Manualele școlare nu reprezintă soluția la problemele din învățământ, fie ele curriculare sau de altă natură, spune fostul ministru al Educației Daniel Funeriu. Într-un interviu acordat publicației România literară, acesta spune că “ni s-a inoculat ideea că, odată schimbate manualele, s-a pus la punct ‘reforma curriculară’! Nimic mai fals: dacă ar fi așa, am traduce manualele din Finlanda și – hocus-pocus – am rezolva chestiunea”.
“Adevărata problemă – dar și soluție – e calitatea profesorului. Degeaba ai curriculum și manuale bune și săli de clasă perfect dotate dacă profesorul îți livrează prost materia. E ca și cum ai comanda prânzul celui mai rafinat bucătar, dar băiatul care-l livrează îl scapă pe jos…, iar tu, în necunoștință de cauză, înjuri și schimbi bucătarul pentru gustul mizerabil al meniului. Nimic nu se va schimba a doua zi dacă ai parte de același ‘livreur’”, afirmă Funeriu, pentru România literară.
Fostul ministru, care în 2011 a promovat în Guvernul Boc Legea educației nr. 1/2011, declară că legea “prevedea un lucru esențial, distrus imediat după ce am plecat de la minister: formare și selecție de calitate pentru profesori și directori [înființarea unui masterat pedagogic pentru a deveni profesor și mutarea organizării concursurilor de angajare a profesorilor de la inspectorat la școală – n.red.], precum și răsplata lor pe măsura rezultatelor. Aici este cea mai mare crimă făcută de sindicate și de guvernele de după 2012”.
“‘Fabricile’, care transformă inteligența copiilor în produs finit, adică școlile și universitățile, sunt prost gestionate de familia dictatorului: ministrul și partidul său. Așa că cele mai alese minți – copiii buni – înțelegând situația, fac tot ce pot pentru a pleca în străinătate. Directorii și principalii manageri sunt prea adesea mediocri care se dau bine cu „șeful“. Au adoptat tehnologii noi și performante (curriculum), au construit modern (multe universități și școli sunt bine dotate), dar în van, atâta timp cât inginerii și muncitorii (profesorii) nu sunt pregătiți să le utilizeze. Lumea are impresia falsă că e prost curriculum pentru că profesorii îl livrează prost”, susține Funeriu.
Diana Ghimiși
Redacția
Raluca Pantazi
7 comments
Ati aparut, domnule Funeriu?
Simtiti miros si va atrage?
Pai … sa va improspatez memoria albastra.
Legea analfabetizarii, asa cum este poreclita, a fost siluita pe 31 dec., nu?
Ordinele de ministru au devenit carti de 150 pagini.
Din metodologia de mobilitate ati facut un cosmar, dintr-o procedura simpla ati facut o nebunie de sute de pagini, pentru care lucreaza si acum sute, mii de oameni in inspectoratele scolare.
Domnule Pixel Albastru, nu aveti absolut nici o acoperire in a renaste sub forma unui alt politruc, care sa faca mai mult rau decat ati facut dvs. – desi e greu de crezut ca va poate egala cineva.
Poate doamna Andronescu, dar numai in ceea ce priveste desfiintarea / comasarea scolilor, in rest e “pistol cu apa” fata de dezastrul boc/basescu/funebru – pentru ca noi asa v-am numit, atunci.
Mai aveti obraz sa emiteti pareri publice, ori va atrage doar mirosul?
Apreciez ca deosebit de relevante reperele de calitate pe care le aduce în discuție domnul Funeriu. În România s-a recunoscut întotdeauna că este necesară schimbarea, că avem resurse etc și totuși nu am știut de unde s-o apucăm cu reformele de orice fel. Este important să începi, dar cred că mai important e să știi de unde să începi… Am ajuns și cu sistemul de învățământ într-un haos organizat 🙁 Am reținut din articol ideea de profesori pregătiți – acesta ar fi un start de la care poate începe reforma la nivel profund, coerent și cu efecte pe termen lung, vizibile în viața tinerilor care termină o școală. Profesorii pregătiți și cu vocație sunt cauza și soluția multor goluri din sistemul de învățământ.
Sunt parte din echipa Liceului Teoretic Național, o școală privată preuniversitară, care – din fericire – are posibilitatea investirii în pregătirea profesorilor și formarea cadrelor didactice. Nu participăm la astfel de sesiuni de formare de dragul participării și a completării unor hârtii care zac prin sertare și compun statistici. În fiecare vacanță profesorii vin la școală, scriu, citesc, sunt testați, învață, dezvoltă programe educaționale și bune practici și … cresc, pentru a fi capabili să-i crească pe ceilalți.
Să sperăm că la nivel național, o politică publică/lege va reglementa coerent „meseria” de dascăl, accesul la formare pentru profesori (și obligativitatea, aș adăuga), evaluarea constantă și riguroasă a acestora. Să sperăm că putem fi totuși salvați 🙂 și că nu eixstă „prea târziu”.
Cu multi ani in urma, tatal meu mi-a relatat modul de desfasurare a unei sedinte de partid in care un coleg al sau reprosa conducerii diverse carente decizionale. La final acesta a concluzionat:”PESTELE DE LA CAP SE IMPUTE!” Raspunsul conducerii :”SI DE LA COADA PIERE!” Asa este si cu invatamantul: propunerea din Legea Funeriu punea profesorul la bunul plac al directorului care, adesea numit politic, isi are “falitii” lui. Niciodata, mai ales dupa aul 2000, nu a ami contat calitatea umana si profesionala a dascalului, ci doar atentia oferita cui trebuie. Asa au ajuns in sistem multi “nechemati”. Si mai sunt inca in sistem cei pe care 1990 i-a prins la catedra si care au fost titularizati fara un examen sau o forma de selectie si care acum sunt fie prin minister, fie prin inspectoratele scolare, fie directori. Tare as vrea sa-i vad sustinand un concurs de titularizare. Oare ce note ar lua???
Niciun politruc nu poate avea soluții pentru educație. Interesul lor nu este să conducă oameni educați, ci mase împinse de spirit gregar. Soluția stă în fiecare dintre noi, părinți și educatori deopotrivă, pentru că degeaba o parte încearcă ceva bun atâta vreme cât cealaltă se lasă pradă propriilor metehne sau norme dogmatice aplicate fără discernământ. Ne mai trebuie cel puțin jumătate de secol să ajungem, ca națiune la înțelepciunea de a pricepe că în centrul sistemului de educație trebuie să fie COPILUL, nu profesorul, că procesul de formare a omului de mâine nu presupune indoparea cu informații, multe inutile, ci pedagogie pliata pe nevoile fiecărui copil pentru formarea de caractere. Probabil că doar un cataclism (natural sau provocat) mai poate salva poporul ăsta de apucături cu origini fanariote, cu riscul evident al unor victime colaterale.
Este vorba despre Legea educaţiei adoptată prin asumarea răspunderii Guvernului ?
Domnul Funeriu constata. Și solutia este?
Apreciez articolul . Felicitari !