Material susținut de KFC

De la abandon școlar la media 8. Studiul de caz al lui Ionuț, un adolescent dintr-o familie cu 9 copii / Posibile soluții practice pentru autorități

3.575 de vizualizări
Ionuț provine dintr-o familie cu 9 copii, unde dificultățile economice și sociale au avut un impact major asupra educației. Cu ambii părinți neșcolarizați, fără locuri de muncă, un frate cu o boală gravă și în condițiile unei violențe domestice constante, Ionuț nu a mai mers la școală după clasa a IV-a. După doi ani de abandon școlar, familia lui Ionuț a intrat în programul pentru prevenirea separării copiilor de familie din cadrul asociației SOS Satele Copiilor și a primit sprijin educațional, material și emoțional, așa cum peste 150 de copii și tineri sunt susținuți prin programul Meniul Zilei de Mâine în județele Teleorman și Brașov.

Adina Burlacu, Coordonator SOS Serviciul de Asistență Comunitară București, Eliza Moraru și Ștefania Verzea, asistenți sociali SOS Serviciul de Asistență Comunitară București, din cadrul Asociației SOS Satele Copiilor și sociologul Claudia Petrescu vorbesc într-un interviu pentru Edupedu.ro despre provocările copiilor care revin la școală după o perioadă de abandon, factorii de risc pentru abandonul școlar, cazul lui Ionuț, care s-a reîntors la școală după doi ani și cum poate fi replicat modelul în alte comunități vulnerabile, plus ce măsuri ar putea lua Ministerul Educației și Cercetării în asemenea situații. 

Cu sprijinul asistentului social și al unei medieri între școală și familie, Ionuț a fost reînscris în clasa a V-a

Cu toate că a început școala la aproape două luni diferență față de colegii săi și a avut și doi ani în care nu a frecventat școala, Ionuț a reușit să își găsească motivația, s-a mobilizat și a făcut eforturi pentru a recupera materia pierdută. S-a dus zilnic la școală, a mers la meditații și a încheiat anul școlar cu bine, cu o medie generală mai mare de 8

Cu fiecare an departe de școală, șansele lui Ionuț de a termina măcar 8 clase ar fi scăzut dramatic. Asistentul social i-a fost aproape și a intervenit acolo unde îi era mai greu. La franceză, de exemplu, Ionuț a avut nevoie de meditații, era mult în urmă față de colegii lui. 

Pe lângă susținerea oferită direct lui Ionuț, programul a vizat și îmbunătățirea situației familiei, mai ales siguranța tuturor fraților.

Studiul de caz al lui Ionuț subliniază importanța abordărilor multidisciplinare în prevenirea și reducerea abandonului școlar. 

Măsurile care pot fi generalizate în alte comunități, în alte familii

Eliza Moraru: Consolidarea echipelor de intervenție la nivelul comunității – asistent social, cadre didactice, responsabil primării, familie. Este necesară identificarea copiilor care au renunțat la școală, analiza factorilor de risc și adresarea acestora prin măsuri specifice.

Măsura cu cel mai mare impact

Ștefania Verzea: Îmbunătățirea accesului copiilor aflați în risc de abandon sau care au abandonat școala la servicii de consiliere școlară, psihologică și de asistență socială pentru întreaga familie, pentru ca mediul în care cresc copiii să fie unul potrivit.

Măsuri pe care le poate lua Ministerul Educației și Cercetării

Ștefania Verzea: Extinderea masivă a reţelei de consilieri şcolari, asistenţi sociali, psihologi care să poată înțelege şi adresa nevoile copiilor şi ale familiilor. O mai mare aplecare către măsurile de integrare şcolară a copiilor din familii vulnerabile şi către sănătatea emoţională a copiilor.

Măsuri care s-au dovedit eficiente în prevenirea abandonului școlar

Adina Burlacu: 

  • Implicarea activă a asistenților sociali: vizite la domiciliu pentru a înțelege cauzele absenteismului și intervenții personalizate, inclusiv activități de informare și consiliere socială privind importanța educației la nivelul întregii familii;
  • Strânsa colaborare a asistenților sociali cu reprezentanții unităților de învățământ (monitorizarea situației educaționale), precum și cu membrii familiilor;
  • Organizarea și susținerea unor activități de grup/ateliere de lucru/club de lectură în vederea creșterii motivației școlare;
  • Remedierea problemelor urgente ale familiei: condiții locative de risc, abuzuri asupra copiilor, lipsă resurse alimente, medicamente vitale, lipsă documente oficiale necesare înscrierii la școală, alocații etc.
Provocările în cazul copiilor care revin la școală după o perioadă de abandon: marginalizarea resimțită din partea colegilor, teama că nu pot recupera materia, bullying

Claudia Petrescu: Principala provocare este legată de marginalizarea resimțită din partea colegilor și integrarea în colectivul de elevi. Apoi este teama copiilor că nu au capacitatea necesară pentru a înțelege sau a recupera conținuturile predate. Iar lipsa programelor de sprijin nu face decât să crească riscul de abandon pentru acești copii.

Eliza Moraru: Copiii care au lipsit perioade mari de timp din mediul şcolar pot întâmpina o serie de provocări după revenirea la şcoală. De la faptul că au rămas în urmă cu materia şi au căpătat lacune şi mai mari poate decât aveau înainte de renunţarea la şcoală, până la dificultăţi de integrare în noi grupuri de copii (ei îşi pierd relaţiile stabilite iniţial cu colegii de clasă şi se văd nevoiţi să reia procesul de stabilire a relaţiilor de prietenie). 

Fiind de vârstă mai mare faţă de restul colegilor de clasă, ei pot avea parte de bullying din partea altor copii. Copiii au dificultăţi serioase în a-şi menține ritmul de învățare sau motivaţia. Uneori, deși copilul a revenit la şcoală, există riscul ca acesta să renunţe din nou din cauza persistenței anumitor factori de cauzalitate cum ar fi: părinţii traversează la rândul lor situaţii foarte dificile în plan personal, familia continuă să nu poată asigura copilului minimul necesar pentru participarea sa şcolară, bullying şi lipsa unui sistem de susţinere a nevoilor copilului în școală etc.

Cazul lui Ionuț care s-a reîntors la școală. Ce a funcționat? 

Eliza Moraru: Ionuț provine dintr-o familie cu 9 copii, încercată de foarte multe probleme – ambii părinți neșcolarizați și fără un loc de muncă, violență domestică din partea tatălui. Tatăl nici nu îi recunoscuse legal pe copiii mici, nu se implica în educația și îngrijirea lor. De parcă nu erau destule greutăți, unul dintre frați fusese diagnosticat cu o boală gravă, iar mama îi dedica acestuia cea mai mare parte a timpului. Din cauza tuturor problemelor de familie, Ionuț a renunțat la școală și a rupt orice legătură o formă de învățământ timp de 2 ani de zile.

Imediat după intrarea familiei în programul SOS Satele Copiilor, s-au făcut demersuri pentru reînscrierea la școală în clasa a V-a. Dacă Ionuț ar mai fi stat acasă, singura variantă ar fi rămas programul “A doua șansă”, dar fără cursuri de zi în localitate. 

Cu toate că a început școala la aproape două luni diferență față de colegii săi și a avut și doi ani în care nu a frecventat școala, Ionuț s-a mobilizat și a înțeles că școala este chiar șansa lui de a se ajuta în viitor, de a-și ajuta frații și de a o face pe mama lui mândră de ambiția lui. Ionuț devenea astfel și un model pentru frații mai mici, iar asta l-a făcut să fie și mai motivat.

Profesorii l-au plăcut de la început, i-au fost alături și l-au încurajat atunci când Ionuț venea la școală împovărat de greul de acasă. L-au lăudat și au văzut dincolo de hainele prea mici sau prea mari. Au văzut un copil inteligent, cu o memorie bună, care încearcă să țină pasul. 

Asistentul social a ținut legătura cu școala și a intervenit când au apărut greutăți, pentru ca Ionuț să termine, pas cu pas, anul școlar. Fie că au fost meditații, rechizite, haine potrivite, tabere, contribuții pentru ca Ionuț să aibă pachet de școală sau burse școlare oferite de asociație.

Familia a fost ajutată să aibă condiții mai bune acasă – igienizare camere, instalare calorifere electrice, mobilier, computer pentru temele și proiectele copiilor. Mama a primit consiliere parentală, copiii au fost evaluați și susținuți unde a fost cazul de intervenție psihologică.

Toate aceste măsuri și acțiuni luate în cadrul unui parteneriat familie-școală-asistent social i-au salvat pe Ionuț și pe frații lui. Fără ajutor, situația de acasă a copiilor s-ar fi complicat, ar fi abandonat unul câte unul școala, iar mama, cel mai probabil, nu ar fi găsit resursele necesare să îi țină acasă.

Factorii care au făcut posibilă întoarcerea la școală

Ștefania Verzea: Sprijinul oferit în mod profesionist, pornind de la identificarea, împreună cu familia, a principalelor aspecte care au condus la renunțarea la şcoală, până la planificarea unor măsuri concrete de acţiune. 

Familia a fost susţinută şi sprijinită îndeaproape de către asistentul social, astfel mama a căpătat încredere în ea în calitate de părinte că îşi poate îndruma copilul inclusiv către o educaţie adecvată. Şedințele de consiliere au ajutat atât mama, cât și copilul să înţeleagă importanţa educaţiei, a obținerii unei diplome pentru învățământul obligatoriu şi ulterior a unei calificări profesionale. Au înțeles că situația lor grea nu este una fără ieșire, iar problemele pot fi depășite atâta timp cât fiecare face tot ceea ce ține de el. 

La fel de important este ca situaţia să fie urmărită şi după reîntoarcerea la şcoală, prin menținerea legăturii cu instituția de învățământ şi cu familia, precum şi susţinerea nevoilor materiale ale copilului: rechizite, îmbrăcăminte și încălțăminte, produse de igienă etc. 

Participarea familiei la activități de socializare și relaționare cu alte familii din comunitate în cadrul programului nostru a ajutat copilul să îşi îmbunătăţească abilităţile sociale, să comunice mai bine cu ceilalţi şi să îi crească încrederea în propriile forţe. Sprijinul din partea comunității de asemenea a reprezentat un factor important pentru copil.

Factorii de risc pentru abandonul școlar

Claudia Petrescu: Factorii de risc ai abandonului școlar sunt atât cei sistemici (ce țin de sistemul de educație, dar și de cel de protecție socială), cât și cei individuali, familiali, financiari sau comunitari. Aceștia interacționează între ei și se influențează reciproc. 

Cu toate acestea, studiile de specialitate și diversele analize făcute în rândul copiilor care au abandonat școala sau se află în risc de abandon arată că principalii factori de risc sunt: sărăcia sau veniturile reduse ale familiei, lipsa programelor de sprijin educațional și social (ex. centre de zi, programe de tip „Școală după școală”), aplicarea deficitară a principiilor educației incluzive în condițiile lipsei de pregătire a cadrelor didactice în domeniu, resursele școlare reduse, climatul școlar deficitar, nivelul redus de educație al părinților, prezența unei dizabilități sau starea de sănătate proastă, lipsa sprijinului emoțional în condițiile migrației unui părinte sau părinților pentru muncă în străinătate, a familiilor monoparentale sau a celor unde părinții își petrec multe ore la locul de muncă, stima de sine redusă.

Cum se corelează abandonul școlar cu sărăcia și excluziunea socială?

Claudia Petrescu: Cei mai mulți dintre copiii care abandonează școala sau se află în risc de abandon sunt din familii aflate în risc de sărăcie și excluziune socială. Cele două sunt principalii factori de risc pentru abandonul școlar, determinând lipsa resurselor materiale pentru participarea școlară, locuirea precară, dar având efecte și asupra folosirii copiilor pentru diverse munci în gospodărie, violenței domestice, stimei reduse de sine etc. Totodată, sărăcia și excluziunea socială sunt corelate și cu o valorizare redusă a educației în familie, cu un nivel redus de educație al părinților, lipsa suportului pentru efectuarea temelor sau însușirea conținuturilor predate, cu un grup de prieteni în care performanțele școlare sunt reduse etc. 

Rezultatele intervențiilor din comunitățile vulnerabile

Adina Burlacu: Exemplu lui Ionuț este unul de succes pentru noi, fiecare an de școală câștigat este un pas spre o viață mai bună, departe de cercul vicios al sărăciei. În fiecare comunitate în care intervenim, crește frecvența școlară în rândul elevilor din familiile vulnerabile, iar un număr semnificativ de elevi reușesc să obțină burse educaționale din partea asociației, burse sociale și burse de merit. Totodată, părinții sunt mai implicați în procesul educațional, îi înțeleg pe parcurs importanța și își susțin copiii să meargă la școală. Ne bucură să vedem cum scade rata abandonului școlar, cum copiii au un mediu mai sigur acasă și mai potrivit pentru a se dezvolta.

Citește și:
Profesorii sunt cel mai important ajutor pentru copiii în risc de abandon școlar, spune sociologul Claudia Petrescu / Intervenții personalizate pentru 104 elevi prin programul Meniul Zilei de Mâine
Meniul Zilei de Mâine – programul care sprijină anul acesta 78 de copii din familii vulnerabile din Vulcan: acordarea de burse școlare, ajutor pentru renovarea spațiilor de locuit și asigurarea condițiilor de igienă – acoperirea nevoilor fundamentale de hrană și de educație (P)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You May Also Like

Schimbări intempestive la BAC și Evaluare Națională 2019: Teste grilă introduse în subiectele de bacalaureat și de final de clasa a VIII-a – Oficial

Modificare intempestivă la examenele de anul acesta. Testele grilă intră în subiectele de Bacalaureat 2019 și Evaluare Națională 2019, fără nicio dezbatere publică. Ministerul Educației a modificat structura subiectelor chiar…
Vezi articolul