Profesorul și cercetătorul Dan Micu, recent întors de la University of Florida unde a fost senior-profesor în 2023 printr-o bursă Fulbright, a relatat în cadrul dezbaterii „Viitorul universităților tehnice“ care era modalitatea de predare aplicată de profesorii excepționali de la universitatea americană, dar și cum funcționează o cultură construită pe meritocrație.
„Eu am predat acolo și am făcut și cercetare, dar în timpul liber mă duceam să văd alți profesori cum predau. Era un guru cu care eu lucram, Vladimir Rakov, un tip extraordinar. M-am dus la cursul lui despre teoria câmpului electromagnetic. La sfârșitul cursului am zis: păi eu așa de bine știu, că un pic mai am și îl ajung. Deci în așa fel și-a ținut cursul, încât m-a făcut pe mine și cred că și pe toți studenții să zică: uite, am înțeles! uite, numai un pic mai avem și-l ajungem! Chestia asta la noi nu se face. Te duci și prezinți, tu ești extraordinar, ești un profesor fantastic, dar nu înțelege nimic nimeni din sală”, a povestit Dan Micu, profesor la Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, unde predă Metode numerice, Complemente de matematici, Electromagentics (curs în engleză) și Clădiri verzi la Facultatea de Inginerie Electrică.
Dublu licențiat în matematică și energetică industrială, Fulbright senior-profesor la University of Florida de două ori, în 2017 și în 2023, profesor la Beijing Jiatong University în China din 2019 până anul trecut și cu peste 50 de stagii de cercetare și predare la alte universități din străinătate, Dan Micu a declarat că este un susținător al aplicării reale a evaluărilor profesorilor de către studenți și al premierii meritocrației.
„Fără premierea meritocrației, fără premierea celor care sunt performanți și care aduc plusvaloare universității, n-o să meargă. Atunci când noi lucrăm la proiecte de cercetare și după aceea primim niște premii, ne bucurăm, suntem extraordinar de entuziasmați și încercăm să facem mai mult. Dacă tu tot faci, faci, aduci proiecte, dar nimeni nu te bagă în seamă, păi la un moment dat nu mai faci. Dar problema știți care este? Cei care nu fac o să zică: dar de ce să fac? Uite, el a făcut și nu s-a întâmplat nimic. Am spus-o și în senatul universității: într-o universitate trebuie să ai toate grupurile de cercetare care să producă. Să producă proiecte, să producă bani. Da, într-adevăr, să facem ca în Statele Unite: profesorii care nu fac cercetare să facă didactic, cei care fac cercetare să fie degrevați de partea didactică și de partea administrativă și să facă cercetare, să aducă bani. Tu știi că ăla a adus bani atâta timp, a adus atâtea proiecte, atunci degrevează-l de sarcinile administrative, degrevează-l de sarcinile didactice cât se poate și dă-i girul, lasă-l să curgă spre spre asta!”, a propus Dan Micu.
„Dacă nu mergem pe premierea meritocrației, în dinamicitatea care se întâmplă în universități, în câțiva ani nu știu dacă o să mai fim aici sau dacă o să mai avem despre ce vorbi, ca viitor al universității”, a atras atenția acesta.
Declarațiile profesorului Dan Micu, ca răspuns la întrebările care i-au fost adresate în cadrul dezbaterii „Viitorul universităților tehnice“:
- „Am avut oportunitatea să câștig două burse Fulbright în Statele Unite, în 2017 și în 2023. Le-am câștigat la aceeași universitate [University of Florida, SUA, unde a predat cursul Electromagnetic Fields și a făcut cercetare în Lightning protection – Nota Redacției] și am lucrat cu aceiași oameni. Se pot replica foarte multe.
- Ceea ce mi-a plăcut în Statele Unite a fost:
- 1. Midterm evaluations (MTEs) – la jumătatea semestrului te evaluau studenții. Dacă nu treceai de un threshold (prag), veneau și îți spuneau: vă mulțumim, domnule profesor, ne vedem anul viitor! Este un lucru extraordinar de făcut”.
- „Midterm evaluation trebuie făcut clar. În universitățile din Statele Unite, 80% dintre studenți evaluează profesorii, pentru că știu că evaluările se iau de către o comisie și se zice: profesorul Micu, ai avut X punctaj. Sunt niște framework-uri în care studenții trebuie să completeze, anonim. La noi [la Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca], 10 – 12 – 14% a fost procentajul studenților care au evaluat. Noi și premiem. În universitate se premiază grupele care au cel mai mare număr de studenți care evaluează. Deci am ajuns să și spunem: Haideți, vă rog, să ne evaluați! Dar la sfârșitul evaluărilor trebuie să fie o comisie clară. Asta am spus-o de când m-am întors prima dată din Statele Unite: să fie o comisie care să evalueze și să te cheme și să-ți spună: uite profesore Micu, asta trebuie să faci. Anul viitor vedem ce ai făcut din asta. Îți mai dăm un an, dar fii atent, mai ai un an. Dacă și peste un an o să ai evaluările astea, la revedere, nu mai primești cursul ăla! Asta este deja extremă urgență.”
- „2. Eu am predat acolo și am făcut și cercetare, dar în timpul liber mă duceam să văd alți profesori cum predau. Era un guru cu care eu lucram, Vladimir Rakov, un tip extraordinar. M-am dus la cursul lui despre teoria câmpului electromagnetic. La sfârșitul cursului am zis: păi eu așa de bine știu, că un pic mai am și îl ajung. Deci în așa fel și-a ținut cursul, încât m-a făcut pe mine și cred că și pe toți studenții să zică: uite, am înțeles! uite, numai un pic mai avem și-l ajungem! Chestia asta la noi nu se face. Te duci și prezinți, tu ești extraordinar, ești un profesor fantastic, dar nu înțelege nimic nimeni din sală.
- Trecând la China, am avut un noroc fantastic să am un contract de 5 ani de predare și de cercetare la Beijing Jiatong University, începând din 2019 până anul trecut când mi s-a terminat contractul. Experiențe deosebite, un regim de muncă, un regim de viață puțin spartan, dar cu rezultate extraordinare.”
- „Fără premierea meritocrației, fără premierea celor care sunt performanți și care aduc plus valoare universității, n-o să meargă. Atunci când noi lucrăm la proiecte de cercetare și după aceea primim niște premii, ne bucurăm, suntem extraordinar de entuziasmați și încercăm să facem mai mult. Dacă tu tot faci, faci, aduci proiecte, dar nimeni nu te bagă în seamă, păi la un moment dat nu mai faci. Dar problema știți care este? Cei care nu fac o să zică: dar de ce să fac? Uite, el a făcut și nu s-a întâmplat nimic. Am spus-o și în senatul universității: într-o universitate trebuie să ai toate grupurile de cercetare care să producă. Să producă proiecte, să producă bani. Da, într-adevăr, să facem ca în Statele Unite: profesorii care nu fac cercetare să facă didactic, cei care fac cercetare să fie degrevați de partea didactică și de partea administrativă și să facă cercetare, să aducă bani. Tu știi că ăla a dus bani atâta timp, a adus atâtea proiecte, degrevează-l de sarcinile administrative, degrevează-l de sarcinile didactice cât se poate și dă-i girul, lasă-l să curgă spre spre asta!
- Și într-adevăr tinerii văd asta. Tinerii intră în colective, se uită și zic: domn’ profesor, păi eu de ce să fac în colectivul dumneavoastră, să mă zbat, când acela e într-un colectiv care nu face nimic și e la fel de recunoscut. Nu este vorba de bani, că cei care lucrează în proiectele noastre de cercetare câștigă în plus bani, dar încă o dată revin – e vorba despre calitatea și pefecționarea ta ca om. Dacă nu ești premiat, nu o să faci. Meritocrația trebuie premiată. Și despre impostură, este un alt subiect. Impostura asta există și se pedepsește impostura în alte universități din alte lumi. Și într-adevăr dacă tu nu lucrezi în cercetare pe o anumită direcție sau n-ai lucrat niciodată la o companie ca inginer sau nu faci cercetare, nu poți să-ți adaptezi curricula și ce predai tu să fie wow. Tu o să predai aceleași chestii din 1987, poți să pui aceleași cursuri pentru că nu ești conectat. Du-te, domnule, la o ședință de proiect în străinătate, să vezi ce ți se dă! Du-te la o conferință, du-te la un târg, perfecționează-te continuu!
- Dacă nu mergem pe premierea meritocrației, în dinamicitatea care se întâmplă în universități, în câțiva ani nu știu dacă o să mai fim aici sau dacă o să mai avem despre ce vorbi, ca viitor al universității.
- Eu în China am avut acces la toate laboratoarele universității de acolo. Mi s-a dat un card, probabil că erau locuri unde nu am putut intra, dar mi s-a dat un card cu care am intrat peste tot. Deci am avut acces la toată informația lor și am lucrat cu ei împreună, am scris articole împreună.
- Trebuie să ne obișnuim un pic cu puntea asta, s-o creăm. În Statele Unite, n-am primit card care deschidea toate ușile. Eu sunt de principiul că trebuie să dăm tot: adică eu din cercetarea mea, ca să meargă mai departe domeniul ăla, eu trebuie să furnizez tot. Ăsta e principiul meu, bineînțeles cu chestiile care trebuie să fie clare pentru brevetări, dar în rest eu spun că putem să dăm tot.
- China a avut un program de talents și și-au adus 80% din profesorii care au predat în Statele Unite. Au revenit în China, printr-o legislație care era motivantă și financiar, dar și prin calitatea vieții. Li s-au dat niște libertăți pe care nu le aveau toți și aici este vorba despre calitatea vieții. Deci dacă le oferi calitatea vieții și calitatea environment-ului [mediului] unde lucrează, eu zic că o să se întoarcă pentru că nu știu dacă ei mai au nevoie de de stimulentul financiar”.
Mircea Miclea, despre evaluarea profesorilor de către studenți:
- „Eu am scris prima carte despre evaluare academică și de acolo a pornit evaluarea academică în România, la Universitatea Babeș-Bolyai [UBB] prima dată.
- Două lucruri trebuie spuse:
- 1. nu oricine are dreptul să evalueze: dacă nu ai o anumită prezență la curs, nu poți să-l evaluezi pe cel care îți ține cursul.
- 2. nu trebuie să ai o anumită relație de conflictualitate cu persoana respectivă, că iarăși este biased [părtinitoare]. Și mai pot să fie și alte criterii. Deci trebuie să fie criterii. Nu oricine are îndreptățirea să evalueze pe cineva. Asta e un lucru. Și apoi ceva ce nu am scris în cartea, pentru că eu credeam că universitățile funcționează normal, dar nu funcționează normal. Ce v-aș sugera să cereți voi? Administrarea rezultatelor care rezultă din evaluările profesorilor. Eu am crezut atunci, în naivitatea mea, că dacă se strâng evaluările respective la decanat, decanul, pe baza raționalității și a evidence-base-ului, a dovezilor, va lua deciziile. Nu le ia, nu le-au luat, le țin ascunse! Nu îi face nimic profesorului care sub-performează. Dar dacă voi preluați administrarea lor, administrarea și gestionarea și voi publicați rezultatele, atunci se va întâmpla ceva. Dar dacă lăsați ca gestionarea evaluărilor să fie făcute de către conducere, riscul este să nu se întâmple nimic, să faceți evaluări degeaba”.
Dezbaterea „Viitorul universităților tehnice“ a fost organizată vineri, 25 aprilie 2024, la Cluj-Napoca, de către profesorii Mircea Miclea, Dan Micu și Attila Simo și poate fi urmărită video mai jos:
Dan Micu este profesor la Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, unde predă Metode numerice, Complemente de matematici, Electromagentics (curs în engleză) și Clădiri verzi la Facultatea de Inginerie Electrică. În perioada 2017-2018 și în 2022-2023 a fost Fulbright senior-profesor la University of Florida, Electrical and Computer Engineering, SUA, din 2019 până în 2023 a fost profesor la Beijing Jiatong University în China. Este dublu licențiat în Matematică (la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca) și în Energetică Industrială (Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca), cu doctorat în Inginerie Electrică cu stagii de cercetare la Vrije Universiteit Brussel. A fost implicat în 18 proiecte de cercetare internaționale, dintre care director al 8 proiecte Horizon, a fost manager de proiect în 7 granturi de cercetare naționale și membru în 20 de proiecte cu mediul economic. Din 2023 este cofondator al Energy Advisor Start-up, din 2020 este președintele Comisiei de Cercetare din Senatul Universității Tehnice din Cluj-Napoca, iar din 2010 este directorul Energy Transition Research Center. A efectuat peste 50 de stagii de cercetare și predare la universități din străinătate, printre care University of Chicago, SUA, Ecole Normale Superieure Lyon, Franța, Oita University, Japonia. Descarcă de aici CV-ul integral al profesorului Dan Micu