Ministrul Educației și Cercetării a vorbit joi seara, într-o emisiune la Antena 3, despre eficientizarea sistemului universitar ca răspuns la problemele și „contrastele” acestuia. Daniel David a spus că „multe lucruri se pot face în primă fază prin eficientizarea sistemului”. Acesta a reluat ideea micii reforme exprimate în primul interviu acordat Edupedu.ro la preluarea funcției, confor căreia universitățile trebuie să își asume misiunea academică pe care o au, din cele trei posibile în legea educației, iar pe baza aceasta să fie finanțate.
Întrebat de moderatorul emisiunii ce face pentru ca educația să nu mai fie un domeniu al contrastelor și dacă este o problemă de buget, Daniela David a precizat că „noi nu știm să diferențiem instituțiile cu rolurile lor”.
Redăm fragmentul cu declarațiile făcute în emisiune:
E o problemă de buget?
Uneori nu, e o problemă de management și de regândirea arhitecturii sistemului pe care îl ai. Uite, eu văd două probleme aici. Una care ține într-adevăr și de buget, dar nu pentru că n-ai avea banii, dar nu știi să investești și nu investești unde trebuie. Dar este și o problemă de arhitectură academică, adică noi nu știm să diferențiem instituțiile cu roluri diferite. Vă dau întâi un exemplu în zona universitare, nu putem trata toate universitățile la fel, nici nu trebuie să fie la fel. Unele universități pot să aibă această ambiție să facă cercetare avansată, să țintească Noble, să publice internațional, să se ia la trântă, ca să spun așa, cu Harvardul, e ok, dar țara asta are nevoie și de niște universități care să fie mult mai legate de autoritățile locale, poate chiar regionale și rolul principal să fie formarea de resursă umană de care are nevoie regiunea respectivă, să dezvolte elemente antreprenoriale de care are nevoie localitatea sau regiunea respectivă.
Legea educației în zona învățământului superior permite acest lucru și chiar impune acest lucru. Se spune că orice universitate ar trebui să-și asume una din cele trei misiuni care există acolo: o zonă mai de educație, o zonă de educație și cercetare sau o zonă de cercetare avansată. Și dacă am face această, oricum trebuie să aplicăm acest lucru, dacă am face această reorganizare a arhitecturii, automat am reuși să legăm mai mult universitățile de piața muncii sau de mediul academic internațional prin misiunea pe care și-o asumă. N-are sens să evaluezi o universitate care vrea să producă în primul rând resursă umană de calitate și vrea să genereze demersuri antreprenoriale cu aplicații într-o anumită regiune, prin publicații internaționale și citări. Este efectiv o prostie să faci acest lucru. După cum nici o universitate care se bate pentru cercetare fundamentală avansată n-are sens să o evaluezi prin, nu știu câte patente naționale a generat și a reușit să le implementeze în mediu socio-economic local. Că nu asta este miza. Mai degrabă ar trebui să fie patente internaționale, nu patentele naționale. Deci, vedeți, trebuie regândită arhitectura și atunci cele două trebuie să meargă la pachet: regândește arhitectura și vii și cu banii, care reușește să asigure standarde adecvate pentru actori educaționali care au misiuni diferite. Or tu, dacă-i tratezi pe toți cu aceeași misiune, este evident că o să apară diferențe între actorii respectivi. Când pui bani în sistem, o să fie ca atunci când pui bani într-o zonă în care există găuri negre și niciodată nu o să fie suficienți. Deci, de aceea cred că multe lucruri se pot face în prima fază prin eficientizare a sistemului, reorganizare a arhitecturii și după aceea și utilizarea banilor o să aibă un impact mult mai mare”, a spus Daniel David.
Reamintim că Daniel David a declarat pentru Edupedu.ro că va face o „mică reformă” universitară și în cercetare prin reorganizarea arhitecturii mediului academic românesc și a sistemului național de cercetare. Acesta a vorbit despre „stimularea colaborării între organizațiile de cercetare și finanțarea acestora în raport cu performanțele academice obținute”.
Articol în curs de actualizare
Mihai Peticilă
I.N.
Ramona Florea
Alexa Stănescu
2 comments
Mica reformă va fi de fapt o mare lovitură dată unor universități mici, prin comasare-desființare.
Să vii din partea unor forțe politice care au promovat subfinanțarea, nepotismul și clanizarea, impostura, politizarea universităților ani de zile, care au ținut lumânarea la captele multor instituții de cercetare, ca și când nu s-a întâmplat nimic grav până acum, e o mare nimicnicie. E de fapt o manevră de drenat banii spre marile universități de “cercetare avansată”. Un demers care nu pleacă de la o analiză și care nu privește o evoluție în bine pe termen lung.
Un lucru pe care nu-l înțelege un profesor, din sfera umanistă, totuși: UNIVERSITATEA NU ESTE O COMPANIE ECONOMICĂ! La fel cum niciun spital nu este o companie care trebuie să facă profit. Oamenii nu sunt produse, nici resursă. Idealizarea competiției este absolut tembelă. Dacă nu crede, să meargă la prof. Mircea Miclea, să ia niște meditații. Există chiar și o literatură pe care dl rector și ministru ar trebui s-o cunoască. Plus un adevăr general: fixarea unor standarde, considerate sub aspect cantitativ doar, este un stimul extraordinar pentru farsori. Pentru că rațiunea este ordonată ca un contabil, dar viața (realitatea) are un suflet de artist.
Prima și cea mai elementară măsură pentru a schimba ceva în universitățile românești este să nu accepți șefi ca Ciolacu sau Iohannis, ori pe unii ca Romașcanu pronunțându-se despre educație. Nu urci un sistem (destul de complex), aflat în boală cronică, pe patul lui Procust pentru o “mică reformă” și “eficientizare”, pentru a-i “regândi arhitectura”, eventual pentru a se lua la întrecere cu Harvard și a deveni chiar mai bun (cum o demonstrează pleiada de universități care au “aplicat reforme” și au întrecut Harvard-ul, nu?)
Joi, rectorii au fost chemați la minister pentru frăgezire. Să vedem care rezistă.
Situația seamănă cumva cu cea din bancul oribil cu Moș Crăciun care merge la copiii din Rwanda: – Cine vrea cadou, să ridice mâna! – Dar noi n-avem mâini, ne-au fost tăiate! – Nu ridicați mâna – nu primiți cadou!
Această acțiune de clasificare a universităților este aberantă și are ca scop să finanțeze doar câteva, printre care și UBB. Cum să finanțeze suplimentar câteva doar că sunt declarate cu cercetare avansată????
Actualmente finanțarea univ-lor se face după rezultatele cercetării. Exemplu: Ești UBB și ai rezultate mai bune, primești mai mult, dar pe rezultate, nu pe clasificări apriori făcute.
Se folosește fără sens sintagma ,,cercetare avansată”. Cercetarea este cercetare și se concretizează în articole și invenții. Punct. Nu există articole și invenții avansate și neavansate.
Legea de care vorbește ministru este introdusă de ing. Costoiu, împreună cu d-l David cu același scop murdar de a trage mai mulți bani, fără rezultate, la universitățile unde erau și sunt rectori. Această manevră este murdară și greu de suportat, exact ca la pensiile speciale.Cerem o singură măsură pt toate universitățile!!!!