“Dacă Universitatea din Cluj, Universitatea din București, Universitatea Cuza reușesc o formulă de colaborare strânsă cu universitățile de medicină din aceste orașe, toate cele trei universități intră în top 1000 și eu cred că unele dintre ele chiar în top 500”, a apreciat Daniel David, rectorul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, într-un interviu acordat TVR Cluj pe tema faptului că România nu mai e prezentă, anul acesta, în reputatul clasament internațional al universităților Shanghai – ARWU.
În declarațiile sale, făcute vineri la TVR Cluj, el a semnalat opoziția unor instituții de învățământ superior față de o consolidare a universităților, care să schimbe arhitectura academică din România. Și a atras atenția că alternativa, pentru ca România să se poată mențină în Shanghai, este o finanțare suplimentară de la guvern, care să permită angajarea a “100-100 și ceva de oameni noi”.
Potrivit rectorului UBB, “sunt două soluții. Unu: să angajăm mai mulți oameni în acele domenii care publică potrivit acestui ranking, adică mai ales în științe, iar pentru asta avem nevoie de bani de la Guvern, avem nevoie de bani de la Ministerul Educației, fiindcă trebuie să angajăm nu doi-trei oameni, trebuie să angajăm 100-100 și ceva de oameni noi. Sau doi: să adăugăm programe care au ca rezultat principal acest tip de publicații, de exemplu programele bio-medicale“.
Daniel David, a cărui universitate a reacționat săptămâna trecută la faptul că, după șase ani, nu mai apare în top 1000 Shanghai, invocând “erori și indecizii majore în politicile academice naționale”, a spus că trecerea unor institute de cercetare la universități este o altă soluție. Dar el a atras atenția că, la nivelul Cluj-Napoca, deși UBB cu Facultatea de Biologie și institutul local de biologie au dorit să-și unească forțele, dar demersul s-a lovit de rezistență la nivelul guvernului:
- “Am cerut, de exemplu, Ministerului Cercetării să lase ca Institutul de Biologie, care este peste stradă de UBB și care se ocupă tot de Biologie – precum Facultatea de Biologie – să fie integrat, astfel încât outcome-ul să poată fi raportat în comun în diverse clasamente. Și noi am vrut asta, și cei de la institut au vrut asta. Evident că n-au vrut funcționarii din Minister. Și n-am reușit să facem această concentrare de resurse. ”
Rectorul David a invocat situația din Franța, unde autoritățile au susținut consolidarea zonei universitare pentru a susține instituțiile franceze în rankingul internațional de tip Shanghai, iar la nivel regional a atras atenția că universități comprehensive central și est-europene sunt susținute mai mult decât cele românești prin faptul că au o componentă biomedicală și/sau tehnologică, fapt care nu e valabil în cazul marilor universități din România, din cauza reorganizării din perioada comunistă:
- “Să știți că Universitatea din Zagreb, Belgrad, Novi Sad, Vilnius, Ljubljana, cele din Ungaria, spre exemplu, sau Polonia, țări cu care avem un profil oarecum socio-economic, cultural mai apropiat, au acele universități acolo, fiindcă au o universitate comprehensivă, care conține de la științe, științe sociale până la medicină și tehnologie. ”
Daniel David – declarații detaliate la “Prim Plan Obiectiv” – TVR Cluj:
“În primul rând, nu ar trebui să fie o surpriză. Dacă lumea se uita la ce am spus din 2019, ar fi știut că, dacă nu facem ceea ce trebuie să facem la nivelul arhitecturii sistemului educativ, vom ajunge aici. Mai concret, noi am crescut ca număr de publicații care contează în acest ranking, inclusiv în 2022 – cele luate în calcul acum. Dar alte țări au crescut mai mult și mai repede decât noi, fiindcă au avut o arhitectură academică corectă, fiindcă au avut programe de excelență care au susținut universitățile din ranking. În România nu s-a întâmplat nimic din cele două. În plus, știm ce trebuie să facem, nu are sens să fim foarte creativi, să ne dăm peste cap, să devină un fel de doliu național.
Este clar că UBB și aproape toate universitățile comprehensive din România și-au atins în structura pe care o au – eu pot vorbi, desigur, despre UBB – nivelul maxim în ceea ce privește publicațiile care sunt indexate în Web of Science. UBB are și o zonă socio-umană și de arte foarte puternică, care încă nu contează în acest ranking, iar în rankingul Shanghai noi am atins nivelul maximal. Cum putem să trecem dincolo de acest prag? Sunt două soluții. Unu: să angajăm mai mulți oameni în acele domenii care publică potrivit acestui ranking, adică mai ales în științe, iar pentru asta avem nevoie de bani de la Guvern, avem nevoie de bani de la Ministerul Educației, fiindcă trebuie să angajăm nu doi-trei oameni, trebuie să angajăm 100-100 și ceva de oameni noi. Sau doi: să adăugăm programe care au ca rezultat principal acest tip de publicații, de exemplu programele bio-medicale. Să știți că Universitatea din Zagreb, Belgrad, Novi Sad, Vilnius, Ljubljana, cele din Ungaria, spre exemplu, sau Polonia, țări cu care avem un profil oarecum socio-economic, cultural mai apropiat, au acele universități acolo, fiindcă au o universitate comprehensivă, care conține de la științe, științe sociale până la medicină și tehnologie.
Moderator: Înțelegem, iată, cumva asta și justifică prezența lor în top, pentru că Polonia are cea mai solidă prezență cu nouă universități, urmată de Republica Cehă cu șase, Ungaria cu patru și celelalte țări…
Daniel David: Să vă spun un exemplu foarte clar, care o să supere, că am văzut că unii colegi rectori sunt deja supărați, mai ales cei care nu înțeleg nimic din aceste ranking-uri și ne dau nouă sfaturi, în condițiile în care n-au fost niciodată în acest ranking. Dacă Universitatea din Cluj, Universitatea din București, Universitatea Cuza reușesc o formulă de colaborare strânsă cu universitățile de medicină din aceste orașe, toate cele trei universități intră în top 1000 și eu cred că unele dintre ele chiar în top 500. Simplu, ca să nu mai discutăm povești.
În condițiile în condițiile în care noi am împrăștiat universitățile tradiționale cu reforma comunistă din ’48, asta este consecința.
(…) Văd reacțiile, știu atitudinile colegilor din celelalte universități, [câte un] rector care vrea să-și păstreze domeniul, universitatea. Bun, am înțeles. Dacă nu se dorește unire, colaborare între universitățile din România, e ok, știm de ce nu avem nicio universitate în top 1000 și n-are sens să căutăm alte explicații. Iar universitățile care doresc să intre acolo, dacă sunt comprehensive, vor trebui să-și dezvolte componenta biomedicală, cum este UBB. Sau speranța este ca universitățile care sunt deja biomedicale sau în zona de tehnologie să înceapă să publice și mai mult, fiindcă tot outcome-ul lor se exprimă în rankingul Shanghai, astfel încât, crescându-și producția în următorii ani, să apară ele în aceste rankinguri. Nu este altă soluție. Altfel, putem discuta, să căutăm tot felul de explicații, într-o logică electorală, politică, în justificări și explicații caricaturale. Asta este situația, simplu și direct.
(…) Să vă dau un exemplu concret. Eu nu doar că am dat avertismente că se va întâmpla acest lucru, am încercat să corectez prin forțe proprii. Am cerut, de exemplu, Ministerului Cercetării să lase ca Institutul de Biologie, care este peste stradă de UBB și care se ocupă tot de Biologie – precum Facultatea de Biologie – să fie integrat, astfel încât outcome-ul să poată fi raportat în comun în diverse clasamente. Și noi am vrut asta, și cei de la institut au vrut asta. Evident că n-au vrut funcționarii din Minister. Și n-am reușit să facem această concentrare de resurse.
Pe de altă parte, aș mai puncta un lucru: rankingurile sunt importante, dar nu trebuie absolutizate. De asemenea, nu-mi place că se absolutizează rankingul Shanghai. Este un ranking de referință, dar el este foarte cunoscut fiindcă este un ranking, să spun așa, “părinte fondator”. Este printre primele rankinguri, dacă nu primul ranking major al universităților. Dar astăzi există rankinguri care sunt mult mai complexe și mai dinamice decât rankingul Shanghai. QS, de exemplu, este cel mai utilizat și utilizează pe lângă cercetare și indicator educațional, indicator de internaționalizare, indicator de relație cu societatea. Iar acolo România stă foarte bine, are două universități în top 1000. Prima este UBB, pe poziția 801-850, a doua este Universitatea din București pe poziția 850-900 și are încă câteva universități între 1000 și 1200. Asta nu înseamnă, acum, să spunem că nu este important că nu avem pe nimeni în rankingul Shanghai. Este important să avem pe cineva în rankingul Shanghai, în condițiile în care Croația, Slovenia, Serbia, Lituania au universități acolo. Dar cauza o știm, soluția o știm. Vrem universități acolo? Trebuie să facem ceea ce eu spun de vreo patru sau cinci ani. (…)
În 1948, Universității din Cluj, celei din București și Universității Cuza li s-a luat componenta biomedicală și, atenție, li s-au luat institutele de cercetare, li s-au luat aceste institute. Noi ar trebui să reconstruim toate aceste lucruri. Pe unele am reușit să le reconstruim, altele nu. Am văzut rectori, inclusiv din Cluj, din păcate, care au avut reacții destul de dure la comentariile generale pe care eu le-am făcut, niște adevăruri greu de contestat. Eu n-am o problemă cu universitățile de medicină și farmacie. Sunt universități bune, puternice, dar dacă nu dorim ca împreună să construim ceva, cu siguranță unverstățile comprehensive vor trebui să dezvolte independent zona biomedicală. Este un lucru absolut natural. Sper ca în următorii ani să văd universitățile de medicină și farmacie în acel ranking, fiindcă tot outcome-ul în zona biomedicală se socotește în Shanghai. De la UBB zona de știință, care se socotește și contează în primul rând în acest ranking față de zona socioumană, este cam 40-45% – eu am foarte mulți colegi la litere, la filozofie, la istorie, la greacă, la latină, lîn zona artelor, care publică cărți și capitole, care nu se socotesc în acest clasament. Dar UBB nu-și permite să renunțe la astfel de domenii care constituie și contribuie la cultura unei țări. Știu că ce spun este neplăcut pentru unii, dar credeți-mă, este al naibii de adevărat și, dacă acceptăm acest lucru, putem găsi și diverse soluții. Soluțiile nu înseamnă neapărat fuziuni între universități, dacă acestea nu doresc, ci și ajutarea diverselor universități, așa cum sunt, să se dezvolte mai bine pentru a putea pătrunde și în Shanghai, dacă România dorește să aibă universități în clasamentul Shanghai.
(…) Domeniile nu nu sunt proprietatea unor universități. Eu n-am spus absolut nimic. Anumite universități, mai tehnice sau cu profil specific, au dezvoltat în timp programe de filozofie, teologie, litere ș.a.m.d. Am considerat că este decizia acelei universități și se întâmplă să existe o astfel de competiție. Competiția este bună. În New York avem șase-șapte școli de medicină. Bine, New York este foarte mare, dar doar în Manhattan, spre exemplu, care are o mulțime de școli de medicină, o mulțime de școli de tehnologie. Competiție există. Nu mai stăm ca în perioada comunistă, când vine partidul și li se spune la această universitate se studiază doar științe și științe sociale, zona de tehnologie se face la acea universitate, zona de medicină la acea universitate, că nu-i voie altfel. Venim într-o lume globală. În toate orașele ai foarte multe programe care acoperă aceleași domenii. Studenții aleg, oamenii, colaborează mai mult sau mai puțin unii cu alții, dar fiecare respectă faptul că nu poți intra peste dorința sau politica unei universități. Repet, mie mi-ar plăcea să gândim o cooperare strânsă între universitățile din Cluj, așa cum a fost și înainte de reforma din ’48, cel puțin între noi și Universitatea de Medicină. Dar, de ce nu, și cu Universitatea Tehnică și cu USAMV. Dacă nu vrem programe comune, e ok, atunci fiecare se dezvoltă în funcție de politica proprie. Și nu trebuie să fim supărați sau să ne simțim atacați că se întâmplă acest lucru. (…) Deși toți suntem, ca să spun așa, destul de buni în ceea ce facem, suntem prea mici, n-avem masa critică pentru a pătrunde în clasamentul Shanghai. Dacă cineva se uită din afara țării pe nano-tehnologii, nu vede nimic în Cluj, fiindcă nu suntem rankingurile de diverse tipuri. Dar dacă vii în Cluj și te uiți la nanotehnologiile de la UBB, nanotehnologiile de la Universitatea Tehnică, nanotehnologiile de la Medicină, nanotehnologiile de la USAMV, Clujul stă foarte bine. Doar că nu se vede lucrul acesta (în rankinguri).
(…) Toate universitățile din Cluj sunt universități bune, nu vreau să spun excelente, pe anumite domenii chiar sunt excelente, dar sunt universități bune, foarte bune. Problema tuturor, pentru rankingul Shanghai, este că suntem prea mici, n-avem masa critică ca să ne vedem în Shanghai. Dar educația este de calitate și la UBB, și la Medicină, și la Tehnică, și la USAMV, să nu fi scăpat cele două – arte și design, muzică… este educație bună, se face cercetare interesantă și eficientă. (…) Suntem toți prea mici și, fiindcă ne merge bine, avem studenți tocmai pentru că suntem buni, n-avem nicio motivație să ne gândim la concentrări metropolitane numai de dragul orașului sau al țării. Eu așa văd lucrurile. Pleacă studenții români din țară? Pleacă, dar nu m-aș speria atât de mult. Pleacă și din Germania, pleacă și din Franța, pleacă și din Italia. Eu mă uit la niște date și am realizat că, de exemplu, în 2022 sau 2021, nu sunt atât de sigur, numărul studenților străini care au venit în țară este mai mare decât numărul tinerilor români care au plecat să studieze în străinătate. Eu cred că principala problemă a mediului academic românesc este de arhitectură, în sensul că suntem exact cum era Franța în anii 2000, când vechea marea universitate din Paris era pulverizată în 13 universități mici, care nu se vedeau și nu contau foarte mult, deși calitatea actului academic era foarte mare. Asta, cred eu. (…)
Înregistrarea emisiunii:
