De ce îmbrățișează unii tineri români mesajele extremiste, ultranaționaliste și anti-europene? Cauza principală nu e TikTok – cercetătorul Dacian Dolean

Un subiect de actualitate dezbătut în spațiul public din România este receptivitatea crescută a unor tineri la mesaje extremiste, ultranaționaliste și anti-europene. În acest context, una dintre soluțiile vehiculate a fost interzicerea platformei TikTok, văzută drept cauză principală a acestui fenomen. O parte din argumentele folosite de susținătorii acestei inițiative sunt valide (ex. TikTok permite diseminarea de conținut video neadecvat care poate dăuna minorilor și altor persoane vulnerabile). Însă de acolo până la a atribui responsabilitatea creșterii extremismului unei platforme sociale și a pune în discuție limitarea dreptului la exprimare e o cale foarte lungă. De ce? 

Să ne imaginăm situația unui tânăr care provoacă un accident rutier în timp ce se află la volan, fără să aibă permis de conducere și fără să fi urmat cursurile unei școli de șoferi. În această situație putem spune că responsabilul principal este mașina? Nu este oare mai plauzibil să credem că factorul principal ar fi lipsa de pregătire teoretică (ex. cunoașterea regulilor de circulație) și practică (ex. un număr adecvat de ore de practică alături de un instructor auto) a persoanei care a provocat accidentul? 

În România, unii tineri preferă surse de informare video (și nu scrise) pentru că nu știu să citească sau o fac cu mare greutate. Deși este greu de crezut pentru unii, alfabetizarea primară este o problemă reală în România, studiile noastre arătând că majoritatea elevilor care abandonează școala înainte de clasa a VIII-a nu au un nivel de alfabetizare de bază. 

Apoi, unii tineri răspund cu entuziasm mesajelor încărcate emoțional, dar ilogice (în detrimentul mesajelor fără încărcătură emoțională, dar logice) pentru că nu au un nivel de bază de alfabetizare media și alfabetizare funcțională care să le permită să identifice mecanisme de manipulare a opiniei publice. De exemplu, aceștia vor răspunde favorabil narativelor eurofobice care sugerează că românii sunt umiliți (ex. „românii nu trebuie să stea în genunchi în UE”), în loc să accepte realitatea obiectivă care arată că economia României a crescut substanțial de când a aderat la Uniunea Europeană (și într-un ritm mai accelerat față de alte țări din regiune care nu sunt membre UE). Un nivel scăzut de alfabetizare media scade probabilitatea ca acești tineri să se implice în căutarea paralelă a unei informații, să înțeleagă cum funcționează algoritmii care le filtrează informațiile la care au acces pe o platformă socială sau să înțeleagă procesul deconstrucției unor asemenea mesaje. 

O altă problemă fundamentală ignorată de politicieni de foarte mult timp este inechitatea socială, așa cum am arătat și în studiile noastre și așa cum o arată și datele PISA. Această inechitate socială produce din ce în ce mai multă frustrare, în special în situațiile în care unii (o clasă privilegiată) au acces la resurse nu în mod meritocratic (pe baza studiilor, a efortului sau a unor abilități excepționale), ci pe baza unor factori arbitrari (nepotism, pile). Deci, apariția extremismului este favorizată de situații în care inechitatea socială este asociată unei corupții sistemice (vecinul meu de scară conduce un Mercedes și nu a muncit o zi în viața lui, pe când eu trebuie să muncesc zilnic în condiții grele ca să-mi plătesc ratele la Logan). 

În România avem un deficit de manageri buni, în toate instituțiile de stat, și acest lucru este resimțit de toți tinerii care îmbrățișează mesajele extremiste. Avem mulți „șefi” (care trebuie să trateze cu aroganță subalternii și care sunt speriați de angajații competenți pentru că aceștia reprezintă o amenințare) și prea puțini „lideri” (care să conducă prin puterea exemplului și printr-o organizare excepțională, care să îi facă pe angajați să se simtă valorizați și care să promoveze meritocratic angajații). Nu ai cum să te aștepți ca tinerii să îmbrățișeze democrația și valorile europene dacă stilul tău de conducere este similar cu cel practicat pe vremea comunismului. 

Mai există situații în care mesajele xenofobe și ultranaționaliste sunt îmbrățișate de tinerii care nu au un nivel de educație financiară adecvată. Aceștia vor fi receptivi narativelor de genul „băncile ne jecmănesc” sau „au venit corporațiile internaționale să extragă resursele din România” pentru că nu înțeleg cum funcționează sistemul capitalist. Evident, băncile sau corporațiile vor fi axate pe profit (și acest lucru se întâmplă peste tot în lume), însă nimeni nu te forțează să iei un credit bancar sau să cumperi un produs de la un magazin deținut de o firmă străină. De asemenea, un nivel scăzut de educație financiară va determina un tânăr să își cheltuiască o parte din venituri pe unele lucruri scumpe care se vor devaloriza în timp (ex. ultimul iPhone) în loc să își păstreze telefonul „vechi” de 1 an și să investească într-un portofoliu diversificat de acțiuni al căror randament poate duce la profituri foarte mari și îi va asigura securitate financiară câteva decenii mai târziu. Astfel, sentimentul de insecuritate financiară (care duce la frustrare și anxietate) determinat de o alfabetizare financiară scăzută este un alt factor care facilitează apariția extremismului.

Dar educația financiară nu este singura formă de educație deficitară în România. Într-o țară în care abandonul școlar este în jur de 15%, iar din restul elevilor care rămân în școală, aproximativ 40% nu au un nivel de alfabetizare funcțională adecvată, nu ar trebui să ne mire faptul că unii tineri nu au cunoștințele și competențele necesare să identifice factorii care facilitează apariția dictaturilor și a regimurilor totalitare (ex. se spune că cei care nu învață din istorie sunt condamnați să o repete). Sau poate că unor tineri care au participat la lecții de istorie li s-a cerut să memoreze date și informați inutile (în loc să facă analize comparative aprofundate) din cauza formării inițiale și continue inadecvate a unor profesori. În lipsa unor îmbunătățiri substanțiale ale sistemului de educație, acești factori vor continua să contribuie substanțial la apariția extremismului. 

Din păcate, îmbunătățirea sistemului de educație din România este împiedicat de alfabetizarea științifică limitată și lipsa de interes pentru știință a celor care au acces la resurse și pot lua decizii care pot îmbunătăți sistemul de învățământ din România. Într-o țară în care se declară că educația (și reducerea analfabetismului funcțional) reprezintă o prioritate iar deciziile luate trebuie să se facă pe bază științifică, dar în același timp se iau decizii fără studii de impact (iar studiile științifice riguroase și relevante la nivel internațional sunt ignorate), într-o țară în care discrepanța dintre declarații și fapte e atât de mare, nu este greu de înțeles de ce unii tineri îi susțin pe cei care promovează mesaje anti-sistem. 

Și atunci, TikTok e de vină?

___

Despre autor: Dacian Dolean este psiholog educațional, specializat în dezvoltarea limbajului și a alfabetizării timpurii. Are o experiență de peste 20 de ani ca profesor de învățământ primar, gimnazial, liceal și universitar în România și în SUA. Activitatea sa din ultimii ani s-a axat pe cercetare în domeniul alfabetizării și pe activități de formare a profesorilor din învățământul primar din SUA.

În prezent, este afiliat Universității Babeș-Bolyai ca director al unui proiect de cercetare care urmărește dezvoltarea alfabetizării copiilor din România, finanțat de EEA Grants. De asemenea, este membru în comitetul editorial al publicației Journal of Literacy Research.