Jumătate dintre elevii din școlile din România și 45% dintre clădirile din sectorul de educație sunt expuse unui nivel de hazard seismic mediu, potrivit Strategiei Naționale de Reducere a Riscului Seismic, document aflat pe ordinea de zi a ședinței Guvernului de marți, pentru aprobare. Strategia mai arată că aproximativ 7% dintre elevi, adică puțin peste 200 de mii dintre aceștia, și 11% dintre clădiri sunt expuse unui nivel de hazard seismic ridicat. Edupedu.ro a scris despre această Strategie încă din perioada în care era în dezbatere publică.
Documentul arată că la nivelul anului 2020 erau înscriși aproximativ trei milioane de elevi în circa 18.400 unități de învățământ din România. „Două treimi dintre aceștia învață în unități de învățământ din zonele urbane. Totuși, aproape 65% din unitățile de învățământ din România se află în zonele rurale”.
Strategia propune să eficientizeze culegerea datelor despre clădirile școlare.
„SNRRS poate deschide oportunități de eficientizare a proceselor de colectare a datelor și de control al calității pentru datele tehnice ale clădirilor, pentru a se asigura că SIIIR poate
fundamenta eficient prioritizarea și proiectarea investițiilor în reziliența infrastructurii educaționale. Deși SIIIR conține un set consistent de atribute ale clădirilor din acest sector care au susținut recent prioritizarea unităților de învățământ pentru intervenție în cadrul proiectului „Școli mai sigure, incluzive și sustenabile din România” pe baza informațiilor tehnice disponibile la momentul pregătirii acestuia, acuratețea datelor trebuie optimizată, fiind necesară completarea datelor relevante, simplificarea proceselor de colectare și optimizarea instrumentelor procedurale de raportare a acestora”, potrivit documentului.
Sectorul de educație este al doilea, după ce rezidențial, după numărul clădirilor și construcțiilor deținute. Pe locul al treilea sunt clădirile comerciale.
Conform codului P100-1, clădirile sunt clasificate în una dintre următoarele clase de importanță-expunere la cutremur, în funcție de (1) consecințele prăbușirii lor pentru viața umană, (2) importanța lor pentru siguranța publică și protecția civilă în caz de urgență și redresare post-dezastru și (3) consecințele sociale și economice ale prăbușirii lor. Clădirile cu o importanță mai mare au cerințe de performanță mai ridicate, pentru a se asigura că este
disponibilă o capacitate ridicată de protecție civilă la cutremure puternice, se arată în Strategie.
Astfel, clădirile din Educație sunt încadrate în clasa II de importanță-expunere pentru acțiunea seismică – cea care include clădiri importante, ale căror prăbușiri sau avarieri grave ar avea un impact major asupra siguranței publice (spitale, clădiri educaționale, case de îngrijire, grădinițe, creșe, clădiri mari de birouri sau rezidențiale, săli de conferințe, centre comerciale și clădiri de patrimoniu cultural).
Strategia de reducere a riscului seismic poate fi descărcată de aici:
În 2018, Inspectoratul pentru Situații de Urgență București a publicat lista grădinițelor, școlilor și facultăților cu risc seismic din Capitală, pe care o puteți consulta aici.
Potrivit notei de fundamentare a proiectului, principalele obiective ale Strategiei naționale de reducere a riscului seismic (SNRRS) sunt:
- transformarea până în 2050 a fondului construit al României într-un fond construit rezilient la seisme;
- reducerea riscului seismic la nivel național prin salvarea de vieți, reducerea vătămărilor și protejarea fondului construit, prin investiții prioritizate și eficiente;
- promovarea bunăstării prin crearea de beneficii conexe prin îmbunătățirea condițiilor de eficiență energetică și sanitare, printre alte aspecte funcționale;
- creșterea rezilienței prin integrarea considerentelor de risc seismic/multirisc în planificarea teritorială și sectorială și asigurarea unor procese reziliente de recuperare și reconstrucție post-seism;
- mobilizarea participării și acțiunii incluzive prin creșterea nivelului de conștientizare publică cu privire la managementul riscului seismic și creșterea nivelului de asumare în implementarea măsurilor de reducere a riscului;
- consolidarea capacității instituționale în domeniul managementului riscului seismic și a calității și numărului de resurse umane implicate în activitățile legate de gestionarea riscului.
Ce înseamnă risc seismic
Conform anexei proiectului, „riscul seismic exprimă probabilitatea de a se produce efecte nefavorabile la nivel uman, material, economic sau de mediu, într-o anumită perioadă de timp, apărute în urma interacțiunii dintre evenimentele seismice și condițiile de vulnerabilitate de la nivelul societății, cauzând astfel alterări grave în ceea ce privește funcționarea normală a unei comunități sau a unei societăți. Riscul seismic este o funcție de trei componente interconectate: hazard seismic, expunere și vulnerabilitate.
- Hazardul seismic se referă la probabilitatea de producere a unui cutremur care poate cauza pierderi de vieți, rănirea persoanelor sau alte tipuri de impact asupra sănătății, precum și avarii și daune la nivelul bunurilor, infrastructurii, mijloacelor de trai, furnizării de servicii și resurselor de mediu.
- Expunerea se referă la oameni, bunuri, sisteme sau alte elemente prezente în zonele expuse hazardului, care, astfel, sunt supuse unor potențiale pierderi.
- Vulnerabilitatea reprezintă condițiile care cresc măsura în care persoanele, comunitățile, bunurile sau sistemele sunt susceptibile a fi afectate nefavorabil de impactul hazardurilor. Vulnerabilitatea fizică se referă la nivelul de avariere a fondului construit, apărut în urma materializării unui hazard, pe când vulnerabilitatea socială se referă la daunele suferite din punct de vedere al mijloacelor de trai, legăturilor sociale, populațiilor vulnerabile și altor factori care pot influența capacitatea unei comunități de a răspunde, de a face față și de a își reveni în urma unui dezastru.
Aceste trei componente pot fi completate cu o a patra componentă, capacitatea, care se referă la combinația tuturor punctelor forte, atributelor și resurselor pe care le are la dispoziție o persoană, o comunitate, o societate sau o organizație și care pot fi folosite pentru a realiza obiectivele stabilite”.
