Anul 2023 „a fost unul excepțional pentru arheologie”, atât din punct de vedere al al noilor descoperiri realizate de arheologi, cât și din punct de vedere al folosirii inteligenței artificiale pentru noi descoperiri și interpretări ale obiectelor găsite până acum, notează Nationalgeographic.fr într-o sinteză la final de an.
Printre descoperirile care au marcat anul 2023 se numără atelierele de mumificare din Egipt, care dezvăluie unele dintre secretele acestei tehnici străvechi de înmormântare, un templu subacvatic construit în urmă cu 2.000 de ani în Italia de către negustori din deșerturile Arabiei și un vast oraș mayaș uitat în junglă, scos la iveală grație tehnologiei laser, potrivit sursei citate.
Pe primul loc se află săbiile bine conservate și descoperite în Israel în luna iunie.
Iată sinteza National Geographic despre descoperirile arheologice din acest an:
„În luna iunie, arheologii au descoperit patru săbii remarcabil de bine conservate care au fost depozitate într-o peșteră din deșertul Iudeii între secolele I și III d.Hr., când regiunea era un refugiu pentru rebelii evrei care se opuneau dominației romane. De obicei, lemnul și pielea putrezesc rapid, dar aici au fost protejate de mediul uscat, în așa măsură încât săbiile și-au păstrat mânerul și teaca.
Săbiile au fost găsite după ce vârful de fier al unui sulițe romane numit pilum și bucăți de lemn prelucrat au fost descoperite într-o peșteră la sud-est de Ierusalim, în apropierea Mării Moarte. Cercetătorii au cercetat apoi peștera folosind detectoare de metale și au descoperit cele patru săbii prinse în spatele unor stalactite. (…) Starea de conservare a lemnului și a pielii le-ar putea permite arheologilor să determine unde și când au fost fabricate săbiile”, notează publicația citată despre săbiile descoperite.
„În februarie, mai mulți voluntari au descoperit o nouă statuie cu cap de piatră, cunoscută sub numele de moai, pe Rapa Nui, cunoscută și sub numele de Insula Paștelui, în Oceanul Pacific, la peste 3.000 km de coasta chiliană. Statuia este mică pentru un moai: măsoară puțin peste 1,50 metri, în timp ce alți moai, dintre cei aproximativ 900 de pe insulă, au o înălțime de până la zece metri (un moai neterminat ar fi ajuns la peste 21 de metri înălțime odată terminat și ridicat). Noua statuie a fost descoperită într-un lac de crater secat, despre care arheologii cred că ar putea conține și alți moai.
Majoritatea moai-urilor au fost ridicate între anii 1250 și 1500, iar localnicii consideră că aceste statui sunt “fețele vii” ale strămoșilor lor divinizați. Nu se știe nimic despre acest nou moai, în special despre strămoșul pe care îl reprezintă, dar arheologii intenționează să caute uneltele folosite pentru a putea fi modelat din rocă vulcanică moale. Tăblițele de lemn, purtând glife numite rongorongo, ar putea oferi câteva indicii (cu condiția ca acestea să poată fi citite)”, scrie National Geographic.
Tot în luna iunie, puterea revoluționară a LiDAR (Light Detection And Ranging) a ajutat la descoperirea unui oraș mayaș uitat din Peninsula Yucatán din Mexic. „Această tehnologie scanează peisajul cu ajutorul unui echipament aeropurtat care trimite mii de impulsuri de lumină laser în fiecare secundă, dezvăluind detalii ascunse sub vegetație sau alte acoperiri, cum ar fi curbele și canalele istorice ale râului Mississippi sau adăposturile construite de soldați în timpul bătăliei de la Bulge.
Arheologii care au vizitat situl pe jos au numit orașul pierdut “Ocomtún”, un cuvânt mayaș yucatec care înseamnă “coloană de piatră”. Potrivit cercetătorilor, a fost un centru important construit în jurul anului 250 d.Hr., dar a fost abandonat când civilizația mayașă s-a prăbușit între anii 900 și 1000, probabil ca urmare a secetei și a conflictelor interne. Ocomtún se întinde pe o suprafață de peste 48 de hectare și include piețe, terenuri de bal, case locuite cândva de elita mayașă, platforme ridicate, altare sacre și temple piramidale; rămășițele celei mai mari piramide au o înălțime de peste 24 de metri”, mai transmite National Geographic.
„În luna august, arheologii italieni au anunțat că au descoperit rămășițele subacvatice ale unui templu vechi de 2.000 de ani în apropiere de Napoli, despre care cred că a fost construit de nabateeni, negustori din deșert din Iordania și Arabia Saudită de astăzi, care îi aprovizionau pe romani cu bunuri de lux din Orient și care au fost responsabili pentru construirea orașului Petra. O mare parte din comerțul lor ajungea în portul Pozzuoli, cunoscut anterior sub numele de Puteoli, la câțiva kilometri vest de Napoli. Templul de pe țărmul portului, care are vedere spre Muntele Vezuviu, a ajuns sub apă în urma unei perioade de activitate vulcanică.
Printre ruinele subacvatice se află un altar dedicat zeilor nabateeni; arheologii cred că templul a servit ca “panou publicitar” pentru cultura nabateeană, precum și ca loc de cult. O inscripție în latină de pe o bucată de marmură ne spune că “Zaidu și Abdelge au oferit două cămile [divinității] Dushara”, un sacrificiu care ar fi putut avea ca scop facilitarea negocierilor comerciale sau obținerea binecuvântării zeului într-o călătorie periculoasă pe mare”, scriu jurnaliștii NatGeo în topul realizat la finalul anului 2023.
Două noi ateliere de îmbălsămare în necropola de la Saqqara, în apropierea ruinelor orașului antic Memphis, la câțiva kilometri la sud de Cairo, au fost descoperite în luna mai, anunțau arheologii egipteni atunci:
„Atelierele datează din timpul celei de-a 30-a dinastii (380-345 î.Hr.) și din perioada Ptolemeică (305-30 î.Hr.), ceea ce este târziu pentru Egiptul antic; practica egipteană a mumificării, menită să conserve un cadavru pentru eternitate, datează cu mii de ani mai devreme, în jurul anului 2600 î.Hr.
Unul dintre noile ateliere de la Saqqara include paturi de îmbălsămare din piatră pentru pregătirea corpurilor umane, în timp ce celălalt prezintă paturi mai mici despre care arheologii cred că erau folosite pentru mumificarea animalelor. Cercetătorii au descoperit, de asemenea, instrumente de mumificare, borcane de lut folosite pentru a depozita măruntaiele și containere rituale în care erau plasate organele îmbălsămate, precum și depozite de natron, un tip de carbonat de sodiu provenit din albia lacurilor uscate din deșert, care era un ingredient cheie în procesul de îmbălsămare”, mai notează publicația citată.
Zeci de pietre prețioase sculptate care înfățișează zei și animale romane au fost descoperite în Carlisle, în nordul Angliei, printre ruinele unui sistem antic de drenaj pentru băile publice datând din secolele al III-lea și al IV-lea. Arheologii au anunțat descoperirea în luna iunie și, potrivit ipotezelor lor, „aceste pietre prețioase erau purtate ca bijuterii de către scăldătorii bogați și au căzut în canalizare după ce monturile lor s-au desprins sub efectul umidității și căldurii din băi.
Aceste pietre prețioase includ pietre semiprețioase de agat, jasp, ametist și cornalină; unele sunt sculptate cu imagini ale zeilor romani, precum Apollo, Venus și Marte, în timp ce altele înfățișează animale, precum iepuri și păsări. Acest tip de piatră sculptată, cunoscută sub numele de intaglio, a fost folosită de romani ca un fel de semnătură: aceste pietre erau adesea încorporate într-un inel și presate în lut sau ceară pentru a crea un sigiliu. Țevile antice au fost descoperite sub un pavilion aparținând Clubului de Cricket din Carlisle; orașul era un centru regional al Britaniei romane, când Carlisle era cunoscut sub numele de Luguvalium”, conform sursei citate.
„În aprilie, cercetătorii australieni au anunțat că au găsit epava Montevideo Maru, o navă de transport japoneză care s-a scufundat în 1942 cu peste o mie de prizonieri de război aliați la bord. Nava transporta trupe australiene capturate în timpul invaziei japoneze în Noua Guinee, precum și un contingent de marinari norvegieni și peste 200 de civili ținuți prizonieri.
Nava se îndrepta spre insula chineză Hainan, ocupată de japonezi, când a fost reperată de submarinul american U.S.S. Sturgeon în largul coastei de nord a Filipinelor. Fără să știe că nava japoneză transporta prizonieri de război aliați, Sturgeon a urmărit-o timp de câteva ore înainte de a o scufunda cu torpile. Niciunul dintre prizonieri nu a supraviețuit, iar scufundarea a fost cel mai grav dezastru maritim din istoria Australiei. Totuși, unii membri ai echipajului japonez au supraviețuit și au relatat că unii dintre prizonierii care au reușit să se urce pe plutele improvizate au cântat “Auld Lang Syne” în semn de omagiu pentru camarazii lor pierduți în naufragiu”, mai explică jurnaliștii de la National Geographic în articolul sinteză.
Foto: © Nomadsoul1 | Dreamstime.com / Dreamstime.com sprijină educaţia din România şi oferă gratuit imagini stock prin care Edupedu.ro îşi poate ilustra articolele cât mai relevant posibil / Campania Back to school oferă posibilitatea oricărei școli, profesor sau elev să descarce imagini de calitate cu 50% discount.
Raluca Pantazi
Alexa Stănescu
Redacția
Ștefan Lefter