Directoarea Colegiului Național I. L. Caragiale din București, Andreia Bodea, spune într-un interviu acordat TVR2, în emisiunea Educația la putere, că “unii elevi nu mai înțeleg pentru ce trebuie să învețe, pentru că multe exemple considerate de succes nu au prea multă carte, prea multe cunoștințe, prea multe competențe”. Directoarea Colegiului spune că școala poate oferi modele prin profesori, însă puterea le este slăbită pentru că în majoritatea cazurilor, părinți vin la școală să își apere copiii, aducând scutiri medicale sau implicându-se prea mult în ceea ce ține de partea educațională ce revine profesorului. Andreia Bodea a dat și două exemple de situații despre care spune că reprezintă obișnuința, nu excepția: “9 din 10 părinți așa sunt, nu ne lasă să ne facem treaba”, spune directoarea Colegiului I.L Caragiale din București.
- Directoarea Colegiului I.L Caragiale din București semnalează că în școala pe care o conduce a fost un caz în care un elev avea la el droguri, iar reacția părintelui ar fi fost de amenințare cu presa dacă ia măsuri
Andreia Bodea, directoarea Colegiului spune că le este tot mai greu profesorilor să ofere modele bune elevilor, cât timp există exemple de tineri care devin “de succes” fără să știe “prea multă carte”. În plus, o mare problemă o reprezintă faptul că părintele nu le permite profesorilor “să își facă treaba”, pentru că fie intervine în actul educațional în privința notelor, fie își apără copilul chiar și atunci când i se dovedește că elevul are probleme la școală, chiar și când e vorba de consum de droguri, mai spune Andreia Bodea.
“Unii nu mai înțeleg pentru ce trebuie să înveți, pentru că văd și ei, așa cum vedem și noi, nenumărate exemple de oameni tineri sau mai puțini tineri, care, din punctul lor de vedere sunt oameni de succes, ceea ce se consideră a fi de succes în anul de grație 2023, și nu numai la noi, ci în întreaga lume. Oameni care au ajuns la acest succes și financiar și pe alte planuri, fără prea multă carte, fără prea multe cunoștințe, fără prea multe competențe. Și atunci, acele lucruri care ni se spuneau nouă, de exemplu meseria, brățară de aur, este un discurs care e clar că se lovește de un zid, pentru că nu mai este meseria brățară de aur decât în cazuri foarte, foarte rare și cu totul excepționale. Noi în școală oferim sau încercăm să oferim niște modele de comportament, niște modele de a fi, dar ele intră de multe ori în conflict cu celelalte modele sau contra-modele care vin din celelalte medii care educă.
(…) În mod repetat el chiulește și eu te chem la școală și tu vii și-mi spui: “Dar dumneavoastră altceva n-aveți de făcut, doamna directoare, decât să-mi urmăriți copilul?”
Eu te sun să-ți spun că el la materii de bac, are bacul peste o lună, zace vizavi de 2 săptămâni și tu asta îmi răspunzi? Nici nu ne lasă să ne facem treaba (n.red părinții).
<<Aoleu, păi i-ați scăzut nota la purtare. Păi vă dau în judecată că pierde bursa>>. Așa și? Eu ce să fac? Deci eu n-am o problemă, lasă-mi copilul aici și spune-mi așa: <<Dacă mie nu-mi scoți oameni (…) fă-ți regulamentul tău, eu ți l-am adus de atât, vreau să mi-l scoți atât>>. După aia, dacă nu mi l-ai scos atâta, discutăm. Dar nici nu mă lași. Vii peste mine.
Și ce mi-a răspuns după aia? Părintele a venit cu scutire de la medic: <<În termen legal, trebuie să-i motivați absențele>>. Și da, trebuie. Păi și atunci, eu ce să fac cu părintele ăsta? Și 9 din 10 așa sunt. Dacă te chem și-ți spun, domle l-au turnat colegii, are droguri în ghiozdan, are canabis, pe românește spus și tu mă ameninți cu presa? Păi ia-ți-l atunci.
(… ) Nu mai am de mult timp sentimentul că alergăm părinți și profesori spre același final de cursă. Deci, în momentul în care tu, ca părinte vii și urli, vii și zbieri, jignești profesorii neavând niciun motiv, deci neavând niciun motiv, nu saluți, te comporți uneori într-un mod inacceptabil, cum să emit eu vreo pretenție ca acel elev să se comporte cu mine altfel? El se comportă așa cum am văzut acasă. Dar la fel de adevărat este ca să nu aruncăm acum un blam numai în zona familiilor, doamne ferește, și a părinților, ca să poți să educi, ca să poți să transmiți niște valori morale, trebuie să fii tu însuți, un om moral (…) Cum să trăiască în această lume un copil care este, să spunem, educat după valorile pe care tânjim? Toți vorbim, toți scriem, toți, dar sămânța acestor valori nu mai sădește nimeni acolo, nici părinții și școala… atât cât poate”, spune directoarea Colegiului.
Andreia Bodea a mai dat un exemplu despre cum s-au schimbat valorile în actuala societate față de anii trecuți, când unii elevi știau ce vor să devină și munceau la școală pentru a-și atinge scopul.
“Am avut un elev în altă serie care visa să se facă se facă speolog marin. Cât s-a luptat băiatul acela să îl lase părinții. El asta a știut că vrea. Avea probleme cu părinții, n-aveau bani, dar copilul a avut “un drive” (n. red o ambiție) și acolo a și ajuns. E prin Australia, nu știu pe unde. Exact asta face acum. Acum, în seria actuală de elevi, un elev de 17 ani mi-a spus într-a XI-a că el vrea să dea un tun și să se retragă. Cred că am stat un minut pe scaun… la 17 ani să ai acest vis, la 17 ani când tu ar trebui să visezi să fii astronaut, să fii Nelson Mandela? S-a dus pacea pe pământ? Exact așa a spus: să dau un tun și să mă retrag“, a mai spus Andreia Bodea, directoarea liceului I.L Caragiale din București.