Ministerul Educației a organizat, astăzi, o dezbatere despre procedura privind managementul cazurilor de violență în școli, la care au participat peste 20 de reprezentanți ai elevilor, ai profesorilor și părinților, ai societății civile, dar și ai instituțiilor partenere (Direcția Siguranță Școlară, Agenția Națională Antidrog). Reprezentanții organizațiilor au atras atenția asupra importanței informării, formării și susținerii pe termen lung a profesorilor privind aplicarea acestei proceduri, potrivit unui comunicat de presă.
- În procedura se prezintă etapele managementului cazurilor ușoare de violență între elevi, în ce situații se aplică, ce trebuie să facă părinții, profesorii și directorul școlii
- Părinții elevilor implicați în cazuri grave de violență, care refuză consilierea școlară, pot fi obligați prin hotărâre judecătorească, conform procedurii.
Ligia Deca spune că procedura va include „toți pașii ce trebuie parcurși în procesul de gestionare a unui caz de violență școlară. Avem, astfel, un traseu ușor de urmărit, ceea ce oferă posibilitatea intervenției rapide și coordonate”.
Redăm comunicatul Ministerului Educației:
„Ministerul Educației a organizat, astăzi, o amplă consultare pe marginea Procedurii privind managementul cazurilor de violență asupra antepreșcolarilor/ preșcolarilor/ elevilor și a personalului școlii, precum și a altor situații corelate, în mediul școlar și a suspiciunii de violență asupra copiilor în afara mediului școlar.
La dezbaterea moderată de Ministrul Educației, Ligia Deca, au participat peste 20 de reprezentanți ai elevilor, ai profesorilor și părinților, ai societății civile, dar și ai instituțiilor partenere (Direcția Siguranță Școlară, Agenția Națională Antidrog). Scopul discuției a fost analizarea observațiilor și propunerilor primite în perioada de consultare publică, derulată începând cu 19 iulie, privind modalitățile de lucru, regulile de aplicat și responsabilitățile persoanelor implicate în managementul cazurilor de violență, precum și în gestionarea altor situații corelate.
„Prevenirea și combaterea violenței în mediul școlar reprezintă priorități ale mandatului meu. M-a bucurat entuziasmul cu care a fost primită această procedură de către elevi, profesori, părinți și de către reprezentanții organizațiilor non-guvernamentale. Toți cei prezenți la consultarea de astăzi au apreciat demersul nostru și inițiativa de a aduna, într-un singur document, toți pașii ce trebuie parcurși în procesul de gestionare a unui caz de violență școlară. Avem, astfel, un traseu ușor de urmărit, ceea ce oferă posibilitatea intervenției rapide și coordonate”, a declarat Ministrul Educației, Ligia Deca.
Cei mai mulți dintre reprezentanții organizațiilor prezente au atras atenția asupra importanței informării, formării și susținerii pe termen lung a personalului din învățământ privind aplicarea acestei proceduri. Ministerul Educației lucrează, în prezent, la materiale tematice de informare și va solicita structurilor subordonate să inițieze întâlniri de informare și colaborare cu instituțiile partenere, la începutul anului școlar 2023 – 2024.
Reamintim că procedura inițiată și propusă de Ministerul Educației are în vedere:
- fapte de violență (cazuri ușoare și grave) între antepreșcolari/preșcolari/elevi, săvârșite în mediul școlar;
- fapte de violență asupra antepreșcolarilor/preșcolarilor/elevilor, săvârșite de membri ai personalului unității de învățământ, în mediul școlar;
- fapte de violență asupra personalului unității de învățământ, săvârșite de elevi, în mediul școlar;
- situații corelate: suspiciune de port sau folosire, fără drept, de obiecte periculoase; suspiciune de implicare în alte infracțiuni (furt, tâlhărie); suspiciune de consum de substanțe psihoactive;
- suspiciuni de violență comisă asupra copilului în afara mediului școlar (violență domestică, trafic de persoane etc.).”
13 comments
Inca o realizare a habarnistei. A rezolvat-o si pe asta, hahahah. A facut o consultare “ampla” cu 20 si ceva de participanti, ahahaha. Profii abia asteapta sa puna in practica procedura. Am un feeling ca se va face coada la informare dupa atata entuziasm exprimat.
Singura problema este ca habarnista cu doctorat a omis complet preventia.
S-aconsultat cu ma-sa si ta-su si inca vreo doi de la ea pe scara…pardon …din vila. O neapalata pe cap, cocotata la varf si cu aere de ministresa.
Politist de Proximitate in fiecare unitate scolara pe perioada cursurilor( da, asta presupune inca 6293 posturi la Proximitate), masuri clare pentru bullying/violenta verbala/fizica = problema rezolvata.
Eu am ajuns la concluzia ca, Dumnezeu ma ierte, nu am vazut in viata mea categorie socio-profesionala ca profesorii care trebuie sa faca absolut ORICE pe langa fisa postului. Poate de asta nu ne crede nimeni ca venim acasa extenuati, frustrati, epuizati si acasa o luam de la capat cu documentele pe timpul si banii nostri. Este ceva de domeniul SF-ului ce tot naste mintea ministerului in materie de ce s-ar mai putea pune in carca profesorului. Eu vad profesorul ca pe un catar incarcat cu poveri, care merge ce merge, dar la un moment dat moare de epuizare.
Lady, nicaieri in lume nu exista ca profesorul doar sa isi predea lectia si apoi sa rupa usa acasa sau in curte la fumat. Este un job cu rol social, deci da, profesorul se asigura si gestioneaza si starea de bine a “clientului”, fizic si emotional. Asa cum so medicul nu doar te opereaza, ci trebuie sa si comunice cu tine optiuni de tratament, riscuri, avantaje etc.
Nu va mai vaicariti atat. Ceea ce nu e ok este ca suportul/interventia altor institutii alaturi de scoala este nesemnificativa, de ex Protectia Copilului. Decat sa va vaitati profesorii ca aveti multe responsabilitati, mai bine ati consuma energia sa va asigurati ca interventiile sunt multidisciplinare su ca aveti suportul real al altor institutii
Bah, adica eu trebuie sa fac teste Covid, sa fac dosare de rechizite, sa numar absente pe scoala, sa fac acte si sa impart corn si lapte, sa impart burse, sa dau peretii cu var si bancile cu vopsea, sa fac anchete, sa iau declaratii in acte de violenta, sa car manuale de la ISJ, sa repar cu barba-miu banci stricate etcccccccccc pentru ca sunt profesor?? Atunci, ma scuzi, esti cretin.
Nene, ești întreg la cap? Ai mai văzut tu undeva în lume profesor care să fie 1. profesor, 2. polițist de proximitate/agent antidrog mai nou, 3. psiholog, 4. secretar/operator de date, 5. medic/paramedic/agent sanitar, 6. influencer/organizator de excursii/petreceri/cluburi/activități extracurriculare de orice fel (doar cei care au trecut prin Școala Altfel și Școala Verde știu despre ce vorbesc), 7. inspector PSI/SSM, toate simultan?! (Și mai sunt și altele care ne sunt băgate pe gât, despre care nu mai scriu aici că mi se ridică tensiunea.)
Tu te vezi scriind? Dacă e profesie cu rol social, de ce chiar tu ești primul care dă cu noroi în ea? Tu chiar vrei 7-în-1, toate la superlativ, în interiorul programului, în orice condiții, oricând, oriunde, tot timpul?! A făcut careva dintre voi 7 facultăți care să-l specializeze în așa ceva, de te poți imagina așa ușor în locul unui profesor pe care crezi tu că-l au alte țări după modelul închipuit de tine?
TU faci asta la locul de muncă? Unde vă credeți fraților, în Utopia?!
Tu ai impresia că celelalte instituții, de sprijin, sunt disponibile peste tot sau dacă există își fac treaba? Avem toți povești care-ți rup inima despre copii pentru care am solicitat ajutor în toate felurile posibile, și care n-au fost ajutați fix de instituțiile astea – pentru că nici acolo nu e bugetat nimic, nici acolo nu e personal suficient pentru a rezolva eficient toate problemele, legislația e la fel de cretină, și familiile la fel de reticente/neinteresate/abrutizate ca să le pese!
Cât din viața mea trebuie să trăiesc doar pentru școală? Dar nu vă mai vedeți o dată lungul nasului? Nu mai merge aia cu abnegația și dăruirea și vocația, că toți avem chirii de plătit, copii de crescut, vieți de trăit și pentru noi, nu doar pentru alții! Când te voi vedea pe tine că-ți sacrifici viața și sănătatea pentru școală, poate mă răzgândesc. Până atunci, cât am făcut și fac e arhisuficient pentru mulțumirile pe care le primesc. Cei care ne cunosc știu ce-am făcut pentru ei, cei ca tine de pe internet, care vorbiți din ce credeți voi că e realitatea, contați foarte puțin spre deloc.
Și dacă eu nu vreau să fiu para-psiholog școlar? Căci din câte spune Deca, procedurile astea cad în sarcina profesorului (diriginte, de serviciu, care a văzut incidentul, etc) și nu a consilierului sau psihologului școlar.
Eu nu vreau sarcini în plus. Deci?
Dacă nu vrei, directorul te va eticheta ca fiind cel care nu muncește, colegii-lingăi te vor vorbi pe din dos, nu vei putea primi gradație, etc.
Doar atât? Atunci nu-i bai. Nici n-am nevoie de adulatori, iar directorul să-și pună pupin***iștii să facă pe mediatorii psihologi între bătăuși. Gradația oricum e dată pe ochi albaștri iar eu n-am ochi albaștri, așa că…
Alin, Melponeus e de parere ca TREBE. Ca altfel nu ESTEM adevarati profesori. Asta ori e prost, ori chiar habar nu are la ce activitati multe si neplatite ne referim. O fi crezand ca ne plangem de planificare si fisa psihopedagogica la dirigentie. Ce nu inteleg eu este: daca nu cunosti realitatea din sistem cu abuzurile si piedicile ei, de ce nu-ti tii dracu’ gura si debitezi atatea tampenii, Melponeus?? Ha? De ce?
Nu vrei mai bine sa iti cauti alta meserie? pt ca nicaieri in lume rolul profesorului nu este doar ca sa predea si apoi sa rupa usa sa plece acasa sau in curte la fumat.
Vino tu în locul meu, că e așa ușor, rupi ușa după ore și liber la fumat. (Copii, fumatul dăunează grav sănătății. Nu vă luați după nenea de mai sus, el vorbește ca să nu tacă, ca toți chibiții pricepuți în toate din țara asta).
Când mai crești și vezi ce înseamnă echilibrul viață/muncă, mai discutăm. Până atunci, mergi și învață, că nu va învăța profesorul în locul tău oricât de frustrat ai fi.