De ce e atât de greu pentru unii să se comporte responsabil în timpul epidemiei COVID-19? Despre lipsa de educație, efectul Dunning-Kruger și disonanța cognitivă – cercetătorul Dacian Dolean

În această perioadă numeroși specialiști din țară și din străinătate atrag atenția asupra rolului crucial pe care îl are distanțarea socială pentru minimizarea impactului de epidemie COVID-19. Cu toate acestea, există cazuri prezentate în presă în care o serie de persoane ignoră aceste avertismente. Persoane care ies în grupuri în parc, se împărtășesc la biserică cu aceeași lingură sau care organizează petreceri. Cum putem explica aceste comportamente?

1 Lipsa de educație

Unii nu au educația medicală necesară să înțeleagă că persoanele care nu prezintă simptome pot fi purtătoare de virus și contagioase. Adică, nu pot înțelege că dacă mă întâlnesc cu vecinul de la 7 sau cu o prietenă bună, NU e OK să dăm mâna sau să ne îmbrățișăm chiar dacă arată că se simt bine. Sau nu au educația necesară să înțeleagă că virusul se transmite prin aer și trebuie să ne protejăm nu doar nasul și gura, ci și ochii. Sau faptul că virusul poate rezista o perioadă îndelungată pe suprafețe de metal sau plastice (cum ar fi clanța ușii de la bloc sau a oricărei clădiri folosite de mai multe persoane). Sau să înțeleagă presiunea pe sistemul medical exercitată în perioada de vârf a epidemiei.

Unii nu au educația economică necesară să înțeleagă impactul deciziilor fiecăruia asupra economiei. Adică fiecare decizie nefericită (ex. dau o petrecere de ziua mea, că și așa statul mă plătește să stau acasă) poate avea un efect de boomerang asupra mea, însă va fi prea târziu când voi înțelege cu adevărat dimesiunea impactului asupra economiei (ex. peste 1 an voi fi șomer și îmi va fi foarte greu să-mi găsesc o slujbă) sau a stilului de viață (ex. mi s-a anulat vacanța din Grecia pe care am programat-o în august).

Alții nu au educația matematică-statistică necesară să înțeleagă ce înseamnă creștere exponențială și să interpreteze corect datele statistice. Adică dacă azi avem câteva sute de cazuri în România, fără să luăm măsurile necesare în curând putem avea zeci de mii de cazuri de persoane infectate (asemeni Italiei). Sau dacă citim în presă că majoritatea celor care au decedat au fost persoane în vârstă, mulți dintre care au avut condiții medicale preexistente, acest lucru nu trebuie interpretat că tinerii sunt imuni. 

2 Efectul Dunning-Kruger

Despre acest efect am mai scris în presă acum câțiva ani. În 1999, psihologii Justin Kruger și David Dunning de la Cornell University au publicat rezultatele unor serii de studii în care au investigat măsura în care indivizii sunt conștienți de limitele (in)competenței lor. Studiile a fost inspirate dintr-un caz real în care un spărgător de bănci a jefuit în timpul zilei două bănci din Pittsburg, aparent fără să facă nici un efort să-și deghizeze identitatea. După ce a fost prins de poliție, spărgătorul a părut foarte surprins că a fost identificat, deoarece el își acoperise fața cu suc de lămâie. Aparent spărgătorul era convins că sucul de lămâie întins pe față îl va face invizibil camerelor video de supraveghere.

Această  întâmplare i-a determinat pe Kruger si Dunning să investigheze legătura dintre limitele abilităților unor indivizi de a se auto-evalua corect și nivelul lor de incompetență. Psihologii au aplicat o serie de teste prin care au evaluat atât performanța indivizilor în domenii ca înțelegerea umorului, raționament logic și înțelegerea structurilor gramaticale, cât și abilitatea acestora de a-și autoevalua corect performanța. Rezultatele au arătat că indivizii cei mai incompetenți și-au supraestimat în mod dramatic competențele în fiecare dintre cele trei domenii în care au fost evaluați, iar indivizii care au obținut scoruri mari la teste și-au subestimat competențele. Variante diferite ale acestui studiu au fost replicate în cercetări ulterioare, iar rezultatele au fost similare.

Unii preferă să explice acest fenomen prin vorba din popor: ”Prostul nu e prost destul dacă nu e și fudul”.

Efectul Dunning-Kruger nu înseamnă doar lipsa de educație (punctul 1). Incompetența generalizată (care poate fi determinată de mai mulți factori, inclusiv de lipsa de educație), poate crea iluzia superiorității care poate avea efecte cu impact semnificativ în zilele acestea asupra întregii populații (efecte care pot determina măsuri din ce în ce mai restrictive ale autorităților guvernamentale).

3 Disonanța cognitivă

Situațiile incerte, ca cele provocate de epidemia COVID-19, presupun schimbări în rutină. Acestea pot fi acceptate ușor de unii (ex. Dacă tot trebuie să stau în casă, voi putea citi cărțile sau urmări serialele cărora nu am avut timp să le aloc până acum). Unele schimbări însă sunt considerate de neacceptat de către unele persoane din cauză că acestea vin în contradicție cu ideile, convingerile și valorile la care aderă. Această contradicție (conceptualizată acum aproximativ 70 de ani în psihologie ca și disonanță cognitivă) poate duce la stări care variază de la un disconfort ușor până la situații de stres acut. Persoanele care sunt puse în fața unor situații contradictorii (ex. credincioși care au de ales între a merge la biserică să fie împărtășiți și a sta acasă pentru a preveni răspândirea virusului) vor lupta cu stresul pe care îl resimt încercând să găsească explicații plauzibile pentru comportamentul lor. Odată găsită o explicație plauzibilă, starea de disconfort se va diminua. În exemplul de mai sus, unii credincioși vor merge la biserică și își vor spune ”Dacă mi-a venit vremea, mă voi duce. Nu eu decid asta sau Cum să mă infectez într-un loc sfânt?” Alții vor sta acasă și își vor spune ”Dumnezeu mă știe și mă vede, indiferent dacă mă împărtășesc azi la biserică.” Tot așa, campania socială împotriva fricii ”Milano non si ferma” a avut consecințe devastatoare din cauză că disonanța cognitivă a celor care au inițiat-o a fost reglată prin minimizarea impactul virusului (și nu prin acceptarea gravității situației, sau a disponibilității schimbării rutinei cu care au fost obișnuiți).

Problema este că în situații cum este epidemia de COVID-19, disonanțele cognitive personale pot duce la decizii care pot avea consecințe negative publice. Disonanțele mele cognitive nu mai reprezintă problema mea, ci a tuturor.

Ce putem face? Să-i ajutăm cu informații pe cei care nu înțeleg suficient de bine mecanismele de răspândire a epidemiei (ex. să-i explicăm vecinului sau mătușii CUM se propagă virusul și de ce e important să stea în casă), să nu încurajăm comportamentul celor care bravează cu cât de rebeli sunt în aceste timpuri sau care minimizează impactul virusului (ex. E doar o gripă. Hai să ieșim la un grătar) și să explicăm celor care au nevoie să înțeleagă fenomenul de disonanță cognitivă, și cum ne afectează pe toți deciziile fiecăruia.

Ce va urma în România depinde în mare măsură de cât de educați suntem. Din orice perspectivă privim, viitorul României depinde de nivelul ei de educație.

Despre autor:

Dacian Dolean este psiholog educațional, specializat în dezvoltarea limbajului și a alfabetizării timpurii. Are o experiența de peste 20 de ani ca profesor de învățamânt primar, gimnazial, liceal și universitar în România și în SUA. În prezent, este afiliat Universității Babeș-Bolyai ca director a două proiecte de cercetare în domeniul psihologiei educaționale. Cercetările sale în domeniul științelor educației și psihologiei au fost publicate în jurnale științifice cu impact internațional semnificativ precum Learning and Instruction, Developmental Science, Language Teaching Research, System, European Early Childhood Education Research Journal sau Psychology of Music. Rezultatele cercetărilor sale au fost prezentate în cadrul conferințelor organizate de American Psychological Association, American Educational Research Association, Association for Psychological Science, Society for Scientific Studies of Reading, United Kingdom Literacy Association sau European Association of Research in Learning and Instruction.