Mihaela Manole, directoare de grădiniță, a declarat la emisiunea Educația la putere de la TVR 2 că unii părinți uită să pună limite copiilor: „Da, sunt unii părinți care, din dorința aceasta de a le oferi maximul de fericire sau de a le oferi totul, uită să pună această limitare, această nevoie a lor de a le transmite reguli, de a pune limite”.
Moderatoare: Vă rog, doamna Mihaela Manole, regăsiți în viața de zi cu zi, în activitatea la grădinița unde activați, această dilemă a părinților care nu știu când să fie buni, când să fie răi?
Mihaela Manole: Regăsim situații de genul acesta, putem să spunem că regăsim o paletă de stiluri parentale. Da, sunt unii părinți care, din dorința aceasta de a le oferi maximul de fericire sau de a le oferi totul, uită să pună această limitare, această nevoie a lor de a le transmite reguli, de a pune limite. Este nevoie și de reguli. Vedem lucrul acesta în momentul în care copilul de grădiniță este adus poate pentru prima oară într-un grup și se regăsește alături de alți copii, alături de alți adulți. Un grup organizat, un grup care are limite, care are reguli, pentru că asta facem și asta se întâmplă pentru a ne putea realiza obiectivele. Și atunci ne dăm seama dacă unii copii sunt fără limite.
Moderatoare: Cât de ușor se integrează ei sau se mai pot integra?
Mihaela Manole: Se integrează, da, cu ajutorul nostru. Da, diferă de la copil la copil și această acomodare, și această integrare. Dar putem regăsi toată paleta aceasta de plânset, de țipăt, de „nu mă lăsa”, „de ce?”, „când vine mami?”, de fugit, de ieșit. Sunt firești. (…)
Moderatoare: Ați simțit cumva că e mai greu de la an la an sau de la o perioadă la alta?
Mihaela Manole: Da. Așa cum părinții sunt diferiți, și copiii sunt diferiți. Și da, poate că de la o generație la alta copiii sunt nu neapărat mai greu de acomodat, ci eu, ca și cadrul didactic, trebuie să-mi găsesc instrumentele să ajung la el, să-l aduc acolo, să-i ofer încredere și, după ce am trecut de perioada aceasta de acomodare, să-l conving că este în binele lui aici, este pentru el, pentru interesul lui suprem, pentru interacțiunea cu ceilalți. Dar da, aceste provocări există de la generație la generație, dar asta facem noi, ca și cadre didactice. Ne reinventăm zi de zi și cu ajutorul specialiștilor de lângă noi, și cu ajutorul psihologului grădiniței, suntem într-o permanentă căutare de resurse, de timp, de energie, de cursuri, de tot felul de metode care ne pot ajuta pe noi să ajungem la acești copii și să-i aducem acolo unde trebuie.
Informații de context
Prevederea prin care părinții care au copii înscriși la program prelungit la creșă și grădiniță plătesc lunar o contribuție de hrană a fost introdusă în Regulamentul-cadru de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar (ROFUIP 2024). Mai mult, este precizat și faptul că se plătesc în avans pentru o lună calendaristică. Dacă până acum această prevedere era trecută doar în metodologia privind funcționarea creșelor și grădinițelor ca fiind un drept al părintelui, acum mențiunea apare la capitolul îndatoririle părinților.
La grădiniță, programul copiilor nu poate să depășească 10 ore pe zi, potrivit ROFUIP 2024. Grădinițele cu program normal au 5 ore de activitate cu copiii, iar cele cu program prelungit – 10 ore pe zi de activitate cu copiii, conform documentului.
ART. 10 – „(1) În funcție de programul de activitate, unitățile de educație timpurie funcționează astfel:
a) cu program normal – 5 ore pe zi, activitate cu copiii;
b) cu program prelungit – 10 ore pe zi, activitate cu copiii.
(2) În aceeași unitate de învățământ, educația timpurie poate fi organizată în grupe cu program normal și/sau cu program prelungit, cu respectarea prevederilor legale în vigoare.
(3) În educația timpurie, programul zilnic al copilului nu poate depăși 10 ore zilnic”, se arată în noul ROFUIP.