Daniel David: Scurt ghid psihologic în condiții de război

Daniel David

Daniel David / Foto: ubbcluj.ro

  1. Războiul (și consecințele sale) reprezintă o problemă practică, cu componente psihologice, și a cărei rezolvare eficientă implică intervenții psihologice. 
  1. Așadar, pentru a aborda eficient problema practică trebuie întâi să ne pregătim foarte bine psihologic.
  1. Pentru pregătirea psihologică avem nevoie de un set mintal rațional, caracterizat (după abordarea cognitiv-comportamentală a specialiștilor americani în psihologie Aaron T. Beck și Albert Ellis) prin: 

Dacă avem un set mintal irațional, caracterizat prin: 

Evident, există și un set mintal de detașare („nu-mi pasă/nu mă interesează) sau de optimism iluzoriu/iluzii pozitive („mie nu are ce să mi se întâmple”) care duce la demotivare și ineficiență în abordarea problemei practice.

  1. Pregătirea psihologică trebuie să includă și grija față de propria persoană, având un stil de viață cât mai sănătos, spre exemplu prin hrană, somn, sport, meditație/rugăciune etc., pentru a fi pregătiți să abordăm cât mai eficient problema practică. Altfel, ne generăm distres (ex. prin somn insuficient), care nu ne ajută să abordăm adecvat problema practică.
  1. Odată pregătiți psihologic (3-4), ne orientăm pragmatic spre problema practică, iar informațiile despre aceasta trebuie luate doar din surse oficiale/credibile, ca de exemplu din zona autorităților și/sau din zone mass-media de calitate. Nu citim astfel de informații din surse informale și/sau de pe rețele sociale din zone necredibile, deoarece ne contaminăm psihologic. În plus, nu ne focalizăm constant pe aceste informații, ci le verificăm în perioade prestabilite (ex. din oră în oră) și/sau la momente amorsate de diverse evenimente (ex. anunțuri/știri speciale).
  1. Ca parte a abordării problemei practice, este important să ne protejăm psihologic copiii (și alte persoane vulnerabile). Putem discuta cu aceștia despre război, adaptând informațiile nivelului lor de dezvoltare psihologică, fără a intra în detalii mai mult decât îi este necesar fiecărui copil pentru a-și satisface nevoia de sens/semnificație și predictibilitate în raport cu întrebările pe care le pune și cu asigurarea reglării emoționale a acestuia (prin normalizarea emoțiilor copiilor, empatie, compasiune, încredere, siguranță, control/autocontrol). 

Copiii au reacții adesea imitate/modelate/învățate de la adulți; așadar, autoreglarea noastră psihologică adecvată va avea consecințe pozitive și asupra copiilor. În fine, copiii își pot masca emoțiile, astfel încât trebuie să fim atenți la formele mascate de exprimare a acestora (ex. schimbări în privința somnului, a comportamentului alimentar, inhibiție în interacțiuni sociale etc.).

  1. Războiul vine cu incertitudini și suferință. Așadar, avem nevoie de un antidot de stabilitate și management al suferinței, care poate să vină dintr-o rutină zilnică, în care, pentru a simți că trăim o viață autentică, trebuie să manifestăm (pe linia psihologiei pozitive dezvoltate de psihologul american Martin Seligman): (a) comportamente congruente cu 2-3 valori cardinale pe care le asumăm explicit (meaningful life – viață cu sens); (b) comportamente congruente cu 3-5 puncte tari pe care le avem ca persoană (good life – viață bună) și/sau (c) comportamente posibile și care știm ne produc bucurie/plăcere (pleasant life – viață plăcută).
  1. Să ne activăm suportul social, fie acesta mai restrâns sau mai larg, în funcție de stilul psihologic al fiecăruia. În acest context este importantă și implicarea practică. În contextul empatiei și compasiunii, în acțiunile umanitare de ajutorare a refugiaților, sprijin financiar, organizarea de grupuri de suport, materiale informative, oferirea de compensații etc.
  1. Pentru situații de pericol asupra propriei vieți (și/sau a vieții celor dragi) este important să avem un plan explicit care să implice ce facem exact, unde facem acest lucru și cu cine (ex. mă adăpostesc, în locul X, cu familia). Acest plan ar putea presupune inclusiv informarea cu privire la acordarea primului-ajutor, la modalitatea de a reacționa în situații de urgență, reducerea comportamentelor riscante, etc. Toate acestea trebuie înțelese cu scopul lor educațional și preventiv, în contextul în care România are cele mai mari garanții de securitate din istoria sa și face parte din unele din cele mai democratice și puternice structuri mondiale (NATO, Uniunea Europeană etc.).
  1. Să ne comportăm cât mai normal, angajând pe cât posibil o viață autentică, dar monitorizând situația de război, implicându-ne adecvat și adaptându-ne la aceasta printr-un set mintal rațional de optimism realist!

Referințe și resurse

____________

Daniel David este profesor de științe cognitive clinice, rectorul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca (UBB), profesor asociat („adjunct professor”) la Icahn School of Medicine at Mount Sinai în New York, SUA și directorul pentru cercetare al Albert Ellis Institute în New York, SUA. Este președintele Asociației Psihologilor din România. Este evaluator internațional în cercetare și educație, iar în 2019 și 2020 a fost inclus între cei 2% mai citați oameni de știință ai lumii (în sistemul Scopus).

Exit mobile version