Doru Căstăian, despre închiderea tuturor școlilor din țară: Și din punctul meu de vedere ceva trebuia făcut. Dar nu înțeleg de ce decizia este atât de otova

“Și din punctul meu de vedere ceva trebuia făcut. Nu se putea continua strict în felul ăsta, pentru că, după cum mă temeam că se va întâmpla, am ajuns în punctul în care numărul de infectări este foarte foarte mare”, a declarat pentru Edupedu.ro profesorul Doru Căstăian. Acesta a precizat că nu înțelege, însă, de ce decizia este uniformă pentru toate clasele. “Dacă datele pe care le am eu și studiile pe care le cunosc eu sunt corecte, ele ar fi putut să fundamenteze niște decizii mai nuanțate”, a precizat Căstăian.

Profesor de Filosofie la Liceul de Arte „Dimitrie Cuclin” din Galați, unde le predă copiilor începând cu clasa a V-a și până la clasa a XII-a, Doru Căstăian a afirmat pentru Edupedu.ro că “în cazul elevilor mari – și eu spun de la a IX-a la XII-a, unde avem date destul de clare că există vectori de infectare, că transmit cam în aceeași măsură cu adulții și că se pot adapta destul de bine la învățământ în online – cred că se justifica trecerea în online”.

“O mare problemă, din punctul meu de vedere, e faptul că noi nu am avut în perioada asta nicio imagine clară, fundamentată pe date, cu privire la cât de mare e transmiterea în școli. S-a vorbit despre faptul că în general sunt puține cazuri detectate în școli, dar fie voit, fie din neputință politică, eforturile au fost îndreptate spre negăsirea lor. Noi am fost în situații de elevi cu părinți confirmați cu COVID, unii cu internare, și elevii au fost trimiși să stea acasă și să sune la DSP [Direcția de Sănătate Publică – N.Red.] numai în caz de simptome grave, deși fuseseră în contact. M-aș bucura să știu că școlile nu sunt vector, pentru că mie mi-a făcut mult mai bine întoarcerea la școală, m-a scos din anxietăți și probleme. Așa cum spunea o colegă, noi facem “Elevoterapie”. Contactul cu elevii pentru noi chiar e un factor de reducere a anxietății, nu cred că nu există profesor care să nu-și dorească întoarcerea la școală. Dar faptul că noi n-am știut cam niciun moment cât de mare e transmisia în școli nu este foarte bine primit de școli”, a explicat pentru Edupedu.ro profesorul Doru Căstăian, publicist, traducător, doctor în filosofie și profesor asociat la Facultatea de Filosofie, Istorie și Teologie a Universității Dunărea de Jos, Galați.

Doru Căstăian, declarațiile integrale acordate Edupedu.ro cu privire la închiderea tuturor școlilor din România:

“Și din punctul meu de vedere ceva trebuia făcut. Nu se putea continua strict în felul ăsta, pentru că, după cum mă temeam că se va întâmpla, am ajuns în punctul în care numărul de infectări este foarte foarte mare și asta se repercutează inclusiv asupra școlilor, din păcate. 

Dar eu personal nu înțeleg foarte bine de ce decizia asta este atât de otova. Dacă datele pe care le am eu și studiile pe care le cunosc eu sunt corecte, ele ar fi putut să fundamenteze niște decizii mai nuanțate. De exemplu, în cazul elevilor mari – și eu spun de la a IX-a la XII-a, unde avem date destul de clare că există vectori de infectare, că transmit cam în aceeași măsură cu adulții și că se pot adapta destul de bine la învățământ în online – cred că se justifica trecerea în online. Studiile arată că hibridul e cel mai puțin eficient: ori mergi cu toți online, ori toți offline, cel puțin în forma în care noi funcționăm, cu un laptop în clasă de pe care transmitem elevilor de acasă.

Pe de altă parte, la elevii foarte mici, datele sunt destul de amestecate, nu e limpede dacă tamsmit foarte mult, însă e limpede că se adaptează foarte greu la online. Pe ei aș fi încercat să îi țin la școală. Deci clasele mici la școală și tot ce ar fi fost mai mare aș fi transmis în online. 

O mare problemă, din punctul meu de vedere, e faptul că noi nu am avut în perioada asta nicio imagine clară, fundamentată pe date, cu privire la cât de mare e transmiterea în școli. S-a vorbit despre faptul că în general sunt puține cazuri detectate în școli, dar fie voit, fie din neputință politică, eforturile au fost îndreptate spre negăsirea lor.

Noi am fost în situații de elevi cu părinți confirmați cu COVID, unii cu internare, și elevii au fost trimiși să stea acasă și să sune la DSP [Direcția de Sănătate Publică – N.Red.] numai în caz de simptome grave, deși fuseseră în contact. M-aș bucura să știu că școlile nu sunt vector, pentru că mie mi-a făcut mult mai bine întoarcerea la școală, m-a scos din anxietăți și probleme. 

Așa cum spunea o colegă, noi facem “Elevoterapie”. Contactul cu elevii pentru noi chiar e un factor de reducere a anxietății, nu cred că nu există profesor care să nu-și dorească întoarcerea la școală. Dar faptul că noi n-am știut cam niciun moment cât de mare e transmisia în școli nu este foarte bine primit de școli.

Eu aș încerca să țin deschis ce se poate ține deschis, dar cu siguranță numai în măsura unei testări serioase, extinse și cu închidere la cele mai mici suspiciuni. Nu se poate să nu testezi elevii contacți după definiția DSP. 

Practic, acum au fost descoperite în școală doar cazurile unde părinții s-au gândit să testeze. Poate că realmante nu există infectare extinsă în școli, dar adevărul e că habar nu avem.

Am exemplul următor cu privire la cum se întâmplă lucrurile în școală: joi i se face elevului rău, nu vine la școală, în săptămâna următoare ar fi trebuit să stea online că școala era în hibrid, are febră, tușește, are simptome din tabloul comun dintre COVID și alte viroze și medicul de familie îi spune că nu îi dă aviz epidemiologic pentru reîntoarcerea la școală pentru că nu are 3 zile de absență, ci una singură – săptămâna stată integral acasă fiind acoperită de săptămâna de online prin care trebuia să treacă oricum, școala sa fiind în hibrid. Și se întoarce în colectivitate. În practică, e posibil ca el să fi avut COVID și să se fi întors când infecția nu îi trecuse.

E tratat foarte neglijent fenomenul în școli. 

Surpriză plăcută a fost că în toată perioada asta elevii au respectat neașteptat de bine regulile, cel puțin în școală. Cred că e un plus faptul că elevii par să respecte regulile mai bine decât ne-am fi așteptat.

Dar dacă vrem pe bune să încercăm să ținem școlile deschise măcar la clasele de început, trebuie schimbată politica de testare, altfel este realmente o ruletă rusească. O decizie pe care eu personal nu am înțeles-o a fost de a chema elevii din anii terminali, a XII-a, în format complet la școală și la materiile care nu sunt de examen. Restul materiilor, de ce să nu se supună scenariului hibrid? 

De asta sunt reținut pe subiect: pe de o parte nu mi-aș dori să văd școlile închise la modul ăsta, otova, dar decât să le ținem deschise la modul în care s-a testat mai bine nu, că rămânem fără profesori. Probabil nici nu avem noi, România, capacitatea instituțională de a reacționa instituțional. Atât putem: fie deschidem tot, fie închidem tot, e greu să rafinăm. 

La noi, cred că am observat un efort al părinților de a-și aduce copiii cu mașina mai mult ca înainte la școală, dar în Galați există premise clare ca lipsa rutelor de școală să fie un factor. Am văzut că se poartă mască, e și greu să nu porți mască fără să zică cineva ceva, dar dacă iei zeci de oameni și îi înghesui în autobuze există premisele astea.

O chestie care poate e trecută cu vederea e faptul că vine frigul și lumea tinde să închidă tot. Mie mi s-a întâmplat să ajung în săli de clasă unde ora mea era a 3-a sau a 4-a oră și toate geamurile fuseseră închise de la 8 dimineața, pe considerentul că e frig și curent. Eu am deschis peste tot și le-am explicat inclusiv cu informații științifice de ce trebuie să facă asta, să aerisească des, dar aș tinde sa spun că există o problemă: există tendința de a închide tot și asta clar e o problemă majoră. 

Exact în detaliile astea stă diavolul, pentru că gradul mare de răspândire virală din timpul iernii nu are legătură cu frigul, ci cu spațiile închise și eu nu am văzut ca profesorii să fie foarte preocupați. Mi se pare că partea asta a fost ignorată și la nivel central, și la nivel local: aceea de a explica în detaliu părinților și profesorilor ce trebuie să facă și care sunt motivele științifice. Se merge pe un soi de bau-bau, că e foarte grav, dar nu prea știm de ce. 

Ar fi fost necesară o abordare mai umană și mai realistă și oamenii ar fi răspuns într-o mai bună măsură. Chiar am avut părinți care nu luau deloc în serios pericolul și care acum sunt perfect conștienți și respectă regulile. Dar chiar am făcut efortul să le explic. Se merge foarte puțin pe lucrul ăsta, pe campanii de informare rațională.”