Legea care învestește profesorii cu statut de autoritate publică la școală conține prevederi care pot “conduce la abuzuri greu verificabile”, arată sesizarea prin care USR și PNL au atacat proiectul la Curtea Constituțională, sesizare obținută de EduPedu.ro. Același proiect, mai arată sesizarea, ar face ca litera legii să fie aplicată diferit între profesori și ar produce dezechilibre în relația dintre profesori și elevi, mai ales când aceștia din urmă sunt victime ale unor abuzuri exercitate de către profesori.
- “Legea privind învestirea personalului didactic de predare, de conducere, de îndrumare și de control cu exercițiul autorității publice pe timpul și în legătură cu îndeplinirea atribuțiilor de serviciu”, care atribuie profesorilor statut de autoritate publică, a fost votată de Senat (cameră decizională) la începutul lunii februarie. Proiectul a fost inițiat în 2016 de Șerban Nicolae, în ideea de a conferi cadrelor didactice o protecție juridică în fața agresiunilor din partea elevilor sau părinților.
- Săptămâna trecută, cele două partide au atacat legea la CCR, Senatorul USR Vlad Elexandrescu afirmând atunci că “nu putem accepta ca profesorul este un milițian care își impune cu forța opinia în școală. Școala este despre educație, nu despre instrucție” –
- Detalii despre această lege
Sesizarea transmisă CCR menționează atât probleme legate de desfășurarea procesului legislativ, cât și referitoare la conținutul proiectului.
Acesta arată, între altele, că prin noile atribuții s-ar presupune că inscrisurile profesorilor ar deveni acte administrative. Contestarea lor, arată sesizarea, ar putea fi realizată doar în instanțele de contencios administrativ, ceea ce ar lăsa profesorilor posibilitatea să dispună arbitrar de noile prerogative.
Unele prevederi ale legii sunt neclare; sunt amestecate elemente ce ar trebui să țină de alte norme legislative – de la Legea educației la Codul Penal; că regulile procedurii de adoptare nu ar fi fost respectate în Senat.
Ce contestă PNL și USR în sesizarea adresată CCR – pe larg:
1. Procedura de adoptare ar fi constituțională numai dacă Senatul (Cameră decizională) nu ar fi modificat norme ce ar fi trebuit să fie adoptate de Camera Deputaților în calitate de Cameră Decizională – normele ce au ca obiect infracțiunile, pedepsele și regimul executării lor. Or, în decembrie 2019 au fost adoptate norme referitoare la infracțiuni și pedepse, iar legea ar fi trebuit să se întoarcă, astfel, la Camera Deputaților și adoptată din nou de către deputați. Astfel, susține sesizarea, legea adoptată e neconstituțională din punct de vedere al procedurii legislative de adoptare.
2. Legea adoptată cuprinde dispoziții neclare, ce pot afecta eficiența actului normativ – formulări precum “similar funcțiilor de autoritate publică”, profesorii care “se bucură de autoritatea de a lua decizii oportune”, “în cursul procedurii judiciare aplicabile”
3. Cadrele didactice dobândesc statutul de autoritate publică, noțiune ce are în cuprindere organe și instituții clare. Unitatea școlară nu este autoritate publică, ci instituție publică, iar autoritatea publică și instituția publică au prerogative și obiective diferite.
4, Faptele constatate în scris de cadrele didactice beneficiază de prezumția de legalitate, iar înscrisurile ar fi calificate drept acte administrative, ce pot fi contestate doar în contencios-administrativ. Acest lucru ar oferi cadrelor didactice posibilitatea să dispună arbitrar de aceste prerogative, profesorul preluând rolul de “agent constatator” chiar în absența unor martori care să ateste eventual veridicitatea probei.
5. Legea cuprinde atît norme din domeniul educației, cât și norme de drept penal și drept procesual penal, ce ar fi trebuit să fie asimilate altor legi – Legea Educației, Codul penal sau Codul de procedură penală, fapt pentru care legea încalcă principiul unicității reglementării
6. Cadrul didactic este asimilat noțiunii de funcționar public din dreptul penal, ceea ce face ca normele din prezenta lege să dubleze prevederile din Codul Penal, contrar normelor de tehnică legislativă
7. Prin măsura ce conferă cadrelor didactice prezumția de veridicitate a faptelor sesizate, se dezechilibrează raportul de egalitate a persoanelor în fața legii, fără justificare obiectivă. Situația poate duce la abuzuri greu verificabile, dar mai ales la o lipsă a egalității cetățenilor în fața legii și a autorității publice.
8. Apare o inegalitate în fața legii între profesorii din învățământul preuniversitar și cei din învățământul universitar, legea fiind aplicată personalului didactic din preuniversitar. Astfel, unor categorii de persoane aflate în situații identice, aceeași normă legală se aplică diferit.
9. Elevii sunt adesea victime ale unor abuzuri exercitate de către profesori, dar în astfel de situații declarația profesorului ar avea statut probator superior, ceea ce ar induce dezechilibru între persoane care sunt parteneri în procesul educațional.
10. Legea e de natură să încalce prezumția de nevinovăție. Prevederile legii încalcă dreptul persoanei de a fi considerată nevinovată până la o hotărâre definitivă de condamnare; prin lipsa prezumției de nevinovăție, persoanei iî pot fi afectate dreptul la demnitate și integritatea reputației, ca urmare a faptului că poate fi supusă oprobriului public.
