Originar din Suceava, David Turturean a fost admis la Massachusetts Institute of Technology (MIT), universitatea de top din SUA, în anul 2021, pe baza eseului în care a vorbit despre educația sa, dar și a scorului obținut la SAT, bacul american. Despre accederea la MIT, studentul român, ajuns acum în anul 3 la specializarea fizică, spune că este „un proces complicat”, dar care merită pentru că „efortul depus în procesul de aplicare se întoarce înzecit”. Ca să-și mărească șansele, David Turturean, olimpic internațional la astrofizică, a aplicat la 20 de facultăți din SUA pe care le-a ales pe criteriul „să-i asigure o bună educație în fizică”.
Primul contact al lui David cu profesori somități în domeniile lor a fost și momentul în care a realizat că învață de la cercetători care fac descoperiri în timp ce el se află la facultate, iar aceste informații profesorii le împărtășesc elevilor. Sau descoperirile și acțiunile lor au marcat istoria lumii. El a povestit că a avut un eveniment cu departamentul de inginerie aerospațială si astronautică în care un profesor vorbea despre cum să devii „major” de inginerie aerospațială la MIT, ce cursuri vei lua, ce traiectorie academică vei avea, ce lucruri să faci peste vară ca să-ți garanteze un viitor de succes în domeniu.
„Și omul acela nu ne spusese nimic cu privire la care sunt calificările lui. Ne spusese că era profesor în departament. Dar eu fiind pe zoom aveam în paralel deschis pe un browser și pentru că nu ne spusese despre el, eu am căutat numele și, el fusese un astronaut , omul care a avut cel mai lung spacewalk din istorie în afara unei rachete, în afara unui mediu controlat, cel puțin la momentul respectiv si avea nu știu câte grade militare si ne întreba, îi puneam întrebări direct, nu era un webinar, era un apel video.
Țin minte că am închis camera și nu mai știu, ori am început să plâng, ori am lăcrimat ori am stat și m-am gândit așa, wow, unde am ajuns, cum s-a ajuns aici aproape, așa de nonșalant, știam că există oameni excelenți la MIT, dar era așa de nonșalant, era emoționant pentru mine, și așa este peste tot aici. Adică toți profesorii pe care îi întâlnești sunt somități în domeniile lor. Este și de ajutor este și motivațional, știind că ești într-un mediu de acest tip, te face și pe tine să realizezi ceva de acest gen, la acest nivel înalt la care au realizat și ei.”
5 comments
E frumos …
E si bun, dar un pic si trist faptul ca multi profesori de pe la universitati de prestigiu din strainatate provin din Romania noastra draga, dar noi, in Romania, nu stim de ei.
Ei muncesc serios si sustinut si ne fac cinste pe acolo, chiar daca nu poarta pe frunte vreo insigna cu marca RO, dar noi auzim de ei pe aici doar rar, cu totul intamplator.
Inca mai avem pe aici elevi, studenti si profesori de cea mai buna calitate, dar (vorba cantecului) “nu se stie pana cand,” pt ca sunt huliti si starpiti cu indarjire.
Pacat ca elevii nostri sunt tot mai mult spalati pe creier, indoctrinati cu idei cum ca “profesorii sunt niste sarantoci pt ca-s tampiti,” “scoala nu are ce sa te-nvete, ci ai nevoie doar de ‘scoala vietii’,” sau “e de ajuns sa stii un pic sa citesti, sa scrii, sa socotesti, pt ca cine invata prea mult innebuneste!”…
Parcă ar fi sunat mai bine dacă David, în loc să spună ”…, wow, unde am ajuns, …”, s-ar fi exprimat mai românește, în forma ”… Doamne, unde am ajuns…”
Mă întreb și eu, la ce-mi folosesc mie, aceste ”genii”, care beneficiază de eforturile școlii românești, ca să îi slugărească, mai apoi, pe alții?!
Desigur, merita lauda.
Dar… el este unul dintre puținii copii din țară asta care au acceptat sa muncească din greu, pentru ei și viitorul lor. În timp ce el “isi pierdea timpul” pregătindu-se pentru diferitele olimpiade la care a performat, ceilalți isi ocupau timpul pentru a găsi metode prin care sa păcălească școala.
Din pacate-s tot mai putini cei care înțeleg ca aceasta perioada a vieții este rampa spre dezvoltarea viitoare. Extrem de putini sunt cei care-și alimentează curiozitatea, care ar trebui sa fie omniprezenta la aceasta varsta.
E nevoie, Zeux și de lăcătuși și de strungari și de constructori și de brutari și de frizeri… Nu geniilor le datorăm existența, ci acelora care au fost capabili să se adapteze vitregiilor vremurilor. Geniilor le datorăm recunoștință pentru că ne-au scos din peșteră… Nu uita că geniile au inventat bomba atomică…
Felicitări! Cred ca este emoționant sa întâlnești oameni care sunt ca tine și sa realizezi cine ești și ce potențial ai.Cred ca e misto sa te vezi în ochii lor și sa realizezi ca ei sunt ca tine,ca în sfârșit ti-ai găsit “oamenii”.Baftă!!