Daniel David, despre „România Educată”: Prin nivelul de viziune eu îl consider un proiect bun. Acum, în zona de implementare trebuie să avem o comisie formată din specialiști în Științele Educației care să monitorizeze. Altfel va fi un haos

“Prin nivelul de viziune, eu îl consider un proiect bun”, spune despre Raportul România Educată Daniel David, rectorul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. Acesta a declarat la o conferință online organizată de profesorul Doru Căstăian, în proiectul Merito, că pentru operaționalizarea viziunii prezidențiale trebuie fie înființată o „comisie formată din specialiști în Științele Educației care să monitorizeze” implementarea acesteia.

David a mai spus că România Educată are meritul că „a readus Educația în spațiul public, nu am fi vorbit despre ea dacă nu era proiectul România Educată și vă spun că nu am fi obținut atâția bani, nici din buget, nici din PNRR dacă nu era proiectul România Educată”.

Redăm opinia rectorului UBB, din discuția cu profesorul Doru Căstăian:

Doru Căstăian: „Cât de realist vedeți ca fiind proiectul România Educată? Câtă încredere aveți că vom vedea într-adevăr lucrurile acestea?”

Daniel David: „Eu am fost unul dintre criticii proiectului România Educată în primul an în care a apărut, fiindcă eu cred că lucrurile trebuie făcute altfel. În zone de expertiză eu cred în abordări care se cheamă „top-down”, de sus în jos. Adică chemi experții să-ți analizeze ce modele educaționale există în Uniunea Europeană și vii cu cele 5-6 modele care există și pe ele le pui în dezbaterea oamenilor din sistem să vedem care s-ar potrivi la noi, cum îl nuanțăm, că nimeni nu spune că trebuie să-l iei exact cum o fi în Germania, în Finlanda sau te miri unde, în altă țară. Eu aș fi mers pe o astfel de abordare din start. A merge pe o abordare de jos în sus într-un sistem care merge prost… Acuma, sigur, nu vreau să vă jignesc nici pe voi și nici pe mine, că suntem toți în sistem, dar noi am dus sistemul unde este. Nu spun noi ăștia de aici, noi sigur nu l-am dus, ne scoatem pe noi, dar cei ca noi au dus sistemul unde este și atunci să-i întrebi pe ei cum ar vrea să fie și ce viziune au, mi se pare cel puțin ciudat. Și asta a fost abordarea de început. Însă trebuie să recunosc că pe parcurs, și ca urmare a criticilor primite din mai multe zone, s-a aproximat destul de bine proiectul România Educată. Au fost după aceea grupuri de expertiză, experți care au discutat și au avut și abordarea „top down”, astfel că în acest moment, prin nivelul de viziune, eu îl consider un proiect bun.

Am văzut tot felul de critici, tot felul de comentarii, unele sunt justificate, altele sunt și supărări că nu a fost exact viziunea celui care critică prinsă în proiectul România Educată – nu uitați, este un proiect de viziune! Deci este un proiect foarte general și eu îl consider relativ OK.

Am avut două probleme pe care nu le-am înțeles, le-am spus și public. Nu am înțeles componenta cu Bacalaureatul în condițiile în care ne chinuim patru ani să-i ducem pe trei filiere diferite, cum naiba dăm la sfârșit un Bacalaureat identic. Și până la urmă am înțeles nuanțele, că au lăsat o portiță, o spus că bacalaureatul să fie standardizat. Standardizat nu neapărat pe conținut, ci poate o să fie pe dificultate, pe formă, deci nu e sigur că și subiectele vor fi toate la fel, dar este o problemă acolo. A doua situație pe care nu am înțeles-o este acea competiție între examenul național și examenele date de fiecare liceu în parte. Și aia e foarte confuză. Adică nu înțelegi de ce e primul, care este primul și de ce îl afectează pe al doilea? Deci astea sunt lucruri pe care nu le-am considerat eu foarte clare, dar încolo viziunea mi s-a părut relativ OK.

Vă spun unde apar problemele: acum, de la viziune trebuie să ne mutăm la strategii și trebuie să ne mutăm la ceea ce se cheamă tactică, operaționalizare. Ei, acolo contează foarte mult. Cum o să se operaționalizeze această viziune? Sigur, operaționalizarea în final o să o facă politicienii, pentru că trebuie să apară legi, hotărâri de Guvern, ordine de ministru. Frica mea este, și eu am făcut o propunere publică, am făcut-o și președintelui, am spus OK, acum este momentul pentru comisia de monitorizare. Acea comisie să fie făcută din experți, numai din experți în Științele Educației și acei experții în Științele Educației să monitorizeze modul în care viziunea asta că, repet, este o viziune generală România Educată, se va implementa de către politicieni. Dacă nu avem acest nivel care să facă această monitorizare și acest nivel intermediar, vă dați seama ce o să implementeze politicienii?

Adică nici nu vreau să mă gândesc. Și fiecare o să spună că asta a vrut să spună proiectul România Educată. O să ne trezim cu astfel de lucruri. Deci acum este momentul să avem această comisie de experți în Științele Educației – mai nou am și văzut ideea asta că Științele Educației pot fi abordate din diverse discipline, pot fi, dar este un domeniu care se numește Științele Educației și niște specialiști în domeniu, nu oricine poate să vină să-și dea cu părerea. E bine să ascultăm părerea părinților, foarte bine, dar părinții fac ipoteze, părinții nu sunt specialiști în Științele Educației. După ce asculți ce spune părintele, asculți ce spun copiii, asculți alți stakeholderi, până la urmă deciziile de final și propunerile trebuie să vină din partea Științelor Educației și implementate de către politicieni. Altfel înseamnă că avem o abordare, iarăși mă întorc, în logica colectivistă, în zona celor care concentrează putere.

Ați văzut că asta se exprimă în diverse domenii – în spitale noi nu avem o medicina bazată pe dovezi, nu avem „evidence based medicine”, pentru că protocolul clinic este șeful de clinică, nu are nevoie de protocoale validate prin studii clinice. În școli procedura este reprezentată de cei care au puterea în școală, nu am nevoie de proceduri, eu sunt procedura, da? Adică eu, care am putere în școală. Și este un lucru foarte periculos. Scurt spus, ca să închei povestea, mi se pare un proiect rezonabil, am și eu câteva neclarități chiar la zona de arhitectură și viziune, dar cred că pot fi corectate în zona de implementare, dacă o să avem acea comisie formată din specialiști în Științele Educației care să monitorizeze implementarea. Altfel va fi un haos, citind același paragraf vă spun că partide diferite o să înțeleagă implementări diferite.

Comisia respectivă ar trebui să fie monitorul implementării între program și politicieni și vocea către public, ca să țină mereu informată societatea despre cum evoluează implementarea. Ca să fie și o presiune din partea societății asupra politicienilor. Deci eu nu sunt atât de critic, am fost un critic la început, acum nici eu nu pot să spun că proiectul este extraordinar și că e bun și că o să fie extraordinar, dar este un proiect rezonabil pentru condițiile din România în care, repet, toată lumea se pricepe la Educație și fiecare spune cum – de la ONG-uri, nu mai vorbesc de specialiști în Științele Educației și profesori, politicienii, foști elevi – prin simplul fapt că ai fost elev și ai ajuns într-o poziție de putere în politică ajungi să ai păreri despre cum trebuie reorganizat liceul, că ție nu ți-a plăcut nu știu ce momentul ăla…”

Doru Căstăian: „Credeți că e suficientă implementarea acestor noi elemente de arhitectură sistemică pentru că și mentalitățile să urmeze modelul acesta sau e nevoie să se intervină în alte feluri?”

Daniel David: „Prima reformă pe care trebuie să o facem este în Educație. Acuma știu că iarăși poate nu o să vă placă foarte mult, dar în Educație, în general, și mai specific eu cred că în învățământul superior. Și nu fiindcă eu fac parte din învățământul superior. Vă spun de ce: în învățământul superior noi formăm specialiști. Adică formăm economiști, ingineri, medici și funcționari care ajung în ministere. Dacă noi îi formăm prost și ei ajung în pozițiile de influență socială, lucrurile nu pot funcționa decât prost. Indiferent ce strategii bune sau deștepte facem noi cu Banca Mondială și Comisia Europeană, cine să le implementeze? Deci nu vreau să vă dau exemple – mergeți să vedeți prin instituțiile publice ce absolvenți, de unde vin și cu ce note au terminat. Este înspăimântător.

Doi: tot noi formăm, adică noi suntem cei care formăm profesorii care ajung în preuniversitar. Unele universități formează bine, dar sunt și universități care nu-i formează bine pe profesorii care ajung în preuniversitar și atunci ne educă prost copiii. Și condamnăm și prezentul și condamnăm și viitorul. Când spun lucrul ăsta în campania electorală, de obicei politicienii sunt de acord cu mine, ba unii mai pun și prin programele guvernamentale. După ce câștigă, ajung să îmi spună că Educația este prioritate, dar este una între alte 15. Vă dați seama, când este o prioritate între alte 15 nu mai e prioritate. Deci de la prioritatea zero, de la elementul central care schimbă după aceea celelalte lucruri, nu ai cum să o pui între alte 15. Iar România Educată are acest merit: indiferent de limite, a readus Educația în spațiul public, nu am fi vorbit despre ea dacă nu era proiectul România Educată și vă spun că nu am fi obținut atâția bani, nici din buget, nici din PNRR dacă nu era proiectul România Educată. Deci aici este meritul acestui proiect.

Eu cred în acele grupuri de experți care să aibă curajul să iasă public, să fie recunoscuți, să mai încaseze și critici și înjurături, că asta este, dar care să aibă în spate background-ul specializării în Științele Educației și ei sunt cei care vor asigura oarecum implementarea bună a acestui proiect, inclusiv în detalii, și detaliile o să schimbe mentalități (…)”.

Foto: UBB / Daniel David