Am citit (și vizionat) recent situația în care profesoara de la școala Pietriceaua din Județul Prahova a fost umilită și filmată de către elevii săi de gimnaziu. Oricât de mulți ani ai lucrat în învățământ, nu poate să nu te marcheze mediatizarea unor asemenea situații, însă reacțiile variate care apar în mass-media din România arată o înțelegere limitată a situației. În plus, este surprinzător narativul ultra-naționalist care se dezvoltă uneori pe marginea acestor tipuri de incidente („numai prostii învățăm de la Occident / americani / de când cu democrația asta”).
Mai jos am să analizez șirul responsabilităților în cazul acestui incident și apoi am să îmi exprim opinia referitoare la cum ar fi fost tratată o asemenea situație într-un sistem școlar din SUA.
Cine sunt responsabilii?
Responsabilii principali pentru deciziile luate sunt elevii, atât protagoniștii cât și audiența care i-a încurajat (cu excepția situațiilor în care ar fi existat elevi care ar fi raportat incidentul imediat). Chiar dacă aceste comportamente teribiliste sunt specifice vârstei, nu există nici o scuză pentru comportamentul lor, iar consecințele comportamentului lor trebuie să fie proporționate corect în raport cu fapta.
În al doilea rând trebuie să ținem cont de faptul că o dată ce elevii ajung în școală, responsabilitatea pentru controlul comportamentului acestora este al școlii, respectiv al personalului didactic care intră în contact direct cu elevii. Mi s-a părut deosebit de gravă lejeritatea / permisivitatea cu care profesoara s-a raportat la comportamentul elevilor, fără să pară să înțeleagă că atunci când nu a luat o poziție fermă de condamnare a acestor comportamente, ea a predat o lecție elevilor: Puteți să vă comportați cum vreți la mine în clasă, pentru că nu există consecințe pentru comportamente inadecvate. Așa cum școala are posibilitatea să îi învețe pe elevi lucruri minunate, tot așa poate să aibă efecte nocive asupra comportamentelor elevilor și poate face mai mult rău decât bine. De aceea este crucial să vedem situația așa cum a fost ea: O experiență de învățare a unor comportamente nocive, care a avut loc în sistemul de educație din România.
În al treilea rând, trebuie să ne întrebăm dacă pregătirea inițială și continuă a profesoarei și a directorilor au fost adecvate. Spun asta pentru că pregătirea mea formală adevărată în managementul clasei a avut loc abia după ce am fost format în SUA, acum mai bine de 20 de ani. Acolo am avut ocazia să învăț practic și eficient cum funcționează regulile, consecințele și procedurile, de câte ai nevoie, cum le scrii și cum le aplici. Acolo am rămas surprins să văd că profesorii nu strigă la elevi decât în situații excepționale, că directorii se implică activ și sprijină profesorii atunci când există situații de indisciplină (și că de fapt există directori specializați în mare parte pe probleme comportamentale), că directorii își întâmpină dimineața elevii în fața ușii de intrare în școală și își petrec pauzele printre elevi. Într-o zi am avut acolo oportunitatea să particip la un curs de formare sponsorizat de districtul școlar în care lucram (echivalentul ISJ-ului) care a avut ca invitat un specialist în managementul comportamentului recunoscut la nivel național. Într-o oră am învățat mai multe strategii de managementul clasei decât am învățat în 5 ani de liceu pedagogic și 4 ani de studii la nivel de licență în România.
În final, trebuie să ne întrebăm în ce măsură inspectoratele școlare sunt pregătite adecvat în domeniul managementului școlar pentru ca să gestioneze aceste incidente; sau în ce măsură Ministerul Educației are o strategie clară de gestionare a comportamentului inadecvat al elevilor în școală. Da, e adevărat că se organizează cursuri de formare (și se eliberează veșnicele adeverințe care atestă că am participat la cursuri), dar ce eficiență au avut aceste cursuri?
Evident, responsabilitatea principală în acest caz este a elevilor implicați, însă responsabilitatea gestionării acestor incidente de către adulți nu poate fi atribuită unui singur factor. Pentru a înțelege mai bine cum funcționează dinamica dintre acești factori, am să prezint mai jos o diagramă a deciziilor care pot fi luate pentru identificarea responsabilității în asemenea situații.
Ce s-ar fi întâmplat dacă incidentul ar fi avut loc în America?
Nu știu, pentru că America e imensă. Dar pot să spun câte ceva despre cum ar fi fost abordat acest incident la liceul la care am predat timp de 6 ani.
În primul rând, profesoarei i s-ar fi încheiat contractul de muncă instantaneu, iar elevii ar fi fost suspendați pe o perioadă determinată, până când ajung în fața unui consiliu al inspectoratului școlar specializat pe probleme disciplinare. Acolo, foarte probabil, s-ar fi luat decizia de exmatriculare a elevilor pe durata anului școlar în curs, oferindu-li-se însă posibilitatea să studieze la o școala alternativă (dedicată elevilor care au avut probleme comportamentale).
Dacă acest incident ar fi ajuns în presă, direcțiunea școlii ar fi fost demisă instantaneu (pentru că a eșuat să își formeze adecvat profesorii), iar părinții elevilor din școala respectivă ar fi dat în judecată districtul școlar pentru facilitarea promovării comportamentelor indecente. Într-un asemenea sistem de învățământ, permisivitatea / pasivitatea / lipsa de asumare a responsabilității și de acțiune adecvată pe care am văzut-o în România ar fi fost de neconceput.
Cu alte cuvinte, pentru cei care dau vina pe „democrație”, „occident” sau pe „America”, hai să ne înțelegem: Nașterea și gestionarea acestui incident este un produs al școlii românești, nu occidentale.
___
Despre autor:
Dacian Dolean este psiholog educațional, specializat în dezvoltarea limbajului și a alfabetizării timpurii. Are o experiență de peste 20 de ani ca profesor de învățământ primar, gimnazial, liceal și universitar în România și în SUA. Activitatea sa din ultimii ani s-a axat pe cercetare în domeniul alfabetizării și pe activități de formare a profesorilor din învățământul primar din SUA.
În prezent, este afiliat Universității Babeș-Bolyai ca director al unui proiect de cercetare care urmărește dezvoltarea alfabetizării copiilor din România, finanțat de EEA Grants. De asemenea, este membru în comitetul editorial al publicației Journal of Literacy Research.
UPDATE:
Cum putem controla comportamentul inadecvat al elevilor? Despre reguli și consecințe – Cercetătorul Dacian Dolean
Citește și:
Elevii de 13 ani, cercetați pentru ultraj după ce au agresat batjocoritor o profesoară în timpul orei, vor rămâne repetenți, după ce le-a fost scăzută nota la purtare. Inspectoratul Școlar: Toți elevii din clasă au primit observație scrisă
Președintele Federației Naționale a Părinților, despre cazurile de violență în școli din ultimele zile: „Acești copii trebuie duși în niște centre de reeducare cu o pregătire specială, țintită”
Dosar penal pentru ultraj pe numele a doi elevi de clasa a VII-a care au batjocorit o profesoară în timpul orei
Foto: © Gloda | Dreamstime.com / Dreamstime.com sprijină educaţia din România şi oferă gratuit imagini stock prin care Edupedu.ro îşi poate ilustra articolele cât mai relevant posibil / Campania Back to school oferă posibilitatea oricărei școli, profesor sau elev să descarce imagini de calitate cu 50% discount.
Redacția
Silvia Moraru
Sonia Constantin - British Council
Dan Tapalaga
Daniel Funeriu
Mihai Peticilă
56 comments
Statul și populația de pe acest teritoriu, părerea mea, sunt în cădere liberă.
O spun nu numai din astfel de constatări ci din experiența personală dramatică, criminală.
Acest stat eșuat funcționează numai când dezastrele ajung publice prin presă și atunci se acționează “pompieristic”.
Evident că planeta toată este în zbucium, sub diverse forme, ceea ce înseamnă că omenirea are vini…
Ne bucurăm de digitalizare, dar, că orice descoperire, în afară celor de bază, care nu au agresat natura, vine la pachet și cu dezastre pentru om.
Ne bucurăm de digitalizare, dar asta vine și cu probleme distrugătoare pentru specia umană (!).
Cu cât schimbările fundamentale în bine din societatea omenească vin mai repede, cu atât este mai benefic pentru omenire.
după ani de zile în care s-a urmărit doar denigrarea profesorilor si a invatamantului, rezultatele sunt pe măsură:abandon scolar masiv, delicventi – aveti curiozitatea sa vedeti cati minori se află în evidență serviciilor de probatiune pentru faptele comise, uneori in forma continuată, lipsa de interes,părinți dezinteresați, etc. Care copii? Care-și bat profesorii, apoi își vor bate si fugari parintii, își vor abuza copii, etc. pentru că asta se promoveaza: pitipoance, îmbogățiți peste noapte, analfabeti. O învățătoare cu har spunea doar asa “copii sunt oglinda familiei”. Care familie? In curând părinte 1 sau/si 2. Degeaba ne facem ca facem scoala daca nu exista educatie de nici un fel.
Am citit comentariile si ma bucur ca societatea afla problemele reale cu care se confruntă profesorii la clase, unele probleme greu de gestionat si de trăit. In plus, pot adauga un aspect, elevii problema, ignorantii sistemului sunt atât de parsivi încât, pentru a si bate joc de unii profesori , le fac multe probleme la clasa, dar în schimb, altor profesori nu, par mielusei tocmai pentru a fi învinuiți doar acei profesori care îndura comportamentul lor, iar ei sa scape nepedepsiti, atrăgând si clasa de partea lor. Este un nou mod de a=si bate joc de profesori!
De opiniile ‘marilor”specialiști care vorbesc din cărți suntem sătui!
Cursuri de formare?
În România aceste cursuri se fac doar pentru buzunarele și promovarea unor semidocți care umbla după funcții și alte privilegii.
Să nu ne vorbiți de America și de responsabilitatea lor…vedem la știri!
Acolo elevii își împușcă pur și simplu profesorii și elevii! Adică e același,,occident “ca pe la noi poate chiar mai rău!
De fapt care este motivația intrinsecă a unui elev pentru a merge la școală?
Ce înseamnă educația în concepția unei societăți aflate într-o continua degradare?
Dacă vreți exemple luați de la japonezi sau de la nordici tocmai pe americani i-ați găsit?
E logic…de la nivelul unora nu-i greu!
Societatea plină de proști e ușor de controlat și manipulat!
În fiecare școală ar trebui să existe unul sau doi psihologi ,care să discute atât cu elevii , cat și cu cadrele didactice. Poate nu există legătură școală părinte, apoi lipsa locurilor de muncă în România, există mirajul țărilor străine, discuțiile și pariurile pe care elevii le fac pe la colțul școlii și sunt susținuți, fie că nu le place cadrul didactic,fie că nu vor să dea o lucrare,etc.Sunt părinți care spun,,eu l-am trimis la școală, ce îl învață, de nici eu nu mă mai înțeleg?”Profesorii sunt puși la zid de:părinți,,elevi cu multe drepturi fără responsabilitate,mass-media, legile care au fost date în învățământ, profesorul trebuie să se specializeze non stop.De 32-33 de ani,nu s-a găsit o metoda bună de invatare pentru
elevi,fiecare
ministru vine cu noi idei de transformare a învățământului. Numărul copiilor este mare pe clasă, cu un nr.de 30-35elevi.Cu părinți plecați în străinătate, copiii se simt frustrați, abandonați. Deci problema tine și de guvern, nu numai de învățământ!
Inainte de a emite judecati vis a vis de atitudinea d-nei profesoare, cred ca ar fi benefic sa cunoastem, ce contine acea substanta pe care la un moment dat, i-o sufla in gura celalalt derbedeu. Nu cumva din aceasta cauza, profesoara este usor ametita, fara putere de aparare si parca nici nu-si prea da bine seama ce i se intampla. Nu avem filmarea de la inceput, iar la un moment dat aceasta este intrerupta brusc. Sunt multe necunoscute!
Am avut prima oră la o clasă.
Am informat elevii în legătură cu modul în care ne vom desfășura activitatea, cum se va face evaluarea muncii lor și în ce condiții propun să lucrăm: pentru că activitatea de învățare este preponderent intelectuală, e nevoie de liniște, de loc de muncă bine organizat, în care să existe doar ceea ce le este necesar etc.
Solicitând, așadar, elevilor să-și strângă, de pe bancă, lucrurile inutile și să lase doar caietul și manualul obiectului de studiu, o elevă, mi-a răspuns, cu năduf, ”nu vreau!”…
Iată unde poate ajunge omul prin proasta înțelegere a rostului lui în lume!
Am considerat că trebuia să încerc a o scoate din întunecimea ignoranței și a începutului de aroganță nejustificată. Așadar i-am spus: Aici (în clasă și în școală) sunt cei care ”vreau!”. Locul celor care nu vor este în altă parte. Nu ți-aș putea spune, precis, unde. Poți să nu vrei, dar pe banii tăi. Aici ești pe banii altora. Te-ai întrebat vreodată cine plătește toate cheltuielile care se fac în școală pentru tine (și pentru ceilalți)? Cu siguranță nu te-ai întrebat și, chiar dacă ai fi făcut-o, nu ai fi aflat, pentru că cei care își oferă o parte din truda zilnică (plătind impozit pentru veniturile pe care le realizează, transpirând) pentru ca toți tinerii să aibă acces la educație, nu bat toba, dar, în niciun caz, nu le-ar conveni să afle că banii lor sunt terfeliți de către cei care ”nu vreau!”. Dacă ai pricepe că datorezi respect tuturor celor care ne susțin ca noi (elevi și profesori) să avem condiții civilizate în școală, ai înțelege că trebuie să spui ”vreau!” și să acționezi după cum spui. Alegerea îți aparține: să fii cu noi (asta însemnând să vrei!) sau … să ”nu vrei” să fii!… După cum ușor se vede, e o chestiune de ”a fi sau a nu fi!”….
……………………..……………………………………………………………………..
Atitudinea acestor copii vine din faptul că li s-a indus, de către noi și de către alții…(?!), că ei pot face ce vor în școală, profesorii fiind niște neputincioși, aflați la cheremul lor!
Ar trebui să știe copiii și părinții și oricare altcineva-interesat, în vreun fel, de sistemul de învățământ, următorul principiu (de bază): că școala este o instituție cu expertiză în educație, acolo întâlnindu-se elevii-care vin să învețe, cu profesorii-care vin ca să-i învețe. Că rolul profesorului (a educatorului) este de a-i ajuta, pe copii și pe tineri, să-și cunoască nevoile și să-și armonizeze aceste nevoi cu posibilitățile lor (ale copiilor/tinerilor) de a și le satisface; să-i sprijine în a-și orienta interesele spre împlinirea personală.
Dacă acest principiu ar fi înțeles, nu am mai avea situații asemănătoare cu cea relatată și nici alte situații despre care aflăm de la televizor sau de pe Youtube.
Ignorarea principiului, face mai de folos transformarea școlii în depozite en-gross!
1. Cu tot respectul pentru experienta d-lui profesor, in conditiile in care in SUA elevi intra inarmati in scoli si impusca alti elevi precum si profesori nu cred ca sistemul public de educatie american este unul de dat exemplu. Repet, cel public.
2. Am locuit timp de 7 luni in Washington DC, in Georgetown, langa Catedrala Nationala, cartier de vile, la cateva sute de metri de o scoala publica. Intr-un cartier aproape exclusiv “alb”, niciun elev din scoala publica respectiva nu era alb, toti elevii veneau de la mare distanta din cartierele sarace ale capitalei.
Toti locuitorii din Georgetown preferau sa isi dea copiii la scoli private.
Dece oare?
Este o situație grava,nu este normal sa se întâmple așa ceva în școală, unde elevii trebuie sa se comporte adecvat.De vina sunt și părinții care ar fi trebuit sa îi educe,și societatea care promovează violenta,incultura și non valorile.
Felicitări d-le Dolean ! Din schema pe care o prezentați rezultă destul de clar responsabilitățile/ rolurile care ar reveni fiecărei,, trepte ” din sistemul educațional începând cu MEN și terminând cu profesorul. Exemplificați și că măsuri disciplinare se impun. Am citit astăzi că și prof. Mircea Miclea pledează în acest sens
Dar sunt convins că marea majoritate
a cadrelor didactice din România știu ce au de făcut în școală. Mai rămâne ca legea sa le permită și să-i protejeze
la locul de muncă.
Experimentul Marinei Abramovici din 1974 este foarte elocvent pentru natura umana: cruzimea fata de persoanele neajutorate si care din diverse motive nu riposteaza. Ce sa te astepti de la niste adolescenti teribilisti care citesc doar retelele de socializare si pentru care glumele sexuale reprezinta umorul?
In conditii similare, cand persoana nu riposteaza, cand agresorii nu patesc nimic, din contra sunt considerati comici, probabili multi oameni ar face la fel…
În fiecare școala sunt elevi fără educația de acasă, lăsați în voia sorții de către părinți iresponsabili. Știu din experiență. Dar aici adultul este profesoara, ea le permite comportamentul aberant! Predă citind din carte.Pe bune??? Pregătirea se face la facultate, acasă… Copiii simt și profită de slăbiciunile adulților. Este clar că profesoara nu a reușit să se facă respectată…
Dar de unde stii tu ca preda citind din carte? Poate scrie niste propozitii dintr-o culegere spre a fi traduse, un exercitiu, un text. Repede va credeti voi desteptii pamantului. Mortul e de vina..Si batut si cu banii luati…
Părinții nu i-au educat așa cum trebuie.Nu există scuze pentru un agresor,pentru lipsa de educație. Nu mai căutați scuze acolo unde nu sunt decât probleme.
Și recent a ieșit în fata și primarul localității, om bun,cu lipsa de carte la el,care numără fiecare bănuț “irosit” pe cadrele didactice și pe educația elevilor.Domnul,strașnic cetățean de frunte,își freacă mâinile de bucurie pentru ca acum ,după cinci ani de luptă, poate sa închidă școală și sa o comaseze cu alta de la 10 km depărtare.
Ați văzut un profesor agresat de niște copii și s-a început judecata.De fapt povestea este alta:primarul vrea sa închidă școală și pentru ca s-a întâmplat ce s-a întâmplat acum are si motiv.Nu m-ar mira ca acei copii sa fie de acord cu primarul(profesori care nu fac nimic și doar sa aibă ore!).
Despre asta a fost vorba tot timpul.Despre cum sa se închidă școală ca să nu mai plătească profesori pentru acea școală. Iar noi toți am crezut ca e vorba de ceva important,moral sau altceva.Nu.Banu’.Asta a fost tot timpul miza acelui filmuleț.
Iar oamenii ca dumneavoastră ii ajuta enorm pe acești oameni și probabil ca asta e ceea ce meritați:sa stați în întuneric și în cele din urma sa nu faceți diferența între mercur și argint viu.
O societate plină de IPOCRIZIE, OBEDIENTA, INFATUARE, SNOBISM, care de zeci de ani ASCUNDE sub preș problemele și REFUZĂ ADEVĂRUL. La toate nivelurile.
Iar SCOALA este mediul care a conservat cel mai bine toate aceste situații, având dreptate unii dintre cei care vorbesc despre “rezistența” la schimbare (nu mă refer la așa zișii progresisti și la schimbările propuse de ei).
In cele mai multe școli este inexistentă o comunicare realistă și obiectivă despre elevi, despre problemele apărute, se refuză cu îndârjire adevărul si totul se tratează cu superficialitate, este inexistentă colaborarea și cooperarea țintite spre rezolvare.Totul pe fugă și… să fie.
Există și spații luminoase bineînțeles! Acolo unde oamenii au înțeles să trăiască cu Demnitate și în Adevăr.
Eu în locul ei as fi dat în judecata ministerul pentru lipsa de protecție oferita.Ne-au oferit jertfa proștilor și bolnavilor mintal.
De ce sa nu iau câteva milioane de euro de la cei care m-au expus și mi-au încălcat drepturile umane?Unde este dreptul la decenta și siguranță și sănătate mintala a profesorului?De ce sa fie transformata în victima sau agresor?Te aperi sau nu.Te aperi:devii agresor și ești catalogat drept monstru de profesor care bate copii.Nu te aperi: ești un profesor de doi bani ,care nu se impune și care merita ce i s-a întâmplat.
Vinovații?
Ministerul în brate cu părinții. Vrei educatie sau spital de nebuni?Cum sa lași tu copilul sa decidă când el nu știe nici ce învelește pisica?Cum îl crești și educi dacă el face ce vrea ,când vrea,unde vrea?
Felicitări d-le Dolean ! Din schema pe care o prezentați rezultă destul de clar responsabilitățile/ rolurile care ar reveni fiecăre-i ,, trepte ” din sistemul educațional începând cu MEN și terminând cu profesorul. Exemplificați și că măsuri disciplinare se impun. Am citit astăzi că și prof. Mircea Miclea pledează în acest sens
Dar sunt convins că marea majoritate
a cadrelor didactice din România știu ce au de făcut în școală. Mai rămâne ca legea sa le permită și să-i protejeze
la locul de muncă.
Vă rog nu mai tot speculați pe seama pregătirii profesorilor (din toate punctele de vedere)
Au dreptul să vorbească despre școli “problemă “,despre elevi “problemă ” cei care predau în astfel de școli.
Trebuie să mă credeți, și o spun pentru specialiștii în educație, sunteți departe rău de realitate,cu toate cursurile voastre.
Hai să fim serioși.. Articol cu mesaj ,,sănătos”.. Tot timpul ni s-a spus și ni se spune că învățământul românesc e de plâns și tot timpul trebuie să mai ,,exportăm” câte ceva din ,,afară” și tot s’a tot dorit ,,reformat” an de an până a ieșit o varză.. Și la noi, dacă s-ar face ,,schimburi de experiență” cu cadre didactice de pe alte meleaguri, normal că ai alege instituții de învățământ cât de cât puse la punct, ca să transmiți ,,partea pozitivă ” a sistemului de învățământ. Dar de aici și până la a generaliza, e cale lungă..(bine’nțeles, valabil și vice-versa..
Stimate domnule Dolean,
ati uitat cateva lucruri importante despre sistemul de invatamant din Romania:
1. nu exista posibilitatea de exmatriculare a elevilor, SUB NICIO FORMA. Ca fac ca toti dracii la ora si ca isi bat joc de profesori, li se scade nota la purtare. Pe cei mai multi dintre ei nu prea ii intereseaza. Nu vin la scoala unii decat pentru ca li se dau bursele… bani risipiti aiurea…
2. Cea mai mare parte a profesorilor au peste 45 de ani, ceea ce inseamna ca au formarea initiala inainte de anii 1990 sau usor dupa. In acea perioada nu se intamplau multe din aberatiile comportamentale care se intampla acum, de aceea managementul este deficitar, uneori profesorii fiind perplecsi de impertinenta si imbecilitatea unora dintre elevi.
3. In Romania nu exista sistem de invatamant alternativ, nu exista scoli pentru copii cu probleme comportamentale, daca ar trebui infiintate, credeti-ma ca ar fi pline pana la refuz.
4. Responsabilitatea parentala nu exista in Romania anului 2023. E mai usor sa stai pe retelele de socializare, decat sa iti educi progenitura. Si cei mai multi dintre ei cred ca simpla capacitate de a te reproduce te transforma in parinte. FALS!!!
5. Faptul ca ati ajuns la un nivel de intelegere superior celor care au ramas in Romania nu va da dreptul sa uniliti, si dumneavoastra pe langa elevii din clasa, acel cadru didactic.
Mi se pare că domnul Dolean a făcut doar o analiză obiectivă și pertinentă a situației nefericite. Tot ceea ce dumneavoastră ați precizat la punctele 1-4 devin, din păcate, argumente peremptorii pentru susținerea analizei domniei sale. În privința punctului 5 cred că exagerați; faptul că ni se arată ce nu este cum trebuie în sistemul nostru de învățământ nu este o umilință și nu ar trebui să o considerăm astfel!
Domnule profesor,felicitări pentru comentariul extrem de realist .Psihologul nu cunoaște realitatea din propria țară,vorbește din cărți.
Pentru asemenea lucruri sunt necesare investiții, interes din partea oficialităților, părinți responsabili și formați și ei ca cetateni. Sa nu uitam că vulgaritatea, atacul la persoană, violența de orice fel , asupra oricui, s- a popularizat cu perseverență în mass- media românească.Nu uit cum mami și tati scoteau la protest copilași inocenți care aveau tricourile imprimate cu plăcută suedeză și auzeau fel de fel de cuvinte greu de ascultat și de către maturi. Iata ca acestia au crescut, au devenit adolescenți într-o Românie educată care-și umileste dascalii. Nu se mai poate face nimic. Scopul a fost atins. Cei educați, cu respect pentru muncă și omenie au plecat și vor pleca.Domnul Trandafir a dispărut, trăiască Domnu’ Goe.
Este perfect adevărat… Mă bucur mult că am ieșit din sistem în 2013. Erau și atunci elevi problemă, dar la orele mele de limba română nu am avut ieșiri necorespunzătoare. Eram apropiată de toate clasele la care am predat, le rezolvam problemele apărute între ei cu calm.Dar nici nu predam din carte, cum am văzut la aceasta profesoară. Când ești bine pregatit nu le permiți orice, iar elevul te respectă…
Pentru un asemenea comportament elevul trebuie pedepsit, trebuie umilit, adică bătut cu nuiaua în fața întregului colectiv.
Domnu’ Trandafir a murit demult.
A rămas doar Domnul Goe.
Da, mesajul dat sună cu mult mai clar și mai specializat/profesionalizat pe domeniul învățământului (deși cuvântul ”trebuie” reliefează carențe în asumare/înțelegere a fenomenului de necesitate, nevoie) decât multe alte opinii educate (activist heirupiste) pronunțate în ultimii ani pe aici.
Evident (pentru mine) că traducerea a ”critical thinking” în limba română este cea în fapt de ”Gândire ANALITICĂ” și nu ”gândire critică”, precum ni se transmite la toate nivelurile educaționale și în media, însă mă simt nemulțumit de un aspect de bază, elementar, , fudamental, zic eu, ne-enunțat de autor : calitatea corpului didactic.
Calitatea corpului didactic, atât de ingorată în mod evident de toată lumea, este elefantul din cameră, iar în spiritul empatic socialist nu îndrăznește vreo cineva să ”judece” la acest nivel. Se pare că ”a spune lucrurilor pe lume”, s-a deplasat doar spre vârful limbii, indiferent de personalitatea profesională a vorbitorului.
Ia să vedem ce tipologii (generalizate (=o metodă acceptată științific)) de oameni atrage sistemul educațional actual:
– salarii mici = cei mai slabi pregătiți dintre cei care au absolvit o școală superioară sau licee de profil (+bac);
– birocrație (hârțogarie) imensă – persoane care au apetență pentru așa ceva;
– teoretizare excesivă – persoane care pun accent pe aspectele virtuale/posibile/teoretice înaintea abordării frontale;
– stres psihologic uriaș și dezechilibrat – persoane care preferă controlul moral în dauna abordărilor incisive cu aceeași măsură a impactului;
– management imposibil de aplicat practic – persoane care pot lucra în lipsa unei autorități personale – cele care ”cred” că inteligența este o autoritate suficientă – cele își imaginează că se pot substitui autorității parinților folosind metode idealizate părintești;
– idealizarea (ideologică) a obiectivelor urmărite – persoane care urmăresc toată viața obiective de neatins (tip a câștiga la loto, Făt Frumos pe cal Alb, Ileana Cosânzeana etc) = alimentați negativ continuu de frustrările realității personale;
– neconectivitate Totală cu cerințele pieței muncii – persoanele care nu sunt profesioniste pe vreun oricare domeniu al învățământului, fără experiență efectivă relevantă în privat pe acel domeniu – practic lipsa Oricăror elite specializate, în special pe domeniile tehnice;
– umilința constantă din partea tuturor ”partenerilor”: instituția învățământului politizată complet, părinți, elevi – persoane care sunt dispuse la compromisuri (în fapt care consideră că asta este calea) și nu acționează radical, decisiv;
– insensibilitate totală față de eforturile cadrelor didactice – persoane plafonate, fără valențe pedagogice, care nu sunt impresionate de necesitățile educaționale ale indivizilor.
Adunăm persoane diferite care se încadrează în unele tipologii de mai sus și obținem ….. diversitate (lol). Râs cu plâns. Atât de mult ne-am obișnuit cu socialismul ăsta încât chiar încercăm la nesfârșit aceeași soluție care dă greș de fiecare dată în asteptarea unui rezultat diferit (una din definițiile prostiei). Și suntem atât de îndoctrinați încât nu suntem capabili să facem o analiză chirurgicală, sintetică a cauzelor și efectelor, ne scurgem constant pe whataboutism, pe interpretarea infinită a factualului, care în fapt este singular și ne chinuim să tragem Noi niște concluzii, întotdeauna cele care ne satisfac emoțional și intelectual, ignorând, mă repet, cauzele și efectele existente, palpabile, (împăratul este gol).
Domnule, cum se poate să strâmbăm în halul ăsta factualul, prin utilizarea socialismului, adică a infinitelor interpretări (stări atenuante, whataboutism șamd), când ÎN FAPT, acei copii au făcut Ceva?!? Acesta este Factualul. Punct. Vrei să rezolvi ceva? Analizează Cauzele care au dus efectiv la Factual, lucrează acolo, nu mai da vina pe mort! (Cauzele se află în aria care a determinat factualul negativ, individul nedorind, evident, să ajungă ”mort”)
Parinti care nu isi educa copiii,profesori slab pregatiti ,directori interesati de pastrarea functiei si lipsa comunicarii profesionale director- profesor- parinti ,acestea sunt cateva cauze ale esecului in invatamant.
Nu înțeleg de ce părinții dau în judecata districtul? Ptr. Ca nu a făcut ce trebuiau sa facă părinții, adică sa își educe copilul pana la vârsta școlară, dar și m ai târziu, pana la majorat. Educația copilului cade în sarcina părinților, școală are alta menire, sa ii predea cunoștințe în urma cărora copilul sa își poată alege o meserie.
Sunt de acord că este foarte important cum gestionezi, ca profesor o astfel de situație. Dar vă rog să țineți cont de următoarele aspecte: un Regulament pentru învățământul preuniversitar (ROFUIP) cu interdicții pentru cadrele didactice și drepturi pentru elevi! Altitudine moșită de d-na Monica Anisie și ridicată la rang de virtute de d-nul Sorin Cimpeanu! Atâta vreme cât , la nivelul societății noastre orice drept individual nu este rezultatul îndeplinirii obligațiilor noastre că cetățeni nu vom avea comportamente adecvate! Nici în mediul școlar, nici în alte domenii de activitate! Iar imaginea din această clasă cred că este imaginea din societatea românească dpdv al relațiilor dintre noi! Fără respectul pentru semenii noștri!
În România sunt copii puși intenționat să deranjeze orele de curs, să umilească cadrul didactic …pentru a putea fi ocupată catedra profesoarei de către o pilă a direcțiunii.
Am trecut prin asta si am gresit plecand finut fara tamtam, desi am fost instant contactat de sindicat si ISJ pentru a se sti motivul. Recent nu prea se mai fac chestiile cu “hartuirea” pentru pila pentru ca odata ce faci valuri, esti si tu tras la fund ca director sau coleg “revoltat”. Si se tem “loazele” partidului. Dar pot confirma ca au existat. Dovada ca imediat dupa plecarea mea s-a ocupat postul chiar de catre pila vehiculata care avea titularizare luata cu 4,20. Trageti concluzia!
Se fac și încă cum … mare greșeală ați făcut ca ati plecat . As fi rămas acolo ca să le fac în ciuda …
Cata dreptate aveți ! Umiliți de cine ? De niște copii obraznici care nu au nici o urma de bun-simt ! Probabil dna prof. Va fi demisa și postul se va ocupa rapid de cine trebuie.
” Aceste comportamente teribiliste” nu sunt specifice vârstei, sunt specifice doar celor care cresc într-un anumit mediu social, cel pe care refuză toți să îl vadă, inclusiv ” specialiștii” în educație – un mediu al sărăciei, și materiale, și intelectuale. Analiza mediului în care trăiesc zi de zi acei copii, mediul familial,ar scoate la lumină mai multe răspunsuri decât toate articolele acestea. Avem nevoie de date reale despre situația acelor copii, nu de opinii. ” Comportamentele nocive” nu se învață în școală, ele sunt aduse în școală. Acel ” control” al comportamentului elevilor în școală este aproape de zero din cauza celor care au subminat de la vârf autoritatea profesorului, cei care nu își doreau să fie deranjați prea de des de ” profesorii ăștia care au ceva cu copilul meu”… Iar paralela cu America, absolut inutilă, atâta timp cât răspunsul e clar- profesorii nu au resursele necesare pentru a schimba ceea ce se întâmplă în școli, atâta timp cât nu se dorește o schimbare. O schimbare pornind de la realitate, de la realitatea românească,nu de la cea din America sau alte țări europene .Doar punctual, ca o misiune personală, mai poate schimba câte ceva profesorul, dacă mai are energie după atâtea zile pe la supravegheri, corectări olimpiade, simulări, făcut dosare inutile, săptămâni altfel și verzi – poate schimba ceva în propria formare, prin investiții personale; în relația cu copiii, prin atitudini consecvente , creativitate și implicare. Adică, prin vocație- acel ceva care nu va fi niciodată verificat prin examene și nu va fi niciodată în șabloanele inspectoratelor sau ministerului. Acel ceva despre care nu se vorbește. Puteți face profesorul funcționar, l- ați făcut deja, atunci ce pretenții mai aveți de la el? Dacă îi dați regulamente clare, la obiect, nu hățișurile actuale, se descurcă el. Personalizarea învățării se face doar prin creativitatea profesorului la ceea ce are in fața, se reconfigurează permanent în funcție de ceea ce vede și simte, iar acești oameni creativi nu mai intră de ani buni în sistemul educațional. De ce? Aici ar trebui să vă exprimați opiniile.
Cred ca totuși astfel de comportamente nu sunt ale copiilor crescuți în medii cu sărăcie materiala, dimpotrivă din mediul celor îmbogățiți, dar nu prin munca cinstita, copii de bani gata care au impresia ca toată lumea trebuie sa fie la cheremul lor. Sa nu uitam, educația copilului trebuie sa înceapă odată cu nașterea, nu sa fie lăsați sa ii educe telefonul, fbgg-ul, tik-tok și asa mai departe.
Prestanta unui profesor este data de cunostinte, pregatire si de atitudine. Multi dintre profesori confunda slabiciunea lor cu bunatatea.
În sistemele din vest, programele școlare, manualele și metodicile sunt făcute chiar de către profesori. La noi profesorii sunt niște executanți ai unor programe venite de sus. Pedagogia este o știință și are niște principii clare: a cunoaște bine un domeniu nu te face și un bun pedagog, după cum a un bun fotbalist nu este automat și un bun antrenor.
Profesorii din România se luptă cu programe prost făcute, manuale pline de greșeli și o metodică aberantă. Tac pentru că le este teamă – nu întâmplător Edupedu a demarat un proiect intitulat Profesorul anonim – și suportă pumnii și palmele mulțimii, servind ca paravan pentru sistem.
Pașii pe care trebuie să-i facem sunt simpli, dar nu se vor făcuți. Primii sunt următorii:
1. Nu ajunge să ai titluri într-un anumit domeniu dacă nu ai și expertiză. În medicină, aria care tratează copii e separată. Se numește PEDIATRIE. Niciun profesor doctor universitar docent honoris causa în 180 de universități internaționale nu va trata un copil dacă nu este pediatru, pentru că nu are practică. Nu are rezidențiat în pediatrie. Același lucru trebuie aplicat și educației: PARTICIPAREA ÎN COMISIILE DE PROGRAME, MANUALE ȘI METODICI SĂ FIE CONDIȚIONATĂ DE UN NUMĂR DE ANI PETRECUT LA GRUPA DE VÂRSTĂ RESPECTIVĂ. Nu ai predat o zi la gimnaziu, nu ai ce căuta în comisia de programe sau manuale pentru gimnaziu. N-ai experiență, n-ai expertiză. Nu se vrea o asemenea lege.
2. Funcțiile deținute în sistem să fie incompatibile cu participarea în comisiile de programe și manuale. Să fie considerate CONFLICT DE INTERESE.
Pârghii și soluții sunt. Sunt multe, dar trebuie să facem măcar primi pași. Nu vrem să-i facem.
Cadrele didactice sunt evaluate de catre studenti. Dacă la evaluare se obțin punctaje slabe, acestea li se imputa profesorului, care este atenționat, uneori in mod repetat. In consecință, pentru a creste punctajele profesorii sunt nevoiți sa schimbe modul de abordare, care de cele mai multe ori nu este in interesul progresului învățământului. Scad exigentele in ceea ce privește comportamentul elevului sau studentului la ore. Copiii, deși li se interzice folosirea telefoanelor mobila in timpul orelor, sunt constant preocupați de ceea ce se întâmpla on-line, iar cadrele didactice nu pot face fata numărului mare de tineri foarte cuminți, dar indisciplinați pentru ca nu se pot supune interdicției de a folosi telefonul, ascuns după un penar sau o geanta. In calitate de cadru didactic nu poți sa ii dai pe toți afara, sau mai degrabă nu ai voie sa ii dai afara de la ore, așa ca ajungi sa tolerezi. Comunicarea cu lumea virtuală este imposibil de mascat, apar zâmbete, iar fata tânărului trădează un spectru larg de emoții. Ca femeie nu poți lasă garda jos pentru ca o gluma poate fi interpretata ca familiaritate, iar de aici la haos nu este decât un pas, in consecință este extrem de greu sa se păstreze un echilibrul. Situația s-a agravat mult acum după pandemie, când tinerii au rămas conectați la ideea implicării telefonului in actul didactic și rămân practic izolați in spatele unui ecran virtual, complet pasivi fără sa facă eforturi reale sa participe activ la urmărirea orelor. Telefoanele, și alte dispozitive electronice, sunt folosite la teste iar la testele scrise notele devin irelevante la nivel de individ. Ne luptam cu ceasurile electronice, brățările, căștile. Rămân totuși tineri conștiincioși, Ambițioși și activi, care te ajuta sa mergi mai departe și in unele situații dau impresia existentei unui dialog cu întreaga clasa. Profesoara care a generat aceasta dezbatere are nevoie de sprijin instituțional și psihologic, nu poți sa predai când îți e teama sa reacționezi, ești paralizat de frica. In concluzie, consider ca va fi necesar sa fim instruiți, atât din punct de vedere psihologic, de specialiști care studiază psihologia tinerilor și de catre specialiști familiarizați cu cele mai noi tehnici de comunicare , inclusiv comunicare electronica.
F. bine punctat!
Studenții sunt adulți. E cu totul altceva. Necazul e că programele, manualele și metodicile sunt făcute de persoane care n-au expertiză cu copii. Aici e buba.
Educația primară ( cei 7 ani)lipsește celor mai mulți elevi pentru ca nu are cine le-o da. Părinții copiilor fie sunt și ei needucați, fie sunt plecați pe “dincolo”,fie sunt nepăsători.
Școala nu mai poate face față nevoilor copiilor. Profesorii,cei mai mulți,sunt nepregătiți și moral și profesional pentru catedră. Situația este gravă, dar….nu intereseaza pe nimeni…
Dar responsabilitatea părinților de a-și educa copiii nu apare nicăieri. Cred ca de aici pleacă foarte multe. Educați se începe acasa.
Exista un cor al ignorantilor care considera ca s-a importat libertatea elevilor din vest. Blah blah, drepturi pentru elevi, elevi cu CES integrati si alte asemenea.
Acesti oameni habar nu au ca asemenea probleme sunt manageriate eficient in vest pentru ca exista pregatire, reguli si proceduri clare. Mai sunt si exceptii insa nu exista nici pe departe o indolenta, ignoranta si o incompetenta sistemica, cum exista la noi, al absolut fiecare nivel.
Apropo de sanctiuni. In conditiile in care toti profii unei scoli primesc la finalul anului calificativul “foarte bine”, pedeapsa suprema este un calificativ “bine”, asa cum a primit si aceasta profa de engleza.
Un calificativ “nesatisfacator” ar trebui in mod normal urmat de un plan remedial, coaching, cursuri, asistenta, reevaluare. Dar cine ar timp de prostii din astea? Ce director si-ar pune toti profii in cap sanctionand un prof care merita sa fie sanctionat si trimis la cursuri?
Ca director ai responsabilitatea sa nu miste un elev “in front”. Profesoara poate sa fie mai retrasa ca asa e personalitatea dumneaei. Plus ca sunt situatii cand se vrea postul acelei persoane si si colectivul face bullying sau nu-si ajuta colegii. Daca am ajuns sa comparam scoala din Petriceaua cu America….Un alt psiholog spunea la televizor ca profesorii trebuie sa fie eleganti, ca pe elevi, ii irita ca profesorii sa nu fie pusi la punct( nu zau, mai demult cadrele aveau vesta-de munca, aceeasi- si elevii uniforma si se putea face treaba) si sa aiba metode variate si interactive. I-as simti foarte interesati pe “elevii” din Petriceaua de power-point, documente audio-video, kahut etc (poate nici nu au video proiector in Petriceaua). Nu stiu de ce se plateste salariu de director in Petriceaua pentru circa 30 elevi si de ce nu se desfiinteaza scoala, sa-i comaseze cu altii daca nu se tin de invatatura ci de alte treburi?
Acum se incearcac si musamalizarea acestui caz asa nasol? Nu interpretati bine domnule psiholog. Profesoara este o victima si se vede clar. Nu cred ca intr-o tara asa democrata ca America i s-ar fi incheiat contractul de munca. In niciun caz. Acolo si profesorul are multe drepturi. Plus ca nu poti compara o scoala care nu este eficienta si demna ca cea din Petriceaua cu America. Multi ati ajuns sus cu sprijin politic, lumea stie aceasta si nu se pune rau cu dumeavoastra fiindca nu vor sa aiba repercusiuni si astfel va laudati cu unele cariere deosebite. De ce decredibilizati atat cursurile de formare, sunt alti formatori cu sprijin politic ca si dumneavoastra care le-au facut si unele sunt folositoare( poate toate)?
Toată compasiunea pentru acea femeie. Dar nu se poate să rămână profesoară. Nu poate să aibă grijă nici de sine, nici vorbă să educe pe cineva. În America nu o proteja nimeni, nici nu ajungea profesoară. Sper, spre binele tuturor, să se lase de meserie. Și să se înființeze urgent o școală de corecție pentru animalele ălea de copii.
Felicitari!. O abordare profesionista, corecta si obiectiva a intregii situatii.
Aiurea, mai degraba este un exemplu de eroare fundamentala de atribuire. De predat la curs.
Semnat:
Un psiholog mic de tot.
Pentru o colonie, comportamentul este reciproc adecvat…! Cel puțin la noi, încă nu s-a intrat cu pistolul mitralieră în școală, ca la yankei…!
În sfârșit cineva care înțelege mecanismul întregii situații.
Credeți ca toți factorii, începând cu părinții elevilor, cu universitățile care asigura pregătirea inițială a profesorilor și mergând apoi pe tot lanțul își vor asuma vreo responsabilitate?! Eu cred ca ar trebui să îi obligăm să o facă, chiar apelând la justiție.
Ati uitat ceva important ,ca tot spuneți ca sunteți psiholog .Eu cred ca starea psihica a profesoarei nu este tocmai bună,este un om care are probleme.Poate ar trebui ajutata ,iar golanii sa fie duși un pic la corecție!
Pai evident ca are probleme:e hartuita de niște golani și regulamentul tot pe ea da vina deci mai are încă un abuzator adică angajatorul.
Am inteles. Intr-un articol despre cine sunt responsabili pentru ce s-a intamplat, domnul Dolean arunca vina in spatele unei persoane, sau institutii si scrie o propozitie (!!) despre cei care comit actul, i.e., elevii.
M-am linistiti si cu dl. Dolean.
Profesoara este o victima, ce metode de aparare are ea?
Elevii sunt la fel de vinovati ca parintii, sunt sub 16 ani iar parintii i-au scapat de sub control.
Aceasta este România educată a domnului presedinte Iohais.Acesta este tristul adevar.