În timp ce societatea este blocată în discuții superficiale si contradictorii, generate de o implementare deficitara a conceptului de învățare online în lunile martie-iunie, o discuție mai productivă ar consta în analiza pedagogiei care stă la baza acestui tip de predare-învățare, scrie Daniela Vasile, profesor, expert în educație, într-o analiză pentru Edupedu.ro.
Perioada de închidere a școlilor a cunoscut un model de predare la distanță care nu a functionat in multe cazuri, deoarece sistemul și factorii participanti nu erau pregătiți să-l facă să funcționeze; unii nu au avut tehnologia necesară, alții au avut-o, dar nu au folosit-o în mod eficient, alții nu au înțeles natura diferită a predării și învățării online în comparație cu cea față-în-față. De fapt, ceea ce s-a întâmplat în perioada martie-iunie nu a fost învățământ online de calitate, ci un învățământ de urgență, la distanță (emergency distance learning).
Ministerul Sănătății a propus patru scenarii de revenire la ore, prezentate in articolul EduPedu din data de 28.07.2020. Scenariul hibrid pare cel mai probabil model pentru luna septembrie, așa că voi prezenta mai jos câteva dintre provocările și oportunitățile sale, precum și modele de realizare.
Există multiple versiuni de implementare a lui, cea mai avansată formă de învățământ hibrid fiind modelul HyFlex (hibrid, flexibil), unde fiecare elev poate opta în mod fluid intre intre cele trei medii (prezența fizică, online sincron sau online asincron). Astfel, într-o clasa HyFlex un elev poate alege să fie astăzi prezent în clasă și în ora următoare online sincron, pentru ca apoi, de exemplu, să fie implicat într-un proiect care nu îi permite să participe la oră în mod sincron și decide să parcurgă experiențele de învățare în mod asincron.
O materie predată într-o clasă HyFlex necesită planificare riguroasă, cu variante alternative de activități pentru atingerea obiectivelor educaționale, variante specifice fiecărui mediu de învățare. În ultimii zece ani, în SUA s-au folosit diverse modele de învățământ hibrid, care au urmărit, în general: accesul la educație de calitate a unui număr mai mare de elevi facilitarea discuțiilor în grupuri mici (o parte din elevi învață online, iar profesorul lucrează cu cei care au nevoie de suport personalizat) folosirea diverselor mijloace media pentru o mai bună intelegere si aplicare a conceptelor conectarea elevilor pentru dezvoltarea de proiecte comune
Așa cum s-a menționat în raportul Comisiei Europene privind „Învățarea hibrid în învățământul școlar – linii directoare pentru începutul anului universitar 2020-21”, nu există suficiente date pentru a valida eficienta acestui model de predare în învățământul preuniversitar. Este atunci de înțeles că părintii, elevii și profesorii sunt reticenți, având în vedere noutatea soluției.
Cu toate acestea, situația în care ne aflăm este una nouă, deci necesită soluții noi. În conformitate cu piramida de nevoi a lui Maslow și cu experiența noastră la catedră, trebuie să satisfacem în primul rând nevoile fiziologice și de siguranță ale studenților. Dacă aceste nevoi necesită păstrarea distanței fizice, modelul hibrid de învățare pare cel mai potrivit în noul context.
Există dovezi, în special din studiile efectuate la nivel universitar, unde el este folosit de mai bine de zece ani, că un model de învățare hibrid bine elaborat oferă rezultate educaționale mai bune decât modelele 100% în clasă (față în față) sau 100% online. Ca și în cazul fiecărui model, există avantaje și dezavantaje. Așa cum am menționat de multe ori, decalajul educațional va crește și mai mult pentru elevii care nu au acces la dispozitive electronice și fără conectivitate. Desigur, acest decalaj în creștere este sistemic și trebuie rezolvat începând de la nivelul sistemului; cu toate acestea, este datoria noastră primă, ca profesori, să facem tot posibilul pentru a ajuta fiecare copil să fie fericit, să învețe și să crească. Fiecare dintre noi își cunoaște elevii și orice model pedagogic este eficient numai dacă este adaptat nevoilor lor. Cele mai eficiente adaptări sunt rezultate din implicarea elevilor și părinților. În implementarea lor, elevii trebuie să îl perceapă pe profesor ca pe un participant reflectiv la procesul de învățare și nu ca pe un specialist care are toate răspunsurile, pur și simplu pentru că la momentul actual nimeni nu are toate răspunsurile.
O caracteristică importantă a modelului hibrid de predare-învățare este că nici un elev, indiferent de unde se află, nu trebuie sa fie dezavantajat. Experiențele de învățare în clasele fizică și în cea online, sincronă sau asincronă, împreună cu modul de organizare a lor, trebuie să asigure șanse egale pentru realizarea obiectivelor de învățare.
La fel ca în cazul predării 100% online, vor exista profesori care vor încerca să facă exact ceea ce au făcut înainte, dar în fața unui computer. Nu va funcționa, așa cum arată toate studiile. Este nevoie de o schimbare de mentalitate pentru o implementare eficientă a unui modelul hibrid, adaptat specificului fiecărei școli.
Cum poate profesorul să pregătească și să gestioneze un mediu de învățare atât de complex?Propun în acest articol un prim model de învățare hibridă.
Modelul 1. Învățare de tip hibrid cu o clasă inversată (“flipped”)
Scenariu: profesorul este în clasă cu o parte dintre elevi, ceilalți elevi sunt online în mod sincron. Aceștia se contectează la clasă printr-o platforma de web-conferencing. Ar fi o greșeală să translatam online modelul tradițional, când profesorul prezintă materialul la tablă, indiferent dacă tabla este fizică sau virtuală. Cu două grupuri de audiență diferite, unde și-ar concentra profesorul atenția? Dacă s-ar adresa elevilor din clasă, studenții online s-ar simți neglijați. Dacă s-ar adresa elevilor online, cei din clasă ar fi neglijati. Dacă toți elevii (cei din clasa fizică și cei online) s-ar conecta la o platformă comună, de ce am cere primului grup să vină la școală? În cazul când profesorul vrea sa transmită informații sau instrucțiuni, se poate folosi învățarea de tip “flipped learning” (inversată sau în oglindă). Gândiți-vă la secvența de învățare dintr-o oră tradițională: profesorul expune lecția nouă, elevii iau notițe, apoi consolidează ce au învățat. Într-o clasă de tip “flipped”, elevul învață materialul nou acasă, iar în clasă are loc fixarea și aplicarea lui. În acest fel, profesorul și elevii au mai mult timp pentru consolidarea cunoștințelor și aplicarea lor în contexte complexe. Se creează timp pentru dezvoltarea abilităților de gândire, așa cum sunt ele definite de taxonomia lui Bloom.
Dar cum învață elevul materialul nou? Atâta timp cât în clasa fizică interacțiunea dintre profesor și elev, în etapa de predare, este minimă, nu cred că există elemente care să nu poată fi mutate în modul online asincron. Profesorul are de ales între a înregistra singur explicația noilor concepte sau a găsi online o înregistrare/secvență de învățare deja publicată. Prefer prima versiune din patru motive: 1. adresându-mă personal elevilor mei, construiesc și dezvolt o relație mai strânsă cu ei; 2. explic folosind terminologia și un stil de predare cu care ei sunt obișnuiți; 3. înregistrarea explicațiilor mă face un profesor mai bun; mă gândesc cu mai multă atenție la ceea ce spun atunci când înregistrez; 4. Când caut lecții deja înregistrate, eu, profesorul, trebuie să urmăresc înregistrarea în întregime, pentru a mă asigura că lecția acoperă ceea ce vreau/am nevoie în felul în care vreau/am nevoie. Mi s-a întâmplat, de multe ori, să urmăresc 5 minute dintr-o lecție înregistrată și să văd, la un moment dat, că se abate de la nevoile mele și apoi să încep din nou căutarea.
După ce depășim provocările tehnologice, propriile înregistrări repezintă o soluție mai rapidă. Într-o ora de tip “flipped”, elevii parcurg acasă lecția nouă. Îi încurajez întotdeauna pe elevi să ia notițe, să scrie întrebări pe care le au și să încerce să găsească singuri răspunsuri. Elevii devin mai independenți în gândirea lor și își asumă mai multă responsabilitate în ceea ce privește învățarea.
Unul din dezavantajele acestei metode este că unii elevi intră la oră cu tema nefacută. În acest caz, profesorul poate acorda acestor elevi timp pentru a-și finaliza sarcina de învățare independentă sau poate organiza un grup de invatare în care elevii discută conținutul materialului parcurs inainte de oră, dând astfel șansa tuturor să afle despre ce este vorba și să clarifice întrebările lor. Elevii care nu și-au îndeplinit sarcina de învățare acasă, vor învăța de la colegii lor care au facut-o deja.
Cum organizam grupe de lucru cand o parte din elevi este in clasă si o parte este online, sincron?
Putem crea grupe cu elevii care sunt în clasă și separat grupe cu elevii care sunt online, folosind platforma ZOOM (prefer această platforma deoacere oferă optiunea “breakout rooms”, pentru lucrul în echipă). Gestionarea grupelor nu va fi facilă, avand în vedere faptul că profesorul trebuie să comute între grupele prezente fizic și cele online.
O variantă mai ușor de gestionat, dar care cere o planificare mai atentă, este cea în care fiecare grupă de lucru este formată atât din elevi care sunt în clasă cât și elevi care sunt online. Astfel, comunicarea dintre elevii online și profesor va fi accelerată prin vocea elevilor care sunt prezenți fizic, în clasă. Acest model, desigur, implică ideea ca elevilor le este permisă folosirea telefonului sau computerului în clasa. Deși pare greu de realizat, modelul în care creăm grupe mixte va permite elevilor să funcționeze ca o clasă unitară (și nu ca două sub-clase distincte) și va echilibra experiențele de învățare, în ideea că toți elevii vor progresa în mod similar.
Există, în orice clasă, trei tipuri de interacțiuni: elev-conținuturi; elev-elev; elev-profesor. În acest model hibrid, interactiunea elev-conținuturi are loc în partea inversată a procesului de învățare, când elevul parcurge lecția nouă în mod independent, interacțiunea elev-elev este asigurată prin grupele de lucru, iar interacțiunea elev-profesor prin comunicarea dintre elevii care sunt fizic în clasă și profesor.
_____
Despre autor:
Dr. Daniela Vasile a absolvit Universitatea București, Facultatea de Matematică și Informatică și Universitatea Lomonosov (studii masterale și doctorale). A predat la Universitățile București și Osijek și a condus Catedrele de Matematici la scoli internaționale de top din Varșovia, Moscova și Hong Kong. Este președinte de comisii de acreditare și asigurare a calității pentru școli internaționale (Council of International Schools) și consultant al Universității Hong Kong, Departamentul de Educație (formare profesori și evaluare a programului de master în educație internațională).
Foto: © Anar Mammadov | Dreamstime.com
Dreamstime.com sprijină educaţia din România şi, în contextul pandemiei Covid-19, oferă gratuit imagini stock prin care site-ul Edupedu.ro îşi poate ilustra articolele cât mai relevant posibil.
Citește și: