În ultimii 30 de ani, numărul și ritmul schimbărilor din sistemul educațional au generat un sentiment constant de confuzie în rândul elevilor, profesorilor și părinților. Care au fost cele mai importante transformări din cursa celor 30 de ani de educație? World Vision România lansează miercuri studiul-raport al activității Fundației în cei 30 de activitate. Ce urmează din toamnă și cum va arăta anul școlar 2020-2021 vom afla miercuri, începând cu ora 9:00, în cadrul celei mai mari conferințe online pe educație, transmisă LIVE VIDEO pe Edupedu.ro și pe pagina World Vision România.
- Așteptăm întrebările voastre, prin comentarii la acest articol sau pe pagina de Facebook Edupedu.ro.
Lipsa de predictibilitate asociată fragmentării și discontinuității măsurilor luate la nivel central a dus la o erodare a încrederii în performanța sistemului și la reacții mai degrabă de improvizație, decât de construcție solidă și sustenabilă. Pandemia COVID-19 a agravat situația copiilor vulnerabili, care s-au văzut, astfel, și mai îndepărtați de școală. Iar discrepanțele dintre rural și urban s-au transformat din evidențe în obligații pentru intervențiile decidenților.
LIVE VIDEO TEXT:
Idei principale
Mihaela Nabăr, director executiv World Vision România:
- Aproape 30 de miniștri în 30 de ani – a dus la fragmentare și inconsistență-
- Nu putem vorbi despre educație adecvată dacă suntem țara cu o finanțare foarte mică pentru educație, ca procent din PIB
- Astăzi, România are un 2,89 din PIB alocat pentru educație
- România alocă sub 1% din PIB pentru învățământul primar și preșcolar
- Prezintă raport World Vision – 30 de ani de prezență în România
- (…) Atractivitate redusă pentru profesia de cadru didactic, foarte mulți profesori navetiști. Omul-cheie, responsabil de copilul care ajunge în fața școlii, e nepregătit. Până la poarta școlii e părintele, după poarta școlii, responsabil pentru copil este cadrul didactic, profesorul. E momentul să ne asigurăm că facem tot ce putem să facem așa încât profesorul să aibă toate armele să poată să lupte în acest sistem de educație cu foarte multe lipsuri, complicat și pentru copil, și pentru părinte, și pentru profesor.
- Rata părăsirii timpurii a școlii: România e foarte departe de obiectivul asumat
Ministrul Educației, Monica Anisie:
Așteptăm din partea Ministerului Sănătății normele sanitare, în momentul în care acestea vor fi transmise, putem să luăm și anumite decizii. Până atunci nu putem să spunem că avem o decizie luată. Avem trei scenarii, le-am făcut publice
Putem să începem anul școlar pe 14 septembrie, dacă situația epidemiologică nu este gravă.
Scenarii: reluarea școlii, scenariul hibrid (jumătate la școală, restul online, alternant), scenariul în care școala continuă online. Ne dorim cu toții să nu existe o astfel de situație. Înțeleg nevoia ca elevii să revină la sala de clasă. Dar întotdeauna trebuie să ne gândim și la sănătatea copiilor, la siguranța lor, să nu neglijăm siguranța și sănătatea cadrelor didactice.
Au fost scenarii ca învățământul preșcolar și primar să continue la clasă.
Se ia în calcul și varianta să descentralizăm decizia, chiar până la nivelul instituțiilor de învățământ
Formarea cadrelor didactice a început deja. Din mai, casele cadrului didactic au început cursuri online.
Tot formarea cadrelor didactice e prevăzută în proiectul național CRED
Obiectivul e ca toate cadrele didactice să fie formate pentru a preda în sistem online. Dar pentru aceasta fiecare inspectorat trebuie să prezinte cadrelor care sunt aceste cursuri și să le determine să participe la cursuri.
Avem cereri din partea instit de învățământ de a deveni școli pilot
Ministerul pregătește ghiduri metodologice pentru a veni în sprijinul cadrelor didactice și al elevilor, pentru perioada de recuperare de la începutul anului. Avem în vedere și activități remediale,. Le vom prezenta foarte curând. Termenul pentru unul din ghiduri este chiar astăzi. Trebuie finalizate până la 15 august.
Noi ca minister al Educației am pus termenul limită 10 septembrie pentru achiziții. Acum, ministerul cere să urgenteze acele achiziții.
Licitația (manuale) am lansat-o imediat ce am ajuns la Ministerul Educației. Dar de la CNSC am primit răspuns după 3 luni de zile. (…) Sperăm să avem acele manuale. (…) Am o întâlnire astăzi cu reprezentanții editurilor
Există un departament care se ocupă să facă o centralizare a datelor pentru a realiza măsuri de intervenție în comunitățile unde nu a existat posibilitatea să se desfășoare cursuri online.
Foarte mulți profesori s-au mobilizat și cei care au avut o anumită reținere în această perioadă să urmeze exemplul celor care au muncit
Ordonanța va cuprinde toate măsurile necesare pentru ca elevul să nu fie în niciun fel prejudiciat și să aibă acces la educație
Vicepremierul Raluca Turcan:
Principiile World Vision sunt și abordarea noastră la nivelul Guvernului.
Am încercat să aducem în acest domeniu al pregătirii mai bune a școlii mai multe ministere.
Efortul unui minister nu poate să fie suficient la problemele uriașe ale educației din România.
Educația nu a fost pusă la temelia societății, ci de multe ori, la fiecare mandat, a fost pusă pe o lupă electorală
Educația din România nu e percepută la nivel de masă ca o sursă de dezvoltare și de reușită în viață. Avem excepții remarcabile, dar la nivel de masă România e în continuare o țară a decalajelor oriașe.
Din momentul în care MEC a terminat pregătirea în condiții extrem de bune a evaluărilor naționale, am constituit la nivel de guvern un grup de lucru pin care pregătirea școlii să nu fie lăsată pe umerii MEC exclusiv., ci efort al mai multor ministere, inclusiv cel al Dezvoltării Regionale. Am chemat asociațiile entităților administrativ-teritoriale, le-am spus că problema nu poate fi lăsată la nivelul ministerului. Unii au fost deschiși și nu au politizat întâlnirea. Au spus: știm că în orașe aglomerarea e uriașă, dacă ar fi să adoptăm măsuri de distanțare ar fi imposibil. Au venit cu soluții alternative, inclusiv containere. Au fost și abordări politicianiste. Chiar și confruntarea electorală care se prefigurează a fi în septembrie va avea ca motiv de departajare modul cum autoritățile locale se implică în problema școlii. Deci să lase politicul la o parte, să strângă toate resursele și împreună să pregătim școala pentru a începe în cât mai bune condiții.
Școli modulare: În acest moment nu avem acest răspuns. Atenția se concentrează pe următoarele direcții: 1 – evaluare a infrastructurii școlare, urmărită de MEC dar care vine de la nivel local (…). Apoi există o evaluare a gradului de acoperire cu tehnologie. 3. Modul în care sunt pregătiți profesorii pentru online. Nu în ultimul rând e partea de conținut
Senator Vlad Alexandrescu:
E clar că sistemul educațional din România are nevoie de o recalibrare, care trebuie să aibă în vedere echilibrarea decalajelor pe care mediul extrașcolar le generează, inclusiv prin diferențele rural-orașe.
Mi se pare limpede că elevii trebuie să aibă școala aproape.
De ce nu s-ar putea pune pe roți școli care au fost închise? În unele locuri, în loc de containere să fie repuse în funcțiune școli închise?
E nevoie de un efort al MEC pentru a repune în organigramă posturile necesare pentru profesorii care ar putea să se întoarcă în acele școli.
Acum, ceea ce ne dorim e să fie mai puțini copii în clasă – ar putea însemna o întoarcere la școlile mai mici.
Transportul județean și interjudețean al elevilor. (…)
Toaletele în curte: e incredibil că autoritățile locale încă nu pot să asigure condiții decente. A venit dna Andronescu la un moment dat cu o propunere – modulare de plastic. Eu sunt împotrivă. Acolo unde nu există toaletă în școală, trebuie construit un corp separat, să remediem, nu să facem improvizații. Încercăm să ne așezăm în Europa.
Poate că singurul efect “benefic” al pandemiei e că ne împinge către digitalizare. Multe gospodării din rural nu au acces la internet/tehnologie. Noi în comisie am cerut extinderea. Legea promulgată deja prevede clar că se vor aloca tablete/laptopuri conectate la Internet pentru toți elevii și profesorii care fac cerere în acest sens. E foarte important dacă până la termenul de 15 septembrie guvernul găsește modalitatea de a procura aceste tablete.
Conectarea și tehnologia nu sunt suficiente – e mare nevoie ca profesorii să poată să treacă bariera sticlei. E mult mai ușor să motivezi și să induci acel optimism, entuziasm, fascinația cunoașterii atunci când ești în sala de clasă decât poți să o faci când ești în spatele unui ecran. Trebuie să recurgem la metode – nu trebuie să descoperim apa caldă. Sunt lucruri care au fost studiate deja, sunt experți care știu să facă asta. Nu e suficient ca un profesor din rural să știe să deschidă un laptop și să apese pe un buton, trebuie să li se dea mai mult.
Șerban Iosifescu, cercetător în științele educației, președinte ARACIP:
Avem un sistem extrem de divers – nu putem avea același tip de politici și măsuri pentru școli care funcționează în condiții extrem de diverse.
Prezintă cercetări din 2015/2017
Marea diferență rural-urban: în rural – se învață în mai multe școli, răspândite pe suprafețe foarte mari – de unde și problemele legate de transport. În mediu sunt peste trei structuri, unele cu acces dificil, la care se adaugă și probleme de defavorizare dpdv economic.
Rural: Proporție mai mare a copiilor care trăiesc cu bunicii sau alte rude, nu cu părinții. Rata de abandon – superioară mediei naționale. Rezultate la examene mai slabe. E o proporție mult mai mare a cadrelor didactice aflate la debut. Mai multe cadre didactice navetiste. 60% dintre școlile din rural raportau spații excedentare – problema nu ar fi de identificare de spații, ci de folosire a lor.
Rural: nr. de calculatoare raportat la 100 de elevi – 7,5 – permite între 1-2 ore pe săptămână pentru fiecare elev. Dar există o foarte mare diversitate.
Rural: Școlile au capacitatea de a se relaționa cu instituțiile publice, dar stau mult mai slab la capacitatea de a asigura confort copiilor
E nevoie de un pogram de finanțare suplimentară pentru incluziune școlară – în sensul de a include toți copiii, după toate criteriile, în educația de calitate. Se pot modifica ușor 2 art. din LEN, urmând să se emită anual o HG care să prevadă valoarea grantului. E nevoie de intervenții integrate – dezavantajele sunt cumulative: aceiași copiii cu condiții precare au parte și de școli cu probleme. Acest grant de incluziune poate fi o soluție și foarte fi calculat după puncte de risc/vulnerabilitate a elevilor
Georgiana Roxana Asavei, Consiliul Consultativ al Copiilor, World Vision:
Voi vorbi și în numele copiilor din mediul rural.
Mă deranjează să spun că eu am fost norocoasă, pentru că nu ar trebui ca succesul să aibă legătură cu norocul
Rezultatele care încep deodată să scadă
Facem statistici ca să ce? Că se fac statistici și cam atât. Nu intervine nimeni.
Concursuri: Eram pregătită la nivel rural, dar nu și pentru nivel urban. În concursurile de șanse se prevede în regulament că au drept scop să asigure egalitatea de șanse, ceea ce nu prea funcționează.
Antonia Pup, președintele Consiliului Național al Elevilor:
E regretabil faptul că după 30 de ani nu putem vorbi despre garantarea dreptului la învățătură
Eșecul transportului gratuit al elevilor. Dna vicepremier a vorbit frumos cum educația a stat mereu sub o lupă electorală. La fel s-a întâmplat și cu transportul elevilor. Cu ajutorul elevilor și ONG-urilor am avut legea, pentru ca guvernul Orban să (…) continue să permită transportatorilor să continue în regim privat. Elevii nu au facilități, dar operatorii de transport au crescut drastic prețurile, guvernul nu a făcut o statistică cu autoritățile care au făcut atribuirile promise.
Avem un nou proiect de lege, pe care sperăm să îl ducem în Camera Deputaților
Nu putem valida acest discurs cu 250 de mii de tablete promise și nici măcar nu am ajuns în faza de achiziție directă. Mi-e greu să cred că vom ajunge să începem anul școlar cu bine, dacă în iulie suntem în faza de analiză
Fundații și ONG-uri precum World Vision creează studii, dar și pachete de servicii integrate, care ar trebui să fie adoptate și de autorități. Aceste organizații au modele, de ce nu le integrăm la nivel național
Nu foarte mulți profesori fac cele 40 de ore care fac orele pe care le au atribuite. Ar trebui toleranță zero pentru cei care nu respectă – practica meditațiilor, predarea diferită.
Chiar ieri am fost să îmi scot actele de studii de la liceu, am stat jumătate de oră pentru a semna în registre ca să scot un singur act. După ce ministerul face biblioteca școlară, ar trebui să se gândească pe bune cum să elimine aceste hârtii inutile. Ar economisi mult dacă am muta aceste lucruri în digital.
Gelu Duminică, Agenția Împreună:
Am uitat că școala are și funcția de socializare. Din păcate, școala românească e mult prea ruptă în bucăți – segregare, clivaje, ură promovată în interiorul sistemului – romi, oameni dizabilități, fete însărcinate
Marea provocare – calitatea, sub toate formele ei. Fiecare copil are dreptul de a ajunge la maximul de potențial
Ieri, Portugalia a lansat o nouă legislație privind educația inclusivă. Legea e construită de la credința că toți copiii au capacitatea de învățare. La noi e mai greu
Ligia Deca, consilier prezidențial pe probleme de educație:
Pandemia nu a ajutat la micșorarea faliilor, ci le-a adâncit
Din acest motiv și în linie cu România Educată, e nevoie să fructificăm această criză și lucrurile care s-au petrecut în urma ei, precum digitalizarea, e normal să le păstrăm. Dar diferențele trebuie recuperate, pe baza unor planuri solide, pe termen lung, ce vor include probabil perioada aceasta în care școala nu are loc tradițional
Avem un decalaj în zona de competențe digitale. În România, procentul tinerilor cu astfel de competențe e în zona lui 56%, sub nivel european
Trebuie să facem pași pentru a crește nivelul, dar trebuie să rămânem realiști – blended learning.
Bunăstare: indiferent de carențele reritoare la școală, cei mai mulți cu studii superioare se angajează, pe când cei cu studii mai reduse se angajează în procent redus.
Pandemia a însemnat temporizarea unor inițiative. Dar mă bucur că pentru o anumită categorie în risc a fost lansat un pachet de sprijin pentru copiii cu părinți plecați.
Lucrurile se întâmplă, poate mai încet decât e nevoie. Dar capacitatea la toate nivelurile trebuie să crească rapid. Sunt organizații care și-au oferit ajutorul necondiționat, au mobilizat capacitatea din zona asociativă și din zona privată
Din ceea ce am discutat la MEC, se lucrează la o evaluare a infrastructurii. Sunt mai multe soluții – de la cea a bibliotecii virtuale până la folosirea echipamentelor utilizate la examenele naționale. Alte soluții simple – să ai un echipament pe catedră așa încât și cei de acasă să poată urmări lecția. Nu există soluții unice. Fiecare țară se raportează la propria infrastructură.
Nu cred că avem capacitatea să vedem cum se va face în fiecare școală, dar știu că se lucrează intens la aceastea – recuperare, pregătirea cadrelor didactice etc.
Trebuie să vedem și care va fi numărul de cazuri, în funcție de asta stabilim ce se va întâmpla cu mărimea claselor
Trebuie să existe un nivel de ghidaj de la nivel național. E o tradiție ce include un nivel de centralizare, trebuie să ținem cont de asta. Nu am un răspuns în privința autonomie/decizie națională
Reducerea numărului de ore: Ministerul analizează reforma curiculară și urmează să vină cu o propunere. Nu am răspuns dacă se va aplica pentru toate ciclurile sau doar pentru anumite cicluri.
Planul de relansare economică e concentrat pe măsuri, trebuie să se aplice oricum. Proiectul România Educată va produce oricum efecte și va susține acest plan de relansare economică.
România Educată are nevoie de un consens social, apoi de consens politic, apoi de tranformare în diverse medii. Acestea se pot realiza și când există mandat politic. Ne putem aștepta ca România Educată să intre în faza următoare după ce vom avea aceste date politice. Cred că e prea important, societatea are nevoie de el, e cel mai bine să fie după această perioadă electorală.
Președinția își dorește ca școala să înceapă într-o formulă care să reducă disparitățile, să nu fie folosită criza pentru a amâna lucruri agreate, în același timp să protejăm copiii, familiile lor și societatea în ansamblu
Dacă măsurile sanitare riguroase adaptate pentru procesul electoral pot fi adoptate, (…) nu văd pentru care ele să nu se desfășoare
Florin Manole, deputat:
Ceea ce a dovedit că produce efecte trebuie încurajat și continuat. Statul ar trebui să sprijine mai mult organizațiile neguvernamentale
Organizațiile pentru romi au făcut în unele comunități mult mai mult decât instituțiile publice
Ex: Proiectul Roma Education Fund, de investiție în tinerii romi care vor să urmeze studii în domeniul medical, care a produs sute de medici.
Inițiative legislative: Proiectul tichetelor pentru grădiniță, legea bullyingului.
Discuția despre școala politică este și va fi una politică, în sensul larg al cuvântului. Echitatea e un concept politic, școala bunăstării – stat al bunăstării, pregătirea pentru piața muncii sunt chestiuni politice. Eu cred că e nevoie de o viziune politică diferită. Ea ar produce efecte dacă aceste opțiuni ar fi făcute altfel decât sunt făcute acum.
Ideea că școala trebuie să producă muncitori e diferită de realitate. Școala trebuie să producă cetățeni.
Opțiunea de a avea sau nu educație sexuală în școli e o chestiune politică.
Lupta cu traficul și consumul de droguri în licee – o chestiune politică, între abordarea conservatoare care nu dă rezultate și cea progresistă axată pe reducerea riscurilor.
Pe mine, pe Gelu Duminică, de multe ori norocul ne-a ajutat să avansăm, sistemul este extrem de puțin supportive, e injust ca succesul să vină în urma norocului
Gelu Duminică, director executiv Agenția Împreună:
În cazul meu, părinții au lucrat în parteneriat cu școala. Unde școala nu mai avea resurse (socio-emoționale), interveneau părinții.
Capacitatea de a reuși și a eșua ține de puterea copiilor de a strânge din dinți. Pentru copilul dezavantajat, modelul trebuie să faci bani ca să mănânci astăzi e mult mai important decât să investești în ceva ca poate să reușești peste mulți ani
Nu cred că educația trebuie să facă asistență socială, să dea mâncare. Ea trebuie să facă școală. Când copilul ajunge în papuși sau pantofi cu toc, băiat fiind, ajunge la școală, copilul acela trebuie valorizat, să fie făcut să vină a doua zi înapoi. Din păcate, la noi e ostracizat.
Din păcate, la noi sistemul e axat mai mult pe profesor, mai puțin pe elev.
Numărul de cursuri în zona de TIC a fost cel mai mare. Când am fost puși să facem TIC, s-a terminat. (…) Am pus din nou accentul pe participare, nu pe calitate
Din cei 60% care termină învățământul obligatoriu, jumătate din ei sunt analfabeți funcțional Dar, dacă te uiți în cataloage, vezi că acei copii aveau note bune.
Avem școli care produc analfabeți și analfabeți funcționali de ani de zile, fără ca cineva să se întrebe ce ar trebuit făcut așa încât dreptul la educație – adică să fii educat – să fie asigurat pentru toți copiii
Nu putem să tratăm la fel copiii ai căror părinți sunt plecați și ceilalți copii care au o familie coerentă
Despre programele UB de pregătire a profesorilor: Din păcate, sistemul educațional e extrem e conservator. În fiecare zonă, maieul e mai aproape decât cămașa. Fiecare se gândește la poziția pe care o are. (…) Poate e nevoie de formă de compromis necesară ca lucrurile să meargă unde trebuie.
Până când n-o ă vedem zona invizibilă, majoritară, de copii care se zbat în necunoaștere și mediocritate, nu o să putem schimba.
Trebuie să vorbim de responsabilitatea cadrului didactic fără a generaliza. Școlile care produc analfabeți educaționali ar trebui desființate.
Nu înțeleg de ce avem examenul de clasa a VIII-a, când sistemul nostru prevede 10 clase obligatorii, iar la finalul acestora nu avem nimic.
Noi rămânem la sistemul lui Haret. Nu merge, lucrurile trebuie să se schimbe.
Vedem fake news-uri, dezinformări – publicul nu a fost educat.
Vorbim de responsabilitatea copilului, de a părinților, dar de a profesorilor nu – el e titular pe viață. Nu spun că nu există cadre didactice extraordinare. Dar în momentul în care ai profesori care îți dau șuturi în suflet, am eșuat.
Nu ai cum să ai dialog eficient când autoritățile vin la conferință, spun ce au de zis și pleacă.
Gabriela Paleru, director advocacy World Vision România:
15% dintre copiii români trăiesc în deprivare materială severă – aproape de 3 ori mai mult decât media europeană
33% dinte copii trăiesc în sărăcie persistentă – cea mai mare diferență, la nivel european, între copii și restul populației
3% dintre copiii din mediul rural se culcă întotdeauna flămânzi
În această perioadă în care școala a fost online, masa caldă nu a mai fost
Sărăcia și educația – interdependente. Sărăcia duce la abandon și la educație mai redusă, la rândul lor copiii săraci vor ajunge să facă copii care vor fi în sărăcie, vor abandona școala. Acest ciclu nu poate fi întrerupt decât printr-o intervenție coordonată
Sărăcia – unul dintre elementele esențiale care afectează educația, dar prin educație putem să ieșim din sărăcie, să avem o sănătate mai bună, completăm educația din familie, ducem un pus de educație în familie.
Climatul școlar, incluziunea școlară – foarte importante. Dar OECD ne arată că suntem în fruntea clasamentului UE în privința copiilor care spun că au fost ținta unor acțiuni violente. Plus hărțuirea online
Alături de parteneri din societatea civilă, lucrăm la un instrument de evaluare a climatului școlar, vrem în câteva luni să avem un chestionar online, pilotat în mai multe școli, să facă parte din normele de aplicare a legii antibullying, care trebuie operaționalizată.
Șerban Iosifescu – întrebări finale:
Vor exista pierderi mari din învățare. Pierderile economice din pierderile de învățare în pandemie – oamenii vor pierde un an de muncă, în bani, din cauza pierderilor de învățare.
Sunt situații diverse. Sunt școli care au platforme online sau le pot procura, dar și școli unde și jumate dintre elevi nu au putut intra la lecții online
Sunt multe inițiative – precum huburi de servicii educaționale (educație remedială, de performanță, masă, consiliere) – care să asigure educație pentru copiii care nu intră online
Credeți că pentru un copil care se trezește dimineață la 5, împreună cu mulți frați, flămând, primul lui gând va fi să pună mâna pe tabletă?
Avem 1-2 luni să discutăm fiecare caz în parte, ce soluții pot fi aplicate
Mihaela Nabăr, World Vision România – concluzii:
- Educația nu este despre a scrie și a citi, ci este un drept care în România este amenințat
- Sunt încrezătoare, pentru că educația este singurul mijloc prin care putem să ne schimbăm destinul
Agenda conferinței de miercuri, 15 iulie 2020:
9:00 – 9:20 Mihaela NABĂR, director executiv, World Vision România – Cursa celor 30 de ani de educaţie în România, studiu realizat de World Vision România şi Impactul activității Fundației World Vision România în 30 de activitate
9:20 – 9:50 Educaţia în cele două Românii: cum reducem decalajul dintre urban şi rural? Cum va arăta anul școlar 2020-2021 și digitalizarea educaţiei, de la “ar fi de dorit” la “este urgent”
Monica ANISIE, Ministrul Educaţiei şi Cercetării
Raluca TURCAN, vicepremier, Guvernul României
Mihaela NABĂR, director executiv, World Vision România
9:50 – 10:10 Sesiune Q&A cu participanții și presa
10:10 – 10:50 Cum va arăta anul școlar 2020-2021?
Vlad ALEXANDRESCU, senator, membru al Comisiei pentru Învăţământ, Știinţă, Tineret şi Sport, Parlamentul României
Şerban IOSIFESCU, cercetător în științele educației, președinte, Agenția Română de Asigurare a Calității Învățământului Preuniversitar
Antonia PUP, preşedinte Consiliul Naţional al Elevilor
Georgiana Roxana ASAVEI, reprezentantă a Consiliului Consultativ al Copiilor, World Vision România
10:50 – 11:05 Sesiune Q&A cu participanții și presa
11:05 – 11:45 Cum poate aduce școala bunăstare copiilor?
Ligia DECA, consilier prezidenţial, Departamentul de Educaţie şi Cercetare din cadrul Administraţiei Prezidenţiale
Florin MANOLE, deputat, membru al Comisiei pentru Muncă şi Protecţie Socială, Parlamentul României
Gelu DUMINICĂ, director executiv, Agenţia Împreună
Gabriela PALERU, director advocacy, World Vision România
11:45 – 12:00 Sesiune Q&A cu participanții și presa
12:00 – 12:10 Cuvânt de încheiere: Mihaela NABĂR, director executiv, World Vision România
Eveniment înscris în calendarul de activități organizate sub egida proiectului „România Educată”
Partener media: EduPedu
Partener tehnic: Edu Apps
La aniversarea a 30 de ani de existență, World Vision România face astfel un apel în sprijinul școlii românești, în special a învățământului rural. Astfel, Fundaţia a demarat o campanie de strângere de fonduri pentru a pregăti şcolile, elevii şi profesorii din mediul rural pentru redeschiderea şcolilor în toamnă. Aproximativ 6.000 de copiii şi 100 de profesori din 80 de comunităţi nevoiaşe de la sate ar putea primi infrastructură digitală şi 27 de şcoli şi grădiniţe ar putea fi modernizate.
Persoanele care vor să-i sprijine pe copiii de la sate care vor să continue să înveţe, însă ar putea fi lăsaţi în urmă pentru că nu au resurse, pot să doneze fie prin SMS la 8864 cu textul SPERANŢĂ (cost 4 euro), fie direct pe site-ul campaniei – https://worldvision.ro/implica-te/proiecte-fundraising/daruieste-educatie/, unde se poate dona orice sumă.
Edupedu.ro va transmite LIVE VIDEO și LIVE TEXT conferința, cu începere de la ora 9:00
-
Nota Redacției: Agenda conferinței a fost modificată astfel încât dezbaterea va începe la ora 9:00