Cvasi eșecul României euroatlantice la alegerile recente are mai mulți factori, despre care am discutat succint aici. Dar doi sunt fundamentali, și anume (1) slăbiciunea educației și (2) scoaterea științei din centrul discursurilor și practicilor sociale. Pe acest fond a apărut o Românie bizară și izolaționistă, antiștiință și pseudoreligioasă, susținută de „fake news”, teorii conspiraționiste și demersuri (bizare) de pseudoștiință. Din politica științei știm că dacă vrei să distrugi o națiune nu îți trebuie bombe, ci trebuie să-i distrugi educația/știința!
Pornind de la această analiză, iată, pe scurt, câteva sugestii pentru măsuri pe termen scurt-mediu pentru noul Guvern în domeniul educației-cercetării (măsurile pe termen mediu-lung le voi discuta într-un context mai adecvat):
(1) Reforma principala a țării trebuie să vizeze educația și știința:
- Educația superioară este cea care formează profesorii care ne educă copiii. Dacă îi formăm prost, educația preuniversitară – în diversele ei forme – nu are cum să funcționeze bine, marcându-ne în prezent și în viitor. Regândirea celor două domenii – preuniversitar și universitar (incluzând formarea pe parcursul vieții) – și a relației dintre ele, pe bază de bune practici europene și internaționale, este fundamentală.
- Educația superioară formează specialiști și resursă umană calificată. Dacă această formare este de proastă calitate, nu putem fi performanți în funcționarea socială (în diverse domenii).
- Cercetarea științifică generează cunoaștere, care poate susține apoi (a) inovații incrementale și disruptive, cu impact pozitiv asupra bunăstării oamenilor, și (b) sensuri-semnificații de care are nevoie mintea noastră și care ne protejează de influența pseudoștiinței și de manipulare.
(2) Reunirea ministerelor educației și cercetării, pentru a se coordona mai bine în contribuția lor la dezvoltarea unei societăți bazate pe cunoaștere.
(3) Implementarea noilor legi ale educației (derivate din proiectul România educată) și cercetării prin prisma unor acte subsecvente care, în flexibilitatea permisă de legislație, să ne racordeze cu cele mai bune practici europene și internaționale, nu să păstreze instituții și practici care s-au dovedit nefuncționale. Acolo unde este cazul, legile mai pot fi amendate, pentru o mai bună racordare europeană/internațională.
(4) Readucerea științei – printr-un plan strategic – în centrul discursurilor și practicilor sociale, inclusiv politice (ex. ”evidence-based policies”), ca fundament al dezvoltării unei societăți bazate pe cunoaștere.
(5) Finanțare adecvată a acestor domenii strategice pentru națiune.
__________
Daniel David este profesor de științe cognitive clinice, rectorul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca (UBB), profesor asociat („adjunct professor”) la Icahn School of Medicine at Mount Sinai în New York, SUA și directorul pentru cercetare al Albert Ellis Institute în New York, SUA. Este evaluator internațional în cercetare și educație, iar în 2019 și 2020 a fost inclus între cei 2% mai citați oameni de știință ai lumii (în sistemul Scopus).
Notă: Textul trimis Edupedu.ro a fost publicat și pe blogul autorului, danieldavidubb.wordpress.com.
Costin Ionescu
Mirabela Amarandei
G4Media.ro
Mihai Peticilă și Raluca Pantazi
Mihai Coman
Nina Vasile