Andreia Bodea, directoarea Colegiului Național I. L. Caragiale din București, a vorbit, pentru Prima TV, despre fișa de feedback pe care o au de completat elevii pentru profesorii de la clasă. Elevii au dreptul de a dreptul de a oferi feedback, la finalul anului școlar, cadrelor didactice care predau la clasă, conform noului Statut al Elevului, document publicat în Monitorul Oficial.
„Mă întreb şi acum ce voi face în situaţia în care un număr important de feedbackuri sunt pozitive şi un număr important de feedbackuri sunt negative. Jumătate din clasă îşi dorea, de exemplu, un alt profesor la clasă şi jumătate ţinea foarte mult şi aprecia foarte mult profesorul în cauză”, a spus directoarea.
Noul Statutul al elevilor prevede, la articolul 7, că „Elevii beneficiază de următoarele drepturi în sistemul educațional: z) dreptul de a oferi feedback, la finalul anului școlar, cadrelor didactice care predau la clasă, prin fișe anonime sau prin intermediul unor chestionare online anonime securizate, elaborate conform modelului din anexa care face parte integrantă din prezentul statut, în baza unei proceduri stabilite de consiliul de administrație. Rezultatele feedbackului sunt discutate cu profesorul de la clasă la începutul anului școlar următor, în vederea îmbunătățirii activității de la clasă”.
Ce conține Fișa de Feedback
Numele documentului: Fișă de feedback
Apoi elevilor li se explică despre ce este documentul pe care l-au primit: „Sunteți invitați oferiți feedback cu privire la activitatea la clasă. E recomandat ca feedback-ul să fie obiectiv, limbajul decent, iar opiniile exprimate să fie justificate. Această fișă este anonimă și poate fi completată electronic sau în format tipărit”.
Documentul are două câmpuri cu spații de completat, în care trebuie scris numele disciplinei și al profesorului care o predă.
„Cadrul didactic căruia îi acorzi feedback predă disciplina: …….”
„Numele cadrului didactic care predă disciplina selectată: ……..”
Apoi urmează o listă cu 16 afirmații, în dreptul cărora elevii trebuie să le noteze de la 1 la 5, unde 1 înseamnă dezacord, sau „în foarte mică măsură”, iar 5 înseamnă acord sau „în foarte mare măsură”.
„În ce măsură ești de acord cu următoarele afirmații despre activitate la clasă?”
- Profesorul explică clar materia
- Profesorul îmi explică modul în care să învăț mai eficient
- Sarcinile de lucru la clasă sunt interesante
- Profesorul încurajează participarea tuturor elevilor în cadrul orelor
- Profesorul încurajează cooperarea între elevi
- Mă simt motivat să particip la această disciplină
- Profesorul folosește tehnologia digitală
- Profesorul explică modul în care ești evaluat și criteriile de evaluare
- Profesorul încurajează competitivitatea între elevi
- Elevii sunt încurajați să își exprime ideile și opiniile
- Atmosfera este plăcută în cadrul orelor
- Mă simt în siguranță și confortabil la această oră
- Profesorul ia în considerare și respectă Statutul elevului
- Ritmul de parcurgere a materiei este potrivit pentru mine
- Profesorul este interesat de starea mea de bine
- Fac efort mare acasă pentru rezultate bune la această disciplină
Formularul include și două câmpuri pentru răspunsuri deschise, locuri în care elevii se pot exprima liber și pot scrie ce nu merge. Primul este despre cum ar vrea ei să fie la această disciplină atmosfera sau profesorul: „Mi-aș dori ca la această disciplină să…”, după care al doilea câmp este un mesaj transmis profesorului: „Dacă ar fi să spui profesorului un gând după acest semestru, care ar fi acesta?”
La final elevul trece procentajul de ore la care a fost prezent
„În acest semestru, am fost prezent la:
- 25% dintre ore
- 50% din ore
- 75% din ore
- peste 90% din ore”
27 comments
Nu aceasta este problema directorului: ce să facă dacă are feedback pozitiv/negativ. Problema este a profesorului, care ar trebui să aplice un chestionar de feedback regulat (dar nu pe cel propus în Statut, e o farsă) ca să regleze activitatea cu clasa. A aplica un sondaj de feedback la final de an școlar e o capcană și nu ajută pe nimeni: nici pe elevi, nici pe profesor. Poate doar pe directori/inspectori care ar avea un instrument de constrângere. Atât.
Eu nu înțeleg teama asta de feedback și evaluare de la părinți și elevi pe care o au dascălii. Medicii primesc feedback, în companiile private toți primim feedback. În primul rând nu există feedback negativ ci constructiv. Nu întreabă nimeni elevul sau părintele câtă biologie sau câtă fizică știe ci evaluează actul didactic. De ce atâta teamă și desconsiderație pentru elevi și părinți? Cum se așteaptă dascălii noștri să fie respectați și validați dacă ei nu fac la fel? Copiii sunt foarte sinceri, dacă ești corect cu ei și nu le vorbești urat sau nu îi favorizezi pe alții în detrimentul unora vor fi corecți la rândul lor cu profesorul. Am fost dascăl și am constatat asta pe pielea mea
GMR, e o mare problemă cu tine!
Da, oricine are dreptul să dea un feedback! Asta e despre celălalt! In cazul nostru, despre elev!
Profesorul care a învățat și a exersat feedback-ul știe câtă atenție e necesară pentru a-și atinge (el, feedback-ul) scopul!
Discuția este despre cadrul care cere legiferează acel feedback, adică despre minister!
Ca de obicei, cum s-a făcut in toți acești ani, ce va ieși din acest lucru făcut fără efort de gândire, va produce efecte la întâmplare, unele cu urmări previzibil incorecte!
Profesorii nu se tem de feedback! Depinde cine il dă și cum va fi folosit rezultatul!
Toate examenele vieții lui nu au fost feedback?
Sunt atâtea studii internaționale!Citiți-le!
Toate dovedesc că acest mod de feedback nu a făcut transformări benefice in niciun sistem de învățământ! Dar nimeni nu vorbește (in afară de procese) despre ce a produs in individul profesor o evaluare făcută subiectiv! Cât va mai rezista el?
Poate ăsta o fi motivul? Un nou experiment?
Si de ce nu mai sunteti? Lasati-ma sa ghicesc…Erati bun, aveati chemare, dar v-a invins salariul, mic si-al dracu si lipsa feedback-ului. Asa ati ajuns ”la privat”, unde planetele s-au aliniat, nu?
GMR, e o mare problemă cu tine!
Da, oricine are dreptul să dea un feedback! Asta e despre celălalt! In cazul nostru, despre elev!
Profesorul care a învățat și a exersat feedback-ul știe câtă atenție e necesară pentru a-și atinge (el, feedback-ul) scopul!
Discuția este despre cadrul care cere, legiferează acel feedback, adică despre minister!
Ca de obicei, cum s-a făcut in toți acești ani, ce va ieși din acest lucru făcut fără efort de gândire va produce efecte la întâmplare, unele cu urmări previzibil incorecte!
Profesorii nu se tem de feedback! Depinde cine il dă și cum va fi folosit rezultatul!
Toate examenele vieții lui nu au fost feedback?
Sunt atâtea studii internaționale!Citiți-le!
Toate dovedesc că acest mod de feedback nu a făcut transformări benefice in niciun sistem de învățământ! Dar nimeni nu vorbește (in afară de procese) despre ce a produs in individul profesor o evaluare făcută subiectiv! Cât va mai rezista el?
Poate ăsta o fi motivul? Un nou experiment?
Odată, demult, un elev aflat in clasa a noua la un liceu teoretic a venit la mine și mi-a spus:
-Doamna dirigintă, vă mulțumesc pentru că mi-ați pus un doi in clasa a cincea!
Astăzi n-aș fi făcut față la liceu cu atitudinea mea față de învățătură de atunci!
Astăzi e avocat!
Dacă m-aș întâlni cu el, l-aș întreba multe! Printre întrebări ar fi una legată de modul in care sindicatele au dat acordul pentru așa o grozăvie!
O notă pusă unui elev de către un profesor poate schimba în acesta atitudini, comportamente, poate fi motivantă pentru multiple acțiuni!
Sau nu!
Poate întări un caracter, dar nu ea singură!
Modul in care un elev citește o notă pusă de profesor este dat de felul în care a fost învățat, obișnuit să o citească!
O notă pusă de un elev profesorului său poate schimba în acesta atitudini, comportamente, poate fi motivantă pentru multiple acțiuni!
Sau nu!
Poate întări un caracter, dar nu ea singură!
Modul in care un profesor citește o notă pusă de elev este dat de felul în care a fost învățat, obișnuit să o citească!
Cât de asemănători suntem!!!!
Și totuși, cât de diferiți!
Profesorul a devenit specialist înainte de a i-o pune, adică a consumat toate formele de energie pentru a face bine ( corect în raport cu repere stabilite anterior) un lucru!
Mai suntem într-o țară unde învățăm cum se face bine un lucru, apoi îl facem? Niciodată o practică bună nu se atinge fără o teorie bună, practicată recurent sub supraveghere profesionistă!
A citi un om (pe tine, pe altul) nu e lucru ușor!
Stai lângă el in postura in care ești pus și ….încerci să devii… cititor! Cere timp, atenție să dai ce trebuie! (Apoi vei primi însutit- ăsta e un secret al educației, nu subiectul zilei!)
Tâmpenia de a bagă bățul prin gard continuă… fără aplicabilitate și utilitate concretă.
Să presupunem că un profesor are feedback negativ dar rezultate măsurabile concrete si evidente (rezultate la evaluări, concursuri școlare, etc)
De asemenea părinții îl încurajează să continue așa.
Ce va face directorul concret?
Îl apreciază sau îl atenționează?
Dacă fișa e un fel de mod de implicare civică, de autodescoperire, de înțelegere a rolului de elev e utilă, altfel e ca de obicei, pierdere de timp.
1.Cel ce evaluează e necesar să aibă cel puțin gradul, competențele celui evaluat!
Tu, stat român, nu te poți transforma în cititor de like-uri ca de pe TikTok!
2.Dacă se permite acest lucru ( evaluarea prin punctaje etc.a profesorului de către elev) oficial – deci la propunerea ministerului, întrebări sunt multe:
•De ce acum? Cu ce scop? Sunt condiții necesare derulării evenimentului? Care sunt așteptările? Față de ce reper propus ministerul va lua decizii ( atât la nivel personal, cât și la nivel de instituție/ minister)?
•Știind că evaluarea are și rol formativ, ce fel de indivizi va forma acest context (gândindu- ne și la evaluatori, și la cei evaluați, după o perioadă oarecare)!
•Un individ (aici elev, deci aflat prin definiție într-un mediu transformator), datorită tuturor factorilor și formelor de educație, învață, devine! Care este valoarea de adevăr a afirmațiilor sale la momentul x, dintr-un punct de vedere atât de rafinat? Vrem să îi facem pe elevi atenți sau superficiali in evaluări de-a lungul vieții ?(E ca și cum ai pune un săritor la groapă, după cateva ore de antrenament, să participe la un concurs internațional unde, in funcție de nr.de centimetri săriți de el să fie ierarhizat antrenorul lui)
•Cum va putea folosi un director/ un C.A. aceste rezultate (agreate de sistem prin faptul ca au fost acceptate) ca argumente pentru decizii partizane?
•Cum discriminăm diferențele? Doi profesori cu același punctaj din două licee-unul teoretic, celălalt tehnologic (eventual unul care a primit deunăzi repetenți, care nu au nici E.N. dată)- cum sunt ,,citiți ” de sistem, de elevi, de părinți? Adăugați-pentru completarea realității posibile- și un profesor cu același punctaj ce predă la clasa a cincea (și ,,știe” acum ce înseamnă o notă)!
•Dacă un profesor dă cu argumente punctaj de feedback 1 unui director și argumentează punctajul, se întâmplă ceva? Ghiciți cui! (Este acel profesor privit ca un punct izolat, îndepărtat automat din calculul mediei, ca fiind pe extrem, mai ales dacă restul cohortei e pe punctaj maxim (cohortă ce poate are in componență nu o echipă, ci un grup de interese intreținut chiar de manager)!,,Statistică aplicată!”
Din întrebări atent puse (de fiecare dintre noi măcar nouă înșine!) putem vedea, sărind chiar peste formulări clare ale răspunsurilor, că nu se mai vrea nici măcar conștientizarea necesității efortului devenirii! Ce desuet sună în context: ,,Frumuseții lumii i-au trebuit secole de profunzime!”
(frumusețea, pe lângă faptul că e căznită de autor, e necesar să fie recunoscută de ceilalți).
E azi aleasă, in locul tihnei necesare devenirii fiecăruia, o atitudine de război: elevul pune note profesorului, profesorul pune note elevului (atenție: firesc, după standarde; cum înțelese de societatea de azi?- altă discuție!)!
Aruncăm în aer săgeți la întâmplare și….vom vedea unde pică! Evident, probabilistic, unele vor cădea pe cine se dorește!
Personal, consider că societatea de azi nu a fost ajutată să devină capabilă ( inclusiv prin deciziile ministerului educației) în a da astăzi un feedback onest și util!
Putem face din asta un subiect de discuție cu argumente valide oricând!
In plus, înainte de a se da in școli asemenea formulare de feedback, e necesar să știm, obligatoriu, ce validare aduce fiecare punctaj, adică transformarea punctajelor în caracteristici ale cadrelor didactice validate de teoria profesiei (eventual, departajante în evaluare, așa, ca notele?)!
Obs.
1.Toate caracteristicile din grila de feedback sunt cunoscute și de dorit a fi aplicate de profesorul cu măcar o zi vechime în muncă !
Contextele sunt cele care dau diferența de aplicare!
2.Participarea la un număr de ore a elevului, din nou, stârnește discuții infinite despre subiect!
Etc.!Etc.!
Urrra!!! Ce mishto!… Să vezi pe aia de română ce mai dă la zece de o doare mâna și pe ăla de mate!!! Sunt la … noastră!!! Dacă nu, roiu’ și parale ioc!
va fi ca până acum….că și anul trecut era fisa asta….se va da și gata …big deal
Să facă ceva cu fișa aia, că nu e hârtie la baie.
Apoi – în calitate de CE oferă elevul feedback? De evaluator? În baza căror competențe? Am ajuns acum să echivalăm munca profesorului cu cea a unui prestator de servicii și să conteze gradul de ”fericire” al ”clientului”?
Ziceați că nu mai sunt profesori calificați pe anumite discipline? Stați puțin că n-ați văzut nimic. Cine mai vine să stea în grija ”mulțumirii” și ”obiectivității” elevilor? O să rămâneți cu cei care dau 10 pe bandă rulantă și dacă până acum erau mulți analfabeți funcțional, de acum înainte TOȚI vor fi așa.
Hai să ne jucăm puțin cu focul, de ce nu.
Elevii ofera feedback in calitate de beneficiari ai serviciilor educationale oferite de scoala. Scopul feedback-ului este cresterea performantei, nu evaluarea profesorului. E intotdeuna loc de imbunatatire.
O buna parte a profesorilor din Romania sunt autosuficienti. Bineinteles ca nu o sa le placa feedback-ul de la elevi. Este treaba directorilor sa schimbe atitudinea fata de feedback, dar nu stiu cati o sa schimbe ceva.
Intră și tu, nene, pe reddit, unde e postat fix subiectul ăsta. Cei de acolo, care au cel puțin teoretic mai mult de 14 ani, spun cu subiect și predicat cum au înțeles ei că de fapt profesorii buni sunt cei de la care au rămas cu ceva, deși în timpul școlii i-au urât și dacă ar fi avut ocazia să-i ”evalueze”, ar fi încercat să dea cu ei de pământ. Unii recunosc că nici la facultate n-au realizat ce e acela un profesor bun sau unul rău, au avut nevoie de ceva autocunoaștere, mai târziu în viață, înainte de a înțelege diferența.
Iar tu vrei ca elevul ăla care habar n-are efectiv pe ce lume trăiește să-l evalueze OBIECTIV pe profesorul de matematică??? ”10 pe linie, cel mai tare profesor!!” ”Mi-a dat 5, sau chiar 4, nu e bun!!” Ăla e ”feedback”-ul”
Voi vă dați seama ce prostii vorbiți? Ce obiectivitate? Sunt chelner să-ți aduc ciorba rece și tu să nu-mi dai bacșiș sau să mă reclami la patron, sau profesor? Munca profesorului nu dă rezultate imediat, iar la unii elevi niciodată, din lipsa materialului ”clientului”. Vine nimeni din online să-și dea el cu părerea că ce bine și frumos e să fie profesorii evaluați, pardon, să primească feedback, că doar ce strică? Ce e aia reputație profesională, ce e ăla respect pentru actul didactic (pentru om nici nu mai am pretenții de la voi), ce, să fie totul la mâna habarniștilor, că așa e interesant! (Și evident, cine se opune are interese obscure, bla-bla-bla. Hai s….)
Eu AM feedback la fiecare test, la fiecare examen, de câte ori mă întâlnesc cu părinții, la fiecare oră de dirigenție. Doar că, ce să vezi, când îți asumi cele spuse, ai tendința să fii mai cinstit cu tine însuți (nu zic să fii obiectiv, doar mai conștient de puterea cuvintelor). Când ești în anonimat – ca pe site-ul ăsta – poți scrie orice, adevărat sau nu, teoretic sau practic, real sau părere de părerolog.
Și tu, cei ca tine, vor să aibă importanță aberația asta? Treziți-vă o dată și terminați cu platitudinile, ne luptăm aici pentru salvarea ultimelor resturi rămase dintr-un sistem distrus de cei care vor să fie bine, să nu fie rău, și schimbă orice doar-doar dă bine în vorbe.
👍
Stimate domn, feedback-ul NU este evaluare. De feedback se tine sau nu cont. Profesorul se uita pe raspunsurile elevilor si alege ce doreste sa imbunatateasca.
Acest feedback ar fi trebuit sa aiba loc in cadrul unei proceduri de performance management. O procedura de performance management se introduce intr-o organizatie in 2-3 ani. Altfel exista riscul ca lumea sa inteleaga rolul feedback-ului si evaluarii gresit.
In cadrul unei proceduri de performance management feedback-ul de la elevi, parinti si colegi este discutat intr-o sedinta de evaluare, in mod normal cu seful direct sau directorul scolii. In urma discutiei se stabilesc niste obiective de atins pentru urmatoarea perioada, 6 luni sau 1 an. Dupa asta se evalueaza rezultatele in cadrul altei intalniri de evaluare.
La noi nu exista performance management, de aici si diverse reactii pro sau mai mult contra feedback :)).
M-am uitat ce se discuta pe reddit. Sunt destule confuzii. La feedback nu se dau note, in scala aia de la 1 la 5 NU sunt note.
Din pacate nici profii nici elevii nu au fost pregatiti primeasca si sa ofere feedback.
Din pacate chestionarul este construit prost. Operationalizarea conceptelor s-a facut prost. Exista acolo itemi care nu au legatura cu feedback-ul. Sunt prea putini itemi. Nu se stie de ce au ales itemii astia si nu altii.
In haosul asta creat de Campeanu si Deca incerc sa aduc putina lumina pentru ca feedback-ul ajuta. Mai ales cel pozitiv. Multi se sperie de cel negativ. Eu l-as fi interzis pentru inceput ca sa nu mai existe anxietati.
Cu alte cuvinte, chestionarul e prost, formularea și perioada de aplicare sunt prost alese (la final de CARE semestru, că nu mai sunt!), fiecare înțelege ce vrea (sau nu înțelege nimic, ca directoarea de mai sus) DAR NOI MERGEM ÎNAINTE CU ABERAȚIA ASTA!!
Pricepi care e problema mea?! Noi ȘTIM deja că e o prostie, dar ne încăpățânăm în ea.
Iar dacă d-ta crezi că nu se va găsi o metodă de a folosi ”feedback”-ul dat aiurea de habarniști – cum ar fi la o eventuală grevă sau discuții despre salarizare, de exemplu – ori n-ai trăit în România niciodată, ori ești ipocrit.
Nu ai decat sa-ti faci chestionarul tau de feedback. In metodologie scrie ca poti completa chestionarul. Arunci prostia aia a lui Deca si iti faci chestionarul tau, mai bun, care iti foloseste la ceva. Il aplici de 4 ori pe an sau de cate ori vrei. 2 semestre din metodologie inseamna ca ti se cere sa il aplici de cel putin 2 ori / an scolar.
Mama,mama,ce reactii starneste treaba asta in randul “adevaratilor”profesori.De ce va temeti domnilor?Aveti incredere in capacitatea copiilor de a evalua .Daca ii faceti habarnisti,e si “meritul”dv.V ati obisnuit sa primiti copiii gata pregatiti la scoala,pe banii parintilor pentru meditatii iar dv doar sa i notati si sa va insusiti meritele.Faceti va treaba cat mai bine in patratica voastra si mai vedem apoi!Va considerati de neatins?Considerati ca mai bine nu se poate?De unde atata autosuficienta?Fiti mai empatici,nu va mai considerati “Dumnezei”,faceti mai mult la ore ,inafara sa intrati,sa trantiti catalogul pe catedra,sa insirati niste teorie pe tabla si apoi sa iesiti .Vorbiti cu toti copiii,ascultati i,aplicati metodele pedagogice in functie de capacitatea lor de intelegere.SUNTETI PROFESORI BUNI DOAR ATUNCI CAND REUSITI SA CRESTETI NIVELUL LOR DE CUNOASTERE .Oricine poate preda unor copii de nota 10 dar nu oricine poate creste un copil de la 5 la 7 sau 8 sau 9,de exemplu!Succes!Lasati lamentarile ca aveti multa treaba!
Tu la ce clase ai predat și ce vârste aveau copiii? Ce pretenții emiteau părinții când îi trimiteau la școală? Ai cea mai mică idee despre ce vorbești?
Ai impresia că profesorul n-are nevoie de motivație, că merge așa, din inerție, de la intrarea în sistem până la pensie? Crezi că suntem automate, să dați în noi cu toate noroaiele dar nouă să nu ne pese și să mergem tot înainte?
Lasă-ne cu grija de alții, vezi-ți de viața ta.
Draga “Ana”,pare ca meseria de cadru didactic te chinuie ingrozitor.Ramai dumneata acasa si lasa i pe cei care au o atitudine pozitiva.Ti ai gasit deja scuzele,ti ai gresit meseria,ti ai pierdut vocatia(daca ai avut o vreodata)
Nu elevii sunt beneficiarii, ci parintii.
👍
Să lași elevii să evalueze profesorii este o dovadă de prostie fără margini și contravine rezultatelor tuturor studiilor realizate până acum pe acest subiect. Aceste evaluări nu sunt valide. Punct. Ele măsoară orice altceva, în afară de performanța profesorului.
Cei de la Științele Educației (UniBuc, UBB sau whatever) ar trebui să știe acest lucru, și totuși tac mâlc. Poate fac și ei o meta-analiză, că doar tot se fac pe la toate colțurile.
/lehamite
👍
In primul rand doamna Bodea nu o sa stie daca a primit feedback sau altceva.
Acestia sunt itemi de autoevaluare, nu e nici un feedback aici:
– Mă simt motivat să particip la această disciplină
– Fac efort mare acasă pentru rezultate bune la această disciplină
Itemul asta nu stiu cat de mult tine de profesor:
– Ritmul de parcurgere a materiei este potrivit pentru mine
In al doilea rand poate doamna director ar trebui sa citeasca o carte despre feedback? Curs nu stiu sa existe. Poate merge la un curs de management si invata acolo ce sa faca? Sau poate gandeste out-of-the-box?
Daca dansa anticipeaza ca rezultatul va fi fifty-fifty poate sa ceara 1 feedback negativ la 5 pozitive. Uite asa, se duce in clasa respectiva, imparte bilete, pune pe catedra 2 cutii, una mare cu + si alta mai mica cu -.
Creierul uman se descurca mult mai bine cu feedback-ul pozitiv. Scopul feedback-ului este cresterea performantei, nu crearea de statistici.
Daca as fi in locul dansei as face formularul meu de feedback, nu as folosi prostia aia de la minister.
Nu mai avem semestre de câțiva ani. Mai gândește careva la minister? Cā despre ministrā ne-am lāmurit cu toții…