Sunt întrebat (prea) frecvent ce părere am eu sau UBB despre „disputa CNATDCU”, cu referire la noile legi ale educației. UBB va avea un punct de vedere detaliat, așa cum se cuvine ca parte a procesului de dezbatere.
Ca om de știință și rector UBB nu vreau însă să evit situația, ascunzându-mă după tot felul de motive ca să nu confrunt o temă sensibilă și complicată, așa că iată cum văd eu lucrurile, sincer și direct spus.
În acest moment, mai simplu spus, în actuala paradigmă construcția este focalizată pe CNATDCU, care are un rol complex: de standardizare, de decizie, de monitorizare, de control și chiar de strategie, fiind o instituție formată în esență din personalități academice de referință. CNATDCU este astfel o construcție considerată necesară pentru faza actuală de dezvoltare a mediului academic românesc. Până aici lucrurile pot fi acceptabile, în condițiile în care o paradigmă nu este adevărată/falsă, ci utilă/inutilă.
Din păcate reglementările actuale au birocratizat atât de mult organizarea/funcționarea CNATDCU, încât instituția este frânată major în ceea ce ar trebui să facă! Noua lege nu propune o deblocare a funcționării CNATDCU, ci o altă paradigmă, complet diferită, în care accentul se pune pe universități, CNATDCU rămânând doar cu elemente de standardizare, monitorizare și eventual control. Din păcate însă noua lege nu asigură clar independența și calitatea CNATDCU în astfel de procese, cu implicații negative mai ales în condițiile în care nu în toate universitățile românești integritatea și performanța academică (corect înțeleasă) sunt parte centrală a culturii organizaționale.
Așadar, eu cred că avem două paradigme, ambele prost implementate! Personal prefer paradigma a doua, dar bine implementată (nu așa cum apare acum în lege! – de aceea UBB va face sugestii în acest sens), dar înțeleg și pot accepta încă o perioadă necesitatea primei paradigme (pe care însă aș dori-o mai funcțională pe linia simplității/transparenței/celerității – și aici vom avea sugestii concrete).
Disclaimer: Sunt membru în CNATDCU din 2020.
___
Daniel David este profesor de științe cognitive clinice, rectorul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca (UBB), profesor asociat („adjunct professor”) la Icahn School of Medicine at Mount Sinai în New York, SUA și directorul pentru cercetare al Albert Ellis Institute în New York, SUA. Este evaluator internațional în cercetare și educație, iar în 2019 și 2020 a fost inclus între cei 2% mai citați oameni de știință ai lumii (în sistemul Scopus).