„Din experiența mea, vă spun că poate elanul unui ministru, al unui secretar de stat, al unui inspector general, care vine cu intenția de a face ceva, rămâne, din păcate, la nivelul de elan”, a declarat Maria Manea, fost secretar de stat în Ministerul Educației, în cadrul emisiunii Educația la putere. Aceasta a menționat că „sunt acești oameni care, de multe ori, opun rezistență, pentru că ei știu că acolo e o zonă de confort pe care cu foarte mare greutate poți să o spargi.”
- În aprilie 2022, Maria Manea, responsabilă de proiecte, și-a depus demisia din funcția de secretar de stat în Ministerul Educației. Aceasta ocupa portofoliul din 26 februarie 2021. Manea a fost și inspector școlar adjunct în București și a lucrat în Inspectoratul Școlar al Municipiului București (ISMB) timp de 9 ani, potrivit propriilor sale declarații.
- În ianuarie 2024, ministrul Educației, Ligia Deca, a invitat în jur de 40 de directori, președinți de instituții din subordinea Ministerului și secretarii de stat la o întâlnire informală, la un restaurant în apropierea instituției. Reuniunea informală a conducerii Ministerului a fost o premieră în mandatul curent, iar „scopul întâlnirii a fost socializarea cu echipa ministerului”, a declarat pentru Edupedu.ro Ligia Deca.
Moderatoare: În viața reală, doamna Manea, într-adevăr se manifestă plenar acea rezistență a sistemului, acea rezistență din Ministerul Educației, din eșalonul doi-trei, că se tot vorbește și, nu doar în presă, despre oameni care decât să schimbe un lucru pentru a-l îmbunătăți, preferă să pună frână unor schimbări care ar genera impact imediat în viața reală. E un mit această rezistență a sistemului sau se manifestă plenar? Și cum poate fi, până la urmă, atacată povestea aceasta, pentru că de acolo, din minister, să transpun lucrurile în inspectorate și din inspectorate în școli.
Maria Manea: Trebuie să privești cu atenție care este componența unui minister, a unui inspectorat școlar, pentru că întotdeauna vor fi oamenii pe niște poziții: directori, inspectori cu concurs poate, juriști, ș.a.m.d. Aceia sunt oamenii care rămân, indiferent de schimbările politice, indiferent de cine este la un anume moment ministru, secretar de stat ș.a.m.d. Din experiența mea, vă spun că poate elanul unui ministru, al unui secretar de stat, al unui inspector general, care vine cu intenția de a face ceva, rămâne, din păcate, la nivelul de elan. Pentru că sunt acești oameni care, de multe ori, opun rezistență, pentru că ei știu că acolo e o zonă de confort pe care cu foarte mare greutate poți să o spargi, s-o depășești și unde intervențiile să fie cu adevărat reale și să ajungă la nivelul cel mai jos al sistemului.
Deci, cred că aici, în ceea ce îi privește pe acești oameni ai instituțiilor despre care vorbim, ar trebui să facem o evaluare, să vedem câtă deschidere de minte și nu doar de viziune există ca învățământul să fie astăzi unul cu adevărat modern, pentru că el nu pare a fi unul cu adevărat modern în România.
Moderatoare: Întrebarea este comună pentru doamna și domnul Zaman: ați simțit efecte ale politizării care să vă afecteze activitatea de profesor în ultimii ani și nu neapărat în ultimii doi-trei, de-a lungul carierei dumneavoastră de până acum? Și care a fost cel mai devastator, să spunem, impact sau intervenție care nu își avea locul?
Cătălin Zaman, profesor și director de școală: În calitate de director, cred că dependența aceasta de primării, de consiliile locale dăunează cumva sistemul educațional, din păcate, pentru că depinzi foarte mult de calitatea celui care conduce localitatea respectivă.
Moderatoare: Și cât de mult prețuiește educația.
Cătălin Zaman, profesor și director de școală: Și cât de mult prețuiește educația, da. Aici cred că puteți face o misiune separată pe subiectul acesta. Sunt primarii care înțeleg rolul lor pentru comunitate și sunt primari care efectiv fentează educația.
Moderatoare: Se vede după cum investesc în școală în termeni generici și practici.
Cătălin Zaman, profesor și director de școală: Și investiție în școală nu înseamnă doar un var pe perete și asigurarea unei încălziri și atât. Asta nu e investiție, din punctul meu de vedere. Asta e asigurarea minimului minimului necesar: faptul că trebuie să investești într-o curățenie sau în încălzirea spațiului pentru copii.
Visez și eu, așa cum a zis doamna ministru, la niște condiții moderne. Visez că mâine vor veni copiii la școală și vor avea, de exemplu, fiecare câte o tabletă pe masă, ca să putem genera un act modern educațional. Visez că există o tablă inteligentă în fiecare sală de clasă, dar, deocamdată, mai sunt și table pe care se scrie cu creta. Și multe, multe altele. Visez la proiecte pentru copii, nu neapărat cele erasmus, adică consiliile locale pot investi în dezvoltarea aceasta a copiilor, îi pot duce, pot crea parteneriate, totul e să își dorească.
Moderatoare: Cred că ar trebui să facem niște cursuri speciale pentru primari, în condițiile acestea. Și pentru consiliile locale.
Maria Manea: Și pentru politicienii de vârf, pentru că, sigur, autoritatea locală e importantă. În multe state din această lume, autoritatea locală este primordială, de fapt, în investiția pe care școala o resimte, dar să nu uităm că școala este totuși subordonată și ministerului de resort, și acestor politicieni de vârf care iau marile decizii în educație. Și o să o spun: încă, în România, educația nu este o prioritate de țară. Să nu încercăm altfel de slogan, pentru că nu este o prioritate de țară, că, dacă ar fi o prioritate de țară, acest lucru s-ar resimți la nivelul activității zilnice al doamnei și domnului profesor director.
Moderatoare: Aveți un contraargument aici sau îi dăm dreptate doamnei Manea?
Cătălin Zaman, profesor și director de școală: Are dreptate. Și a spus-o blând. (…)
Moderatoare: Dar în cadrul dialogului acela, pe care, teoretic, îl regăsim și ar trebui să-l regăsim în consiliul de administrație ale școlii, ce se întâmplă acolo? Să pot lua decizii, se poate, să spunem, compensa lipsa de interes din partea autorității locale sau a decidentului central?
Cătălin Zaman, profesor și director de școală: Deciziile consiliilor de administrație sunt mult îngrădite de limitele legilor. Adică nu, suntem foarte limitați. Ceea ce spuneți dumneavoastră seamănă cu autonomie instituțională, ori suntem mult departe de așa ceva. (…)
Marius Nistor, lider sindical: Vreți să discutăm tranșant cam ce se întâmplă în consiliile de administrație, pe acolo pe unde vin reprezentanți ai autorităților locale?
Moderatoare: Da.
Cătălin Zaman, profesor și director de școală: La noi nu vin.
Marius Nistor, lider sindical: Acolo unde vin. Este reprezentantul primarului, este reprezentantul consiliul local, că vorba aceea: au nevoie de forță, au nevoie de control într-o unitate de învățământ. Când dai peste câte un specimen care vine și spune că, domnule, sindicatul n-are voie să scoată un cuvânt în consiliul de administrație, să ziceți mersi că v-am primit aici. Deci așa ceva se întâmplă în România. Când te duci și discuți cu un primar care refuză decontarea navetei pentru cadrele didactice. Nu vreau să mai vorbesc despre elevi, care este comportamentul lor. Faci procese, zeci de mii de procese. Le repeți în fiecare an. Ai aceeași problemă. Când ai probleme pe partea de cheltuieli materiale, banii pe care trebuie să-i asigure consiliul local și nimeni altcineva.
Când ai probleme cu primari care își imaginează că ar trebui să aibă acces la camerele video instalate prin școli, ca să vadă ce anume se discută acolo. Au rămas cu mentalitatea de dinainte de 89, când domnul primar, vorba aceea, venea seara prin școli să vadă dacă-s profesorii prin sălile de clasă, le dădea directive: mai stați de garda la telefon, mai faceți curățenie prin parcuri. Unii au rămas cu această mentalitate, chit că au trecut vreo 30 și ceva de ani.
Moderatoare: Nu s-a curățat această mentalitate încă.
Marius Nistor, lider sindical: Încă nu s-a schimbat așa ceva. Ei merg pe ideea: am fost ales de electorat, 4 ani sunt bătut în cuie, nu mă mai interesează ce vrei tu, dacă este corect ceea ce susții sau nu.
Moderatoare: Deci, de fapt, lupta școlii este lupta cu un decident politic care trebuie să fie conștient de cât de importantă este educația.
Marius Nistor, lider sindical: Este lupta câteodată cu un decident politic. Este lupta câteodată cu reprezentanți pe parte profesională. Este lupta cu unii părinți și este și mai delicat când ai dispute cu elevii tăi. (…)