utilizarea echipamentelor și software.
6. Dotarea cu sisteme complicate, sofisticate, implică asistență umană. Nevoia unor laboranți, asistenți de specialitate este absolut necesară. Cum se va rezolva această problemă?
7. Proiectele vor fi depuse de către Consiliile Județene (CJ), care, după cât știm, nu au expertiză tehnică, dar mai ales nu cunoaștem să fie la curent cu nevoile unităților școlare. Cum se va rezolva acest aspect? Care sunt criteriile de competență ale unor prezumtive echipe care vor elabora aceste proiecte locale? Există specificații pentru acestea? Cum se va evita amestecul politicului în evaluarea unităților școlare și în acordarea de echipamente?
CJ-urile au o foarte redusă expertiză educațională (în principal) și IT/tehnică (în secundar) necesară identificării și selectării celor mai adecvate soluții pentru sistemul de învățământ. Această expertiză ar trebui să existe deja și să fie fructificată la nivelul Ministerului Educației (și a instituțiilor subordonate), el fiind cel care ar trebui să se ocupe de derularea proiectului într-un mod integrator și unitar la nivel național, mai ales că el stabilește obiectivele strategice pe termen mediu și lung pe care ar trebui să le îndeplinească infrastructura IT educațională (cum ar fi, printre cele deja anunțate: procedurile și modul de derulare a digitalizării examenelor naționale cu scanarea lucrărilor scrise în sala de examen în prezența candidaților, supravegherea audio-video a examenelor naționale, derularea informatizată a evaluărilor naționale, utilizarea catalogului școlar electronic, utilizarea bibliotecii școlare virtuale și a platformei naționale de e-learning etc.).
În plus, o achiziție națională unitară ar obține un preț final mult mai bun, pentru că la volumul extrem de mare s-ar obține un discount semnificativ de la marii producători globali – HP, Lenovo, Dell, Asus, etc. (și ar apare și posibilitatea negocierii creării în România a unei fabrici/centru al acelui producător unde să se producă/asambleze/asigure service – nu doar pentru piața internă, ci și pentru o zonă geografică mai largă).
8. Pentru laboratorul de informatică nu sunt prevăzute cheltuieli cu realizarea/modificare rețelei de calculatoare, cu mobilierul necesar.
9. Suma prevăzută pentru un laborator (18.000 euro) este prea mică: Conform OME 3497 din 30.03.2022 trebuie achiziționate:
- desktop-uri pentru toți elevii și pentru profesor: 27 stații (clasele au în medie 26 elevi, dar sunt și clase de 30) – 1.040 euro cel mai ieftin desktop care îndeplinește cerințele, deci 30.780 euro
- Display interactiv – preț minim 1.765 euro
- Laptop – preț minim 588 euro
- Sistem sunet – preț minim 134 euro
- Multifuncțional – preț minim 280 euro
- Cameră videoconferință – 520 euro
- Router Wifi – 140 euro
- Scanner portabil – 220 euro
Total – 34.427 euro și în această sumă NU se regăsesc echipamentele de rețea pentru conectarea desktopurilor și nici software-ul necesar. Routerul Wifi este bun pentru laptop, telefoanele elevilor.
10. Necesar software: la finalul ciclului de studii (clasa a XII-a, clasa a VIII-a) se va susține un examen de competențe digitale, pentru care este nevoie de: sistem de operare, pachet office, acces la internet.
11. Trebuie clarificată și problema licențelor software, pentru reducerea costurilor și evitarea unui nou scandal “Microsoft”. Dorește Ministerul Educației să permită instalarea și utilizarea pe echipamentele IT din școli a sistemelor de operare open source de tipul distribuțiilor Linux, inclusiv în cadrul probelor de competențe digitale? Dacă nu, atunci să își asume acest lucru și să negocieze direct cu Microsoft un contract transparent la nivel național și multi-anual, s-ar obține un preț/licență semnificativ redus decât prin achiziția fragmentată la nivelul a 41 de Consilii județene.
Semnează:
Daniel Popa – profesor, secretar UPIR
Dan Roșioru – inginer de sistem
Emil Onea – profesor, Vicepreședinte UPIR”