De unde vin emoțiile? Andrei Miu, profesor de neuroștiințe cognitive: Sunt generate în creier și se bazează pe o evaluare cognitivă. Dacă ne schimbăm felul în care interpretăm o situație, emoțiile se schimbă

Ce sunt emoțiile și de unde vin? „Emoțiile sunt niște stări psihice, experiențe subiective. Ne dăm seama când apare o emoție și în mod tipic știm ce emoție este. Sunt generate în creier și se bazează pe o evaluare cognitivă. Dacă ne schimbăm felul în care interpretăm o situație, o să se schimbe emoțiile. Asta face terapeutul sau ar trebui să facă atunci când ne ducem cu probleme emoționale la el”, explică profesorul universitar de neuroștiințe cognitive Andrei Miu în episodul al treilea al Podcastului de Neuroștiințe, realizat împreuna cu Simina Pițur, doctorand în cadrul Școlii Doctorale de Psihologie Cognitivă Aplicată a UBB Cluj-Napoca.

„O altă idee importantă este că, odată ce au luat naștere emoțiile, ele antrenează răspunsuri pe mai multe niveluri. Răspunsurile emoționale se întâmplă la nivel cognitiv. Când ne este frică, suntem mai vigilenți, căutăm amenințări în mediu mult mai mult decât în situațiile când suntem liniștiți. Este distorsionată reamintirea evenimentelor, e distorsionată decizia”, adaugă Andrei Miu. 

„Un alt nivel al răspunsurilor emoționale sunt modificările comportamentale. Emoțiile ne dau direcția comportamentală. Fie scăpăm din situație prin comportamente de evitare, fie stăm în situație sau încercăm să stăm în situație, prin comportamente de abordare. Aceste comportamente sunt pregătite de emoții”, spune Andrei Miu. 

Redăm o parte din discuția despre emoții din podcastul despre neuroștiințe:

„Simina Pițur: De unde vine ideea că emoțiile și rațiunea sunt lucruri separate?

Andrei Miu: Opoziția între inimă ca exponent al corpului și creier e veche. În antichitate, unii credeau că lăcașul sufletului ar fi inima, alții credeau că ar fi ar fi creierul și întotdeauna am văzut în teoriile acestea dualiste, rațional – emoțional, cerebral – somatic, un vestigiu al discuțiilor din antichitate care nu mai sunt de actualitate.

Există o idee răspândită în unele cercuri, cum că emoțiile ar fi generate în corp și că ar fi nevoie de o bună cunoaștere a corpului ca să poată fi stăpânite emoțiile. Am auzit de-a lungul timpului, în diferite contexte lucruri, că cei care își simt mai bine activitatea inimii, bătăile inimii, pot să-și controleze mai bine emoțiile, că emoțiile ar fi procese generate în corp. De unde vine ideea aceasta? Vine dintr-o teorie care a fost propusă înainte să existe psihologia științifică. E vorba de teoria periferică a emoțiilor care a fost propusă de medicul și omul de știință american William James la sfârșitul secolului al XIX-lea, care a venit cu această ipoteză că atunci când se întâmplă ceva în jurul nostru, când ne apropiem de un pericol, de exemplu, prima reacție este somatică, începe să ne bată inima mai tare și când devenim conștienți de această reacție somatică, apare frica. Deci, el susține că modificarea somatică, modificarea din corp, e prima și e cauza emoției care este o experiență conștientă și subiectivă. 

În zilele noastre, din punct de vedere psihologic, emoțiile se produc pe baza unui mecanism care se cheamă evaluare cognitivă și care se referă la felul în care interpretăm o situație în raport cu ce vrem noi, cu scopurile noastre. Evaluarea cognitivă este un proces cognitiv, un proces de gândire prin care încercăm să ne dăm seama ce poate să însemne o situație față de ce vrem noi. Acest lucru s-a dovedit că stă la baza emoțiilor din punct de vedere psihologic. 

Gândiți-vă că avem tot timpul multiple scopuri, vrem să supraviețuim, să avem o imagine socială bună în fața semenilor, să mâncăm când ne e foame, să ne culcăm când ne e somn. Ele se activează când trecem printr-o situație sau alta diferențiat. Adică, se activează un scop mai mult decât celelalte și trecând prin diferite situații, ce facem este să evaluăm șansele ca situația cu pricina să fie potrivnică scopurilor noastre, de exemplu, să ne pună în pericol și asta să ne amenințe supraviețuirea sau să ne amenințe imaginea socială și în partea cealaltă, evaluăm probabilitatea ca situația să ne ajute să ne realizăm un scop.

Sunt două fațete ale aceleiași monede. Psihologii studiază evaluarea cognitivă drept cauza emoțiilor. Specialiștii în neuroștiințe cognitive se uită la ce se întâmplă în creier în timpul emoțiilor induse cu diferite metode. Că ne uităm la evaluare cognitivă sau că ne uităm direct la creier, cele două au legătură pentru că evaluarea cognitivă se produce în creier. 

Emoțiile sunt generate în creier și se bazează pe o evaluare cognitivă. De unde știm? Cei care știu mai puține despre psihologie ar putea crede că este o găselniță a psihologilor dornici să-și promoveze disciplina, dar nu e așa. Convingător poate fi faptul că dacă ne schimbăm felul în care interpretăm o situație, o să se schimbe emoțiile. Asta face terapeutul sau ar trebui să facă atunci când ne ducem cu probleme emoționale la el sau la ea.

Simina Pițur: Ce sunt emoțiile?

Andrei Miu: Emoțiile sunt niște stări psihice, experiențe subiective. Ne dăm seama când apare o emoție și în mod tipic știm ce emoție este. Ele apar pe baza felului în care interpretăm o situație în raport cu scopurile noastre curente.

O altă idee importantă este că, odată ce au luat naștere emoțiile, ele antrenează răspunsuri pe mai multe niveluri. Răspunsurile emoționale se întâmplă la nivel cognitiv. Când ne este frică, suntem mai vigilenți, căutăm amenințări în mediu mult mai mult decât în situațiile când suntem liniștiți, ne aducem aminte în timpul fricii de experiențe în care am trăit aceeași emoție. Deci, e distorsionată reamintirea evenimentelor, preponderent a celor care seamănă cu cel de față, e distorsionată decizia, mi-e mult mai frică de riscuri când mi-e frică.  

Psihologia ne permite să dăm exemple de distorsiuni cognitive asociate cu diferite emoții, nu doar frică, ci și furie, tristețe, dezgust. De exemplu, se vorbește de emoții morale, până de curând s-a crezut că emoții cum ar fi furia sau disprețul sau dezgustul, aceasta este o triadă de emoții morale, ar influența decizia, dar nu e chiar așa.

Ceea ce vreau să spun este că sunt răspunsuri cognitive, odată ce a luat naștere, emoția modifică diferite lucruri la nivel cognitiv. Dar sunt și modificări fiziologice și aici se așază modificările somatice de la care am plecat. Ele sunt răspunsuri antrenate de emoții odată ce acestea au luat naștere, deci sunt răspunsuri emoționale, consecințe ale emoțiilor și nu cauze ale emoțiilor, cum credeau James și alții.

Astăzi se știe că se modifică activitatea organelor pe baza unei balanțe între cum se modifică activitatea pe nervii simpatici și cum se modifică activitatea pe nervii parasimpatici. Parasimpaticul este o altă categorie de nervi care frânează modificările prea bruște provocate de simpatic și al căror rost este în primul rând să reducă uzura organelor pe termen lung. Dacă vreți, puteți să vedeți simpaticul ca o accelerație care ne permite să creștem viteza când trecem prin solicitări crescute și să vedem parasimpaticul ca pe o frână care temperează efectele simpaticului, ca să nu se facă țăndări mașina. Deci, sunt efecte fiziologice periferice, cu alte cuvinte, efecte somatice, modificări în corp și de natură simpatică și de natură parasimpatică în timpul emoțiilor.

Un alt nivel al răspunsurilor emoționale sunt modificările comportamentale și asta se leagă și de ce se crede că ar justifica existența emoțiilor. Emoțiile se crede că există ca să ne pregătească comportamentul în diferite situații pe două direcții. Dacă am evaluat situația ca fiind o amenințare la adresa unuia din scopurile noastre, vor apărea emoții negative, frică, furie, tristețe, dezgust și asta ne va pregăti să evadăm din situația aceea, deci sunt comportamente de evitare sau de apărare. De exemplu, când ne apare ceva în față, brusc, un răspuns de apărare e tresărirea. Tresărirea este pregătită de emoția de frică, care poate să apară când ne-a apărut ceva brusc în față.

Când credem că ne confruntăm cu un eveniment care ne-ar putea servi scopurilor și vrem să stăm în situația aceea, apar comportamentele de abordare care, practic, înseamnă că emoțiile pozitive care apar în situațiile evaluate ca fiind favorabile ne vor ajuta să facem tot ce putem ca să prelungim expunerea la situația respectivă, să stăm în acea situație. 

Fie scăpăm din situație prin comportamente de evitare, fie stăm în situație sau încercăm să stăm în situație, prin comportamente de abordare. Aceste comportamente sunt pregătite de emoții. Emoțiile ne dau direcția comportamentală”.

Cine este Andrei Miu

Andrei C. Miu este profesor de neuroștiințe cognitive și genetică comportamentală la Departamentul de Psihologie, Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației, Universitatea

Babeș-Bolyai. A înființat și conduce Laboratorul de Neuroștiințe Cognitive, unul din cele mai active grupuri de cercetare din acest domeniu. Cercetările sale despre emoții au fost publicate în numeroase reviste de specialitate internaționale, profesorul Miu fiind, conform evaluărilor scientometrice, unul din psihologii români cu mare vizibilitate internațională.

Unul din proiectele sale recente este Registrul Gemenilor Români, prin care încearcă să încurajeze cercetările de genetică comportamentală din țara noastră. Cea mai recentă carte a sa este „Genes, Brain and Emotions. Interdisciplinary and Translational Perspectives”, publicată la Oxford University Press din SUA. A fost Fulbright Visiting Researcher la Stanford Psychophysiology Laboratory din cadrul Stanford University, SUA, în 2009.

Este doctor în psihologie, titlu obținut cu Summa cum Laude în 2007 la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca. – Descarcă de aici CV-ul lui Andrei Miu

Citește și:

Echilibrul dintre pragmatism, perfecționism și blândețe. Andrei Miu, cercetător în neuroștiințe cognitive și genetică comportamentală: Te grăbești să-ți realizezi scopul, te străduiești să faci lucrurile în cel mai bun fel în care le poți face, însă blândețea e cea mai mare virtute

Adolescenții și maturizarea emoțională. Andrei Miu: De ce ți-e teamă de efectele pe care le-ar avea emoțiile, anxietatea sau tristețea? Poate că nu e chiar așa cum crezi. Poate că emoțiile acestea sunt acolo ca să semnalizeze ceva ce deja știi

Cum îți gestionezi emoțiile la examenul de clasa a VIII-a și ce pot face părinții, în ultima săptămână dinaintea Evaluării Naționale. Psihologii Laura Visu-Petra, Andrei Miu și Lavinia Damian: La fel se simt și campionii înainte de o cursă pe care o vor câștiga

Elevii să se bucure dacă au emoții înainte de examen, pentru că acestea reflectă faptul că creierul și corpul lor sunt pregătite. La fel se simt și campionii – Andrei Miu, profesor de neuroștiințe cognitive

Frica nu este generată în amigdală, teoria este greșită și un mit / Andrei Miu, cercetător în neuroștiințe cognitive: Ne place ideea că emoțiile sunt o parte primitivă a minții și că asta ne absolvă de răspunderea de a le controla, ceea ce nu e adevărat

Andrei Miu, profesor de neuroștiințe cognitive: Nu avem un creier reptilian. Evoluția creierului nu merge așa / Erorile teoriei creierului triunitar, o teorie abandonată de știință ca fiind greșită, dar atât de populară și crezută în prezent

Cercetătorii în neuroștiințe cognitive Andrei Miu și Simina Pițur au lansat primul podcast realizat de oameni de știință români despre modul în care funcționează creierul uman – “Podcastul de Neuroștiințe” / Primul episod poate fi ascultat pe Spotify sau YouTube