Valul digitalizării cuprinde tot mai multe școli, datorită faptului că în acest an ar trebui să fie dotate majoritatea claselor din România conform reformelor din Planul Național de Redresare și Reziliență. Cele mai multe dotări vor ajunge în școli în 2024 prin proiecte depuse de autoritățile publice locale sau județene împreuna cu unitățile de învățământ, așa cum s-a solicitat în ghidul de acordare a acestor fonduri.
Am întrebat trei reprezentanți ai comunităților școlare și locale despre cum văd ei o digitalizare/dotare făcută „cu cap”, în interesul elevilor și pentru o investiție eficientă a fondurilor, mai ales că banii alocați pentru fiecare tip de clasă în parte nu pot fi folosiți pentru alte tipuri de investiții. Cu alte cuvinte, așa-zisele „economii” care ar putea fi făcute prin achiziționarea de echipamente doar pe criteriul prețului înseamnă bani pierduți pentru școli și efecte nedorite pe termen lung pentru elevi, profesori și modernizarea în sine a școlilor. Toți cei trei interlocutori au spus că cea mai bună opțiune este achiziția celor mai bune produse la cele mai bune la cel mai bun preț.
Am discutat acest subiect cu profesorul Cătălin Ciupală, de la Colegiul Național „Andrei Șaguna din Brașov, Anca Mile, directoarea Colegiului Național „Emanuil Gojdu” din Oradea și Sergiu Arsene, primarul comunei Bod, județ Brașov.
Cătălin Ciupală, profesor de Matematică: echipamentele trebuie să fie unele de calitate și performante în timp / provocare – uzura morală a acestora
Cătălin Ciupală, profesor de Matematică la Colegiul Național Andrei Șaguna din Brașov și coordonatorul laboratoarelor digitale din liceu, identifică, în interviul pentru Edupedu.ro, mai multe vulnerabilități de care școlile ar trebui să țină cont, pentru a valorifica mult mai bine toate programele de investiții din această perioadă. „Una dintre marile provocări la care va trebui să răspundă societatea noastră, aceea a uzurii morale a echipamentelor”, spune el și explică faptul că cei care sunt responsabili cu proiectele de dotări trebuie să ia în calcul ce fel de instrumente pun în clase, acestea trebuie să fie unele de calitate și performante în timp pentru tipul de utilizare proiectat. „Sistemul de operare trebuie să fie stabil, să primească actualizări în timp, să aibă protecție antivirus și toate acestea să țină cont de cablajele necesare, de conexiunile la internet și de securitatea acestora”, mai arată cadrul didactic.
Implicat în școala în care lucrează în mai multe proiecte de digitalizare, pasionat de soluții digitale în educație, profesorul Cătălin Ciupală a dat exemplu alegerii monitoarelor și al display-urilor: „am ajuns la concluzia că cele de la o anumită firmă, chiar dacă erau mai scumpe, erau solide și aveau ecranul foarte bun și rezistent. Sticla aceea de touch era bună, nu se zgâria. Pentru că e important la copii să nu conteze doar prețul, e foarte important lucrul acesta, pentru că pur și simplu poți să-l cumperi degeaba, arunci bani dacă într-un an de zile ți s-a stricat sau s-a zgâriat ecranul și nu se mai vede bine”.
Elevii au mare grijă de echipamente și trebuie să poată să folosească în orice moment instrumentele digitale
Cătălin Ciupală spune că există „niște vulnerabilități care ține țin de mentalitatea noastră de a proteja și de a super-proteja anumite echipamente. Eu am zis așa: „dacă se strică, se strică, asta e viața!”, dar nu s-a stricat nimic. Deci experiența cu laboratorul VR mi-a spus că elevii au mare grijă de echipamente, nu umblă cu ele aiurea, nu le strică. Și atunci laboratorul este la liber. Adică copiii pot să intre oricând, este totul deschis, merg acolo de câte ori au nevoie. Acolo sunt elevi și să știți că nu se fură, nu dispare nimic, nu a dispărut niciun mouse. Avem încredere unii în ceilalți și asta este o chestiune de educație. Eu fiind oarecum coordonatorul lor, am impus lucrul acesta și după părerea mea, a fost un succes”.
Legat de softurile pentru calculator, „când achiziționăm un soft trebuie să nu fie pentru fiecare calculator, ci pentru un cont la care să poți conecta mai multe device-uri și atunci asta ne permite să facem economie bugetară.
Elevii, implicați în procesul de selecție a aplicațiilor educaționale
„Le-am acordat încredere copiilor. Adică le-am zis așa „haideți să vedem pentru istorie ce soft-uri credeți că sunt bune?” Și atunci ei au început să sape. Mi-am făcut un grup de lucru de copii foarte buni și au început să caute și au zis „uitați, noi avem, o aplicație cu toate hărțile din istorie, din antichitate până acum”. E perfect. „La geografie ce aveți?” Păi, hai să vedem sistemul solar. L-am cumpărat pe unul foarte detaliat, cu tot felul de quiz-uri, de informații. Tot ei l-au căutat și l-au găsit. Și în momentul când câțiva mi-au zis că este un soft bun, l-am cumpărat. Am vorbit și cu profesorii în același timp – „uite, ce părere aveți despre asta, e bun? Gata, l-am luat. Marele avantaj a fost, și aici iarăși este o chestie foarte importantă pentru dotările care vor fi la nivel național, că noi am putut să cumpărăm ce soft am vrut în funcție de interesul pentru școală. S-ar putea același soft să nu funcționeze în altă parte. Și atunci, libertatea profesorului trebuie să fie destul de mare.
Există încă reticență la anumite cadre didactice, se simt foarte inconfortabil dacă un elev le arată cum funcționează un soft de matematică, să zicem. Pe mine nu mă deranjează, eu chiar îi încurajez: „căutați și vedeți, știu că există o funcție în Geogebra sau undeva într-un soft din ăsta, dar n-o găsesc. Haideți, vă rog, căutați-o și voi!”, mai spune profesorul.
Un om dedicat, de formație profesor, care să pregătească lecțiile și să opereze echipamentele
„Existența unui om specializat în interiorul școlii, care să facă chestiile astea oarecum centralizat este esențială. Știu sigur că în anumite țări, de exemplu Singapore, există oameni, un fel de inginer de sistem pe soft, Job-ul lui este să caute softuri educaționale pentru fiecare disciplină și să-i arate profesorului cum se folosesc.
Lipsa unui asemenea profesor te face ca să fii blocat în timpul orei, în utilizarea echipamentelor. Concret, de exemplu, eu am o tablă inteligentă care de obicei funcționează wireless, cel puțin la noi la școală, cu calculatorul. Dar toată chestia aceasta este prin intermediul routerului, dar dacă tu nu ai un internet bun, ești terminat. Pur și simplu se blochează. De exemplu, la noi funcționează cu o întârziere de 2-3 secunde. Nu poți să pui niciun film video, nu poți să faci un stop-cadru, nu poți să scrii pe ea, nu poți să faci nimic. De ce? Pentru că avem această vulnerabilitate, nu avem legătură la internet foarte bună, de mare viteză și dacă este, trebuie să fie să fie rețeaua securizată. Or aici trebuie un om”, spune Cătălin Ciupală.
(nota redacției: Chiar un profesor român lucrează în Singapore pe o astfel de poziție, numele său este Iulius Carebia și într-un interviu acordat Edupedu.ro în septembrie 2020 spunea că funcția sa este cea de Educational Technology Coach – „adică eu sunt un coordonator de tehnologie și rolul meu este de a ajuta profesorii să introducă și să folosească tehnologia pedagogică la școală”. „Ca profesor eu am fost foarte pasionat de tehnologie, înainte să mă mut în Singapore, iar foarte multe școli, școlile care au un anumit buget și locale și internaționale, au diferite joburi în plus față de joburile normale de profesori. Au coordonator de resurse educaționale, un fel de teacher librarian, un profesor care predă lucruri despre cum citezi o carte, cum faci cercetare, cum te documentezi, ce format folosești, deci avem o persoană specific pentru asta. Avem persoană specifică pentru wellbeing, pentru sănătatea mentală. Avem mai multe roluri, avem consilieri la școală, adică dacă elevii au o problemă pot merge la consilieri pe pedagogie, de sănătate, de educație. Un departament anume este EdTech, Educational Technology și nu este IT. Noi ne descurcăm cu computerele, dar noi nu reparăm computere, noi suntem profesori care formăm profesori. Noi creăm resurse cu profesori și pentru clase, aceasta este principala noastră atribuție”, spunea profesorul român – interviul integral poate fi citit aici.)
„Tare mă tem că vor fi niște responsabilități individuale și o să zică directorul școlii: „profesorul de mate sau de TIC se va ocupa la școala mea, că n-am să plătesc încă un post de informatician”. Am dat un exemplu, dar aici se poate ajunge și atunci, pentru că acel profesor n-are timp, școala este practic blocată”, mai spune Cătălin Ciupală despre cum este cel mai probabil să se întâmple dacă nu vor exista angajări de personal didactic sau didactic auxiliar tehnic în școli.
Securitatea cibernetică – esențială
„Până acum am ignorat zona de securitate cibernetică pentru școli, dar începe să devină din ce în ce mai pregnantă problema pentru că se virusează calculatoarele. Nu cred că există școală din țară care să poată să-și cumpere antivirus”, spune profesorul.
Ce am făcut eu? Pentru că în laboratorul VR am avut la dispoziție fonduri extra-bugetare, am întrebat elevii ce idei au. Ei au venit cu ideea de a cumpăra un Bitdefender Box. Și toate calculatoarele din laboratorul VR erau cuplate la el, susținea 20 de device-uri și știam sigur că nu am vulnerabilități. Pentru că e foarte neplăcut, de exemplu, în timpul orei să-ți apară o reclamă deochiată sau să intre copiii pe pariuri… E riscant și școala se poate transforma ușor în ceea ce nu e cazul.
Cum aș vedea-o rezolvată complet chestiunea securității cibernetice ar fi un hub care, când intră cablul de internet în școală să intre într-un fel de internet security box mare. Abia atunci este protejată școala cu totul. Deci după părerea mea toată chestiunea asta cu securitatea cibernetică ar trebui făcută la nivel național deștept, cu o mentenanță de cel puțin 10 ani pentru fiecare școală, la routerul de intrare”, a spus profesorul de Matematică.
Formarea cadrelor didactice
În general, formarea în România lasă de dorit, subliniez „în general”, pentru că sunt și cazuri particulare minunate. Ori după părerea mea, formarea ar trebui să fim sistemic bună. Noi nu avem sistemic bun aproape nimic. Noi, ca sistem de învățământ, depindem foarte mult de oamenii locali, un fel de „omul sfințește locul” și de asta avem și problemele noastre sistemice. Deci nu văd o soluție.
În școli și universități din străinătate, în programe în care am fost la formare recent, formarea nu era lăsată doar la latitudinea unor cadre didactice, din interiorul sistemului preuniversitar, ori aici e foarte important ca formarea să fie updatată pentru anul 2024. De ce? Pentru că dacă tu vii cu un profesor care îți explică psihologia copilului, cum funcționează copilul, dar pe teorie de acum 20 de ani asta nu mai e valabilă. De ce? Pentru că s-a schimbat toată societatea complet, iar copilul stă cu device-urile în mână, vrem-nu vrem, de la 5-6 ani, cel mai târziu. Or formarea trebuie să fie făcută bine. Nu văd o soluție, pentru că una peste alta, la nivel de țară nu avem formatori. Și mai e un lucru foarte important: am văzut în spațiu public și din partea ministerului anunțuri de genul „am format 30.000 de cadre didactice, nu știu ăn ce proiect acum, 20.000 de profesori în altul. Este o diferență între a ține cursurile și a forma, adică oamenii aceia să depindă competența pe care să o transfere la clasă”, încheie profesorul.
Anca Mile, director colegiu: Mai bine mai puține echipamente în clase, decât mai multe și proaste
Anca Mile, directorul Colegiului Național „Emanoil Gojdu” din Oradea, județul Bihor, spune în interviul pentru Edupedu.ro că planurile școlii sunt pentru dotarea fiecărei săli de clasă și a laboratoarelor. „Mergem pe criteriul calității. Mai bine mai puține echipamente în clase, decât mai multe și proaste”, spune managerul.
Ce fel de dotări are școala, în mare, și pentru ce dotări aveți planuri/proiecte?
Anca Mile: „Dotările pe care școala le are în acest moment sunt decente pentru un act didactic de calitate, adică fiecare sală de clasă are video-proiector, fiecare profesor are laptop, avem 6 cabinete de informatică performante, un laborator de chimie, unul de biologie și unul de fizică, dar în vederea digitalizării actului didactic, ele nu sunt suficiente. Planul este să dotăm fiecare sală de clasă și laborator cu ecrane inteligente și echipamente TIC, să avem două smart lab-uri, să dotăm laboratorul de fizică cu tehnologia necesară pentru învățarea prin experiment. Cabinetele din școală vor fi digitalizate, de asemenea.
Cum ați gândit dotările pentru școală, astfel încât să existe coerență și compatibilitate între acestea?
Am întocmit o analiză de nevoi, apoi am prioritizat care sunt cele mai stringente. Am ales echipamente care să fie fiabile, să fie adaptabile. De exemplu, dacă avem o tablă inteligentă și tablete pentru fiecare elev, ele sunt de la același producător.
Mergeți pe criterii de calitate sau doar de cost? Care sunt principiile la care vă gândiți, când scrieți un proiect?
În primul rând mergem pe criteriul calității. Mai bine mai puține echipamente în clase, decât mai multe și proaste. În analiza de nevoi pentru dotarea sălilor de clasă, solicitată de primărie pentru depunerea proiectului pe PNRR, am avut un buget de 24 mii lei/sală de clasă. Am preferat, de exemplu, să luăm un smart board cu diagonala mai mare, care era evident mai scump, și să lăsăm buget mai mic pentru celelalte dotări TIC.
Cum faceți să comunicați cu autoritatea locală, având în vedere că există apeluri pe fonduri europene în care autoritatea contractantă este cea locală, beneficiarul final fiind școala/elevii?
Comunicarea cu Primăria Oradea este foarte bună, am fost invitată să iau parte la ședințele de lucru în vederea depunerii unei analize coerente de nevoi pentru dotările din proiectul PNRR „Dotarea Unităților de Învățământ Preuniversitar din Oradea”, am colaborat cu alți directori de școli, reprezentanții Primăriei au luat notă de nevoile noastre și au depus un proiect câștigător care urmează să între acum în faza de achiziții publice.
Ce alte lucruri luați în calcul în proiectele de dotări – securitatea cibernetică, rețeaua de internet – cablu și wireless etc.?
Am luat în calcul extinderea și securizarea rețelei de internet din școală odată cu introducerea predării online. În momentul de față, rețeaua wireless acoperă toată școala, rețeaua pe cablu la fel, viteza este decentă, dar avem în vedere mărirea ei la momentul când echipamentele digitale vor fi montate.
Există informatician/tehnician pentru rețea? Cât de necesar este un astfel de post?
Postul este vital pentru o școală ca a noastră, care are specializarea matematică-informatică. Dar, în viitorul apropiat, când toate școlile vor avea echipamente digitale în fiecare sală de clasă, un singur post pe școală nu va fi suficient.
Cum vă ghidați pentru a avea specificații tehnice cât mai actuale și de folos pentru elevi și profesori, în privința echipamentelor?
Prin participări la evenimente de prezentare de echipamente, prin discuții cu specialiști, din școală sau din comunitatea locală, prin discuții și consultări cu alți directori.
Cât de importantă este formarea profesorilor pentru lucrul cu echipamentele/instrumentele educaționale și dacă o cereți furnizorilor de echipamente, în proiecte, sau cum se întâmplă la dvs în școală?
Acest aspect este vital dacă dorim să vedem o schimbare de fond și nu doar una de formă. Dotările materiale sunt în van dacă resursa umană, anume profesorul de la clasă, nu știe să se folosească de ele. Și aici nu mă refer doar la operarea acestor echipamente, ci la folosirea potențialului lor creator, adică dezvoltarea de conținuturi digitale pentru fiecare arie curriculară, cu specificații pentru fiecare materie, personalizarea lor de către fiecare profesor, în așa fel încât lecția să aibă coerență și unicitate. Pare greu până ne deprindem cu aceste noi abordări, până când ne simțim confortabil folosindu-le, dar pe termen lung avantajele sunt imense atât pentru elevi cât și pentru profesori.
În școala noastră se desfășoară astfel de cursuri pentru profesori, într-un laborator digital dotat special pentru aceste sesiuni de formare, în cadrul proiectului SEED. Până acum au fost instruiți 25 de profesori, dar în momentul în care vom avea echipamente în fiecare sală de clasă, toți profesorii vor parcurge astfel de cursuri.
Pentru o schimbare coerentă și de impact, ambele aspecte – dotare și instruire – trebuie abordate cu egală responsabilitate”.
Sergiu Arsene, prima Bod: dotările de digitalizare prin PNRR au fost gândite cu tot cu instruirea profesorilor
Primarul comunei Bod, din județul Brașov, Sergiu Arsene, spune că localitatea este în plină renovare a infrastructurii școlare, fiind în construcție acum un campus școlar. Pentru corpul existent, în care învață aproape 400 de elevi, dotările de digitalizare prin PNRR sunt primele de acest fel în care autoritatea contractantă este cea locală și beneficiarul este școala, așa că au fost gândite cu tot cu instruirea profesorilor, la pachet, potrivit acestuia.
Ce dotări au școlile din comuna Bod, în privința tehnologiilor digitale?
Sergiu Arsene: „La acest moment, în Comuna Bod funcționează un singur corp de clădire, unde învață în schimburi toți elevii din comună, aproximativ 400 de elevi. Aceasta pentru că, la corpul B – situat în Colonia Bod, a fost demarat un obiectiv de investiții finanțat de la bugetul de stat prin CNI, prin care școala veche a fost demolată și construim un campus școlar: o clădire nouă, plus o sală de sport, terenuri de sport, sala de mese, etc. Acolo, am gândit dotări de ultimă generație în privința tehnologiilor digitale.
Școala actuală dispune de laptopuri pentru fiecare profesor, videoproiector. Școala dispune de o conexiune internet de capacitate și viteză maximă/suficientă.
Cum ați gândit dotările pentru școală, astfel încât să existe coerență și compatibilitate între acestea?
La Școala nou construită am gândit laboratoare de informatică, chimie-fizică, istorie, bibliotecă. Fiecare din ele cu dotările specifice, de ultimă generație.
Pentru școala unde își desfășoară acum elevii activitatea, prin PNRR – am solicitat finanțare pentru dotarea unui laborator de informatică cu laptopuri, și dotarea fiecărei clase cu display-uri interactive și laptop profesor. Considerăm această etapă una intermediară, pentru elevi și profesori, pentru a se obișnui cu tehnologiile digitale și astfel, în noua școală, activitatea să se desfășoare cursiv.
Mergeți pe criterii de calitate sau doar de cost? Care sunt principiile la care vă gândiți când scrieți un proiect?
Mergem pe cel mai bun raport preț-calitate. Dorim să achiziționăm, în majoritatea cazurilor, cel mai bun produs de pe piață, la cel mai bun preț. Prin muncă, lucru care presupune înțelegerea caracteristicilor funcționale cu adevărat utile activității didactice și negociere, de obicei obținem și cel mai bun preț.
Cum faceți să comunicați eficient cu școlile ,din perspectiva autorității locale, având în vedere că există apeluri pe fonduri europene în care autoritatea contractantă este cea locală, beneficiarul final fiind școala/elevii?
Până la acest moment, Comuna Bod nu avea niciun proiect implementat în care autoritatea contractantă să fie comuna, iar beneficiarul final să fie școala. Primul proiect în acest sens este cel de dotare prin PNRR, unde ne-am asigurat că toate dotările vor avea asigurată punerea în funcțiune și instruirea cadrelor didactice inclusă. Având în vedere că locuim într-o comunitate relativ mică, credem că va exista mereu comunicare, chiar dacă nu întotdeauna cea mai eficientă, având în vedere lipsa de specializare a cadrelor didactice pe tehnologiile digitale.
Ce alte lucruri luați în calcul în proiectele de dotări – securitatea cibernetică, rețeaua de internet – cablu și wireless etc.?
Luăm în considerare și aceste lucruri, din păcate, până la acest moment nu au fost disponibile fonduri suficiente pentru a investi în softuri de licențiere, etc. Prin proiectul nou vor fi livrate și licențe profesionale sistem de operare, precum și licențe MS.
Există informatician/tehnician pentru rețea? Cât de necesar este un astfel de post și dacă vedeți, în viitor, o posibilă „share-uire“ a unui asemenea post împreună cu școala?
La acest moment nu există informatician de rețea, nu este nici măcar post disponibil în organigramă. Este foarte necesar un asemenea post, însă nu credem că vor fi persoane interesate, având în vedere salariile din învățământ versus salariile din branșă. Share-uirea acestui post ar putea fi o soluție pentru a asigura venituri competitive.
Cum vă ghidați pentru a avea specificații tehnice cât mai actuale și de folos pentru elevi și profesori, în privința echipamentelor?
Cu ajutorul echipei din cadrul primăriei formată din consilier achiziții și inspector investiții, studiem produsele disponibile pe piață, comparăm caracteristicile și astfel înțelegem funcționalitățile și utilitatea acestora pentru profesori și elevi.
Cât de importantă este formarea profesorilor pentru lucrul cu echipamentele/instrumentele educaționale și dacă o cereți furnizorilor de echipamente, în proiecte, sau cum se întâmplă la dvs în localitate?
Este un factor important, dar credem că în acest moment, în majoritatea cazurilor, elevii sunt mult mai pregătiți și cunoscători decât profesorii. Ne bazăm pe cei care sunt dispuși să învețe pentru a-i instrui cu noile tehnologii și astfel să-i „contamineze” și pe colegii lor cu disponibilitatea de a învăța/face lucruri noi”.
În urma analizei celor de mai sus și a opțiunilor pe care școlile le au, se pot desprinde câteva concluzii utile celor care pun la cale dotările școlilor în această perioadă.
Echipamentele esențiale pentru clasele digitale sunt:
- Tablă Interactivă: Un element central în organizarea orei de curs.
- Suport: Fix sau mobil pentru tabla interactivă, reglabil pe înălțime dacă este folosit și la clasele mici, unde elevii/copiii nu ar ajunge la tabla fixată pe perete.
- Laptop sau Sistem All-In-One: Pentru flexibilitate în crearea și organizarea conținutului educațional.
- Sistem de sunet: Pentru ca elevii să audă din orice colț al clasei ceea ce se redă pe tablă.
- Imprimantă multifuncțională: Pentru tipărirea și scanarea documentelor.
- Camera de videoconferință: Pentru lecții interactive și conectare la distanță.
- Scanner portabil pentru documente: Pentru digitalizarea rapidă a documentelor.
- Alte dispozitive tehnologice: Adaptate nevoilor specifice fiecărei unități de învățământ.
- Caracteristici importante ale echipamentelor:
- Ultraportabilitate: Pentru ușurința de transport și utilizare.
- Capacitate de stocare și arhivare a materialelor didactice.
- Interconectarea dispozitivelor: Pentru o mai bună colaborare și eficiență.
- Durată de utilizare extinsă: Corespunzătoare unui ciclu de învățământ.
- Sisteme de operare actualizate: Nu mai vechi de o versiune, față de cea mai recentă.
- Securitatea datelor: Conform legislației europene în domeniul securității cibernetice.
- Protecția datelor personale: Respectând legislația privind protecția datelor.
- Aspecte financiare și logistice:
- Costul unui laborator IT: Aproximativ 18.000 euro (fără TVA), indiferent de numărul de elevi. Banii nu pot fi folosiți pentru alte investiții, dacă rămân necheltuiți prin cumpărarea de echipamente ieftine.
- Securitatea electrică: Protecție împotriva penelor de curent, având în vedere că daunele provocate de acestea nu sunt acoperite de garanții.
- Organizarea clasei digitale:
- Diferențierea dotărilor: În funcție de nivelul educațional (preșcolar, primar, gimnaziu, liceu).
- Flexibilitate în predare: Utilizarea laptopului și a tablei interactive pentru a sprijini diferite metode de învățare.
- Conectivitate și colaborare: Posibilitatea de partajare a ecranului și organizarea de sesiuni educaționale virtuale.