Matematica este una dintre metodele prin care gândirea se exersează și se disciplinează. Aceleași efecte le au gramatica, învățarea unui instrument sau citirea unei partituri, a declarat matematicianul Doru Ștefănescu. Prezent la conferința “Didactica matematicii”, desfășurată în cadrul programului Digitaliada al Fundației Orange, vicepreședintele Societății de Științe Matematice din România a explicat că “înțelegerea pornește în primul rând de la exemplificare” și că nu le poți transmite copiilor drag de matematică, decât dacă ție îți place materia pe care o predai.
- Conferința națională “Didactica matematicii” s-a desfășurat sâmbătă, 25 mai, la Școala Gimnazială Sâncraiu de Mureș din județul Mureș.
Întrebat “cum fac să prindă copilul drag de matematică”, vicepreședintele Societății de Științe Matematice din România a declarat că “orice facem, trebuie să fie bine motivat. În niciun caz nu poți să predai ceva serios, dacă ție nu îți place. Important este să avem și un mesaj afectiv. Rolul profesorului este să își pună puțin și din sufletul lui în lecție. Lecția, când nu mai pare abstractă, deși conține lucruri abstracte, are un mare succes. Matematica nu se poate face decât cu pasiune. Altfel devine o povară și ajunge să fie o spaimă. Și este păcat, pentru că de matematică ne lovim tot timpul în viață”.
Profesor de Fizică Teoretică și Matematici la Facultatea de Fizică a Universității din București, Ștefănescu a explicat că “a existat întotdeauna o matematică orală. Fără ea, nu putem merge mai departe. Nu poți de fiecare dată să te oprești și să scoți caietul și creionul și să calculezi. Trebuie să o faci mental. Și faci lucrul ăsta numai atunci când ai înțeles lucrurile cu adevărat. Înțelegerea pornește în primul rând de la exemplificare”.
“Dacă ceri cuiva, că este elev, că este părinte, să învețe matematică de dragul matematicii, atunci chestiunea devine abstractă și alienatoare. Trebuie pornit de la exemple. Deci unui elev poți să îi dai foarte simplu un exemplu. Ce face un copil de 5 ani, când află că trebuie să îl scadă pe 5 din 1? El poate să vină cu o întrebare practică și să afle mai târziu că există și numere negative și cu acestea operăm. Procesul prin care își poate da seama de acest lucru nu este abstract – să îi înșirăm pe tablă că, pe lângă 0, 1, 2, 3, există și -1, -2, -3, ci să vedem pur și simplu cum se ajunge acolo. Să vadă copilul, de exemplu, cum poate să ajungă să aibă o datorie, care de fapt este o scădere al cărei rezultat este un număr negativ”, a declarat Doru Ștefănescu.
Matematicianul a afirmat că tehnologia nu trebuie ocolită la clasă, ca auxiliar în procesul didactic. Profesorii trebuie să se folosească de realitatea copiilor, și anume de faptul că cei mici folosesc foarte mult noile tehnologii. “Poate fi o anumită motivare pentru ei: să încercăm să îi deviem de la jocuri, aplicații care sunt poate inutile, și să îi ducem spre lucrurile serioase”, a susținut Ștefănescu.
În ceea ce privește formarea profesorilor, matematicianul a precizat că, “în Franța, profesorul este scos de la ore o săptămână-două, timp în care urmează un curs, iar orele lui sunt suplinite de colegi. Noi încă nu suntem atât de flexibili”.
De ce să învățăm matematica? Pentru că “fără ea nu am avea nici calculatoare, nici telefoane, nici nu am avea televiziune, nici transport modern, nu am putea trimite rachete în spațiu”, a declarat vicepreședintele Societății de Științe Matematice din România.
“Apoi, elevul trebuie să învețe să gândească. Iar gândirea o poate exersa prin mai multe mijloace. Matematica este una dintre metode, care disciplinează. Nu se poate trece la nicio etapă superioară, nu se pot face greșeli, trebuie insistat, trebuie repetat, trebuie învățat. Rolul matematicii este important nu numai pentru aplicațiile ei, ci este important pentru formarea unui sistem de gândire corect. Acest lucru se poate face și prin alte metode: gramatica este iarăși un exemplu de disciplinare, sau învățarea unui instrument, citirea unei partituri fac parte din aceeași categorie. Dar atât notațiile muzicale, cât și convențiile gramaticale pot fi încadrate la rândul lor în interiorul matematicii, printr-o matematizare a proceselor și, dacă știm mai multe, vedem că toate aceste lucruri conțin multă multă matematică”, a povestit Doru Ștefănescu.
Citește și:
Redacția
I.N.
Mihai Peticilă
1 comment
Dragi elevi,
nu va uitati in gura oricui.
Marele profesor de Fizica Teoretica (ha, ha, ha!) si mare metodist (cu grave probleme de dictie) fenteaza si el matematica cum poate.
Iata cateva fapte privind opera matematica a domnului Stefanescu.
1. Despre articolul Linear recurrent sequences and polynomial roots
J. Symbolic Comput. 35 (2003), no. 6, 637–649 se stie ca:
Proposition 4(i) (on which Corollary 5 and Theorem 6 depend) is wrong already for j=1. Theorem 11 is correct, but the proof is invalid if there are multiple roots. There are many other shortcomings (in the proof of Proposition 7, for instance).
2. Despre articolul On some irreducible polynomials, Bull. Math. Soc. Sci. Math. R. S. Roumanie (N.S.) 30(78) (1986), no. 2, 159–161 se stie ca: The authors state their results for polynomials with coefficients in a commutative integral domain A, but then the correctness of their results depends upon a suitable interpretation of what they mean by an irreducible polynomial in A[X]. There are numerous errors and misprints in this short paper. For instance, the remark giving an example of an irreducible polynomial f(X) and a reducible polynomial g(X) with multiple roots is incorrect.
3. Despre articolul On analytic independence, Stud. Cerc. Mat. 35 (1983), no. 6, 529–532 se stie ca: The author proves two propositions concerning the analytic independence of certain power series. The first one asserts the following: If k is a field and u1,⋯,un∈k[[X1,⋯,Xt]] (t≥2, n≥1) are algebraically independent series over k [resp. over k(X1,⋯,Xt−1)], then u1Xt,⋯,unXt are analytically independent over k[[Xt]] [resp. over k[[X1Xt,⋯,Xt−1Xt,Xt]]].
{Reviewer’s remarks: Essentially the same statement as in the above proposition can be found in Chapter II of the book by O. Zariski and P. Samuel [Commutative algebra, Vol. II, see p. 220, Van Nostrand, Princeton, N.J., 1960; MR0120249]. As far as the second proposition of the paper is concerned, it follows directly from the first and from Theorem 1 of N. Bourbaki’s book [Elements of mathematics, No. XXX, commutative algebra (French), Chapter 5, Section 10, No. 3, Hermann, Paris, 1964; MR0194450]. The last remark of the paper, as stated, is obviously not true and rather puzzling.}
4. Despre articolul Algebraic methods for finding instantons, An. Univ. Bucureşti Fiz. 32 (1983), 3–6 se stie ca: The author presents some algebraic results which he suggests might be useful in the study of Yang-Mills instantons. It is not made clear exactly how his results might apply to the instanton problem.