Dacian Dolean, specialist în dezvoltarea limbajului: La elevii de etnie maghiară din comunități izolate orele de limba română trebuie tratate ca ore de limbă străină, dar trebuie să aibă experiențe de imersiune lingvistică la școală

Recent, Uniunea Cadrelor Didactice Maghiare din România a atras atenția că notele la limba română ale elevilor de etnie maghiară sunt îngrijorător de mici și că limba română ar trebui predată ca o limbă străină. Care este cea mai eficientă metodă de predare a limbii statului, în cazul minorităților care trăiesc în comunități izolate? Predarea limbii române în regim de limbă străină este soluția?

Ca să putem răspunde la aceste întrebări, în primul rând trebuie să înțelegem mecanismele prin care se dezvoltă limbajul. O limbă poate fi învățată implicit, prin imersiune lingvistică și expunere frecventă la aceasta (așa cum învață copiii de mici limba maternă), sau explicit, prin lecții de predare (așa cum învață un elev de clasa a 5-a din România limba engleză). La vârstele mici, când copiii nu au dezvoltate suficient de bine abilitățile cognitive necesare pentru a învăța eficient o limbă străină în mod explicit, cea mai eficientă metodă este de învățare implicită, prin imersiune lingvistică.

Treptat, pe măsură ce abilitățile lor cognitive se dezvoltă suficient, elevii pot să învețe din ce în ce mai eficient o limbă străină prin predare explicită. Cele două abordări nu se exclud reciproc, în sensul că se pot organiza activități de imersiune lingvistică, dar și de predare explicită, introdusă treptat.

În cazul elevilor de etnie maghiară din Romania, aflați în comunități izolate, care vorbesc atât acasă, cât și la școală doar limba maghiară, este adevărat că orele de limba română trebuie tratate ca ore de limbă străină – pentru că pentru mulți dintre ei, limba română este o limbă străină – și aceasta trebuie predată explicit ca și o limbă străină.

Cu toate acestea, recunoașterea acestei limite și modificarea curriculei vor avea un impact minimal asupra performanțelor școlare ale elevilor de etnie maghiară. Dacă dorim ca ei să aibă performanțe mai bune la examenele naționale, trebuie să-i ajutăm să aibă experiențe de imersiune lingvistică la școală, respectiv marea majoritate a orelor să se desfășoare în limba română, iar profesorii să vorbească corect limba română. Câteva ore de predare explicită a limbii române vor avea un impact foarte mic. Această afirmație nu este o opinie personală, ci se sprijină pe cel puțin 50 de ani de cercetări internaționale de bună calitate în acest domeniu.

Ca să înțelegem mai bine fenomenul, vă propun să ne imaginăm următoarea situație: Dacă un elev român care emigrează în Anglia cu familia ar merge la o școală în care toți colegii și profesorii ar vorbi doar limba română și ar avea doar o oră de engleză pe zi, oare performanța sa la testele naționale în limba engleză ar fi la fel de bună ca și cum ar fi integrat în clase de elevi și profesori vorbitori de limba engleză? Ați auzit de asemenea scenarii și experiențe ale copiilor care emigrează cu familiile din România? Oare în câte țări se mai practică segregarea lingvistică? Din ce cauză nu sunt publicate și promovate asemenea practici?

Avem cercetări în Romania care au investigat dezvoltarea limbajului elevilor aparținând minorităților etnice din România?

Nu cunosc studii publicate în jurnale cu evaluare colegială riguroasă care să studieze impactul diferitelor abordări pedagogice asupra dezvoltării limbajului minorității maghiare din România. Cu toate acestea, studiile noastre longitudinale care au inclus copii romi pot să ofere câteva informații importante.

În eșantionul nostru am avut elevi romi bilingvi (care vorbeau acasă limba romani, iar la școală limba română) și elevi romi monolingvi (care vorbeau limba română acasă și la școală). Rezultatele ne-au arătat că a existat o diferență mică, dar semnificativă între cele două grupe la intrarea în clasa 1, însă această diferență s-a atenuat până la finalul clasei a 3-a. Am observat că o dată ce copiii romi bilingvi sunt școlarizați, limba română pare sa devină limbă dominantă, iar diferențele dintre ei și copiii romi monolingvi tind să dispară. Acest lucru a fost posibil din cauza imersiunii lingvistice timpurii într-un mediu școlar vorbitor de limbă română. Datele noastre susțin ideea că imersiunea lingvistică timpurie și școlarizarea au impact pozitiv asupra elevilor bilingvi din România.

Ce impact are familia asupra dezvoltării limbajului copiilor bilingvi? Sunt politicile educaționale suficiente pentru a-i ajuta pe elevii a căror limbă maternă este diferită de limba pe care o învață la școală? 

Exista multe studii empirice din SUA, Marea Britanie sau Canada care au urmărit dezvoltarea limbajului copiilor vorbitori de limbă engleză ca limbaj secundar. Majoritatea studiilor au arătat că elevii aparținând minorităților lingvistice au dificultăți în dezvoltarea limbajului academic (care este evaluat de testele standardizate), chiar și în situațiile de imersiune lingvistică. Deci politicile educaționale de imersiune lingvistică au avantajele lor, dar sunt și limitate. Fenomenul de “semilingvism” este foarte bine documentat – respectiv, sunt copii care nu învață corect nici limba maternă, dar nici limba societății în care trăiesc. Acest fenomen reduce dramatic șansele de integrare optimă în câmpul muncii al unor copii bilingvi. Cu toate acestea, trebuie menționat că multe studii s-au făcut pe elevi bilingvi imigranți, a căror părinți aveau o educație precară, și puține studii au luat în considerare educația părinților ca variabilă confundată. Asta înseamnă că dezavantajele observate au putut fi explicate în mare parte de educația părinților, nu neapărat din cauza bilingvismului.

Cercetările noastre ne-au arătat ca rolul familiei este crucial, explicând în mare parte diferențele dintre elevi la testele de limbaj și alfabetizare (aproximativ 25% din varianță). Concluziile studiilor noastre le-am observat și într-o cercetare ulterioară, care mi-a fost acceptată recent spre publicare și care va apărea în publicația International Journal of Bilingual Education and Billingualism. Aici am arătat că în situația în care elevii bilingvi provin din familii educate și implicate, acest aparent dezavantaj al bilingvismului nu doar că dispare, ci elevii bilingvi pot avea performanțe superioare excepționale. Deci, indiscutabil, familia elevilor bilingvi are un rol hotărâtor în dezvoltarea limbajului și a performantelor lor școlare.

Președintele Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, Csaba Asztalos, pleda într-un interviu pentru Edupedu.ro în favoarea implementării unei politici publice care “să susțină bugetat programe de schimburi de elevi, astfel încât copilul maghiar să se poată deplasa într-o școală dintr-o zonă în care se vorbește româna și unde să aibă posibilitatea să exerseze limba română. Deci clase maghiare din Secuime merg o săptămână în Craiova sau în Oltenia, iar elevii de acolo merg în Harghita. Dar ar trebui să existe un program de schimb de clase bugetat, pentru ca să se creeze acele condiții care să îi permită minoritarului să își exerseze limba română cât mai des. Să existe tabere de limbă română, proiecte pe zona de bibliotecă, care să asigure și cărți din literatura universală modernă, actuală, în limba română, de exemplu Harry Potter în limba română”. Sunt acestea măsuri educaționale cu impact asupra însușirii limbii române de către copiii minorităților?

În opinia mea, aceste schimburi de experiență sunt foarte benefice pentru toți elevii din România (indiferent de etnie), datorită diferențelor culturale care există între diferite regiuni de la noi din țară. Ca să răspund la întrebare, consider că asemenea programe pot fi benefice atât din punct de vedere lingvistic, cât și cultural pentru elevii minorităților etnice din zone segregate lingvistic, însă impactul asupra dezvoltării limbajului va fi foarte mic. Limbajul se dezvoltă în fiecare zi, prin expunere repetată la limbaj de calitate și prin interacțiune de calitate cu persoane care vorbesc corect limba respectivă. Nici chiar urmărirea zilnică de emisiuni în limba română nu va avea impactul mare pe care îl au interacțiunile lingvistice de calitate. De aceea este foarte important ca fie părinții, fie profesorii elevilor maghiari să interacționeze eficient cu elevii în limba română, pentru a-i ajuta să își dezvolte limbajul suficient de bine pentru a obține performanțe bune la examenele naționale în limba română. În absența acestor interacțiuni lingvistice de calitate, o alternativă de dezvoltare a limbii române a elevilor maghiari (și nu numai!) ar fi ca aceștia să citească foarte multe cărți de bună calitate în limba română.

Să înțelegem că toate orele de la școală ar trebui predate doar în limba română pentru elevii maghiari?

Nu neapărat. Imersiunea lingvistică poate avea loc la diferite niveluri de intensitate, în funcție de nevoile educaționale ale elevilor fiecărei comunități. Elevii maghiari care trăiesc în comunități mixte vor avea mai multe oportunități de imersiune lingvistică după școală, comparativ cu cei care trăiesc în comunități izolate. Evident, cu cât sunt mai bine integrați, cu atât au șanse să-și dezvolte limbajul mai bine.

De asemenea, consider că păstrarea identității lingvistice și culturale prin orele de limba maternă este foarte binevenită. Din cate știu eu, puține țări oferă asemenea oportunități elevilor minorităților lingvistice.

Ce politică ați vedea implementată în școlile din România cât mai rapid, pentru susținerea învățării limbii române de către minorități?

Cred că cel mai important este ca politicile educaționale să fie consecvente în privința segregării elevilor (în special pe criterii entice).

Pe de o parte avem politici educaționale care susțin desegregarea pe criterii entice a copiilor de etnie romă, iar avantajele acestor politici au fost surprinse foarte bine și în studiile noastre longitudinale. Când am urmărit dezvoltarea limbajului și a alfabetizării copiilor de etnie romă, am constatat că elevii romi care erau mai segregați au avut o evoluție mai lentă decât elevii integrați în clase de elevi majoritari ne-romi.

Pe de altă parte, vedem o acceptare a fenomenului de comasare și (auto)segregare a elevilor maghiari în școli în care majoritatea elevilor sunt de etnie maghiară. Dacă acest fenomen este inevitabil în unele localități mici din Covasna sau Harghita, autosegregarea nu se justifică în orașe mari, unde populația este mixtă. Acest tip de segregare reprezintă un mare dezavantaj pentru elevii de etnie maghiară, în special din punct de vedere al dezvoltării limbajului. În acest context, nu ar trebui să mire pe nimeni că o bună parte din elevii de etnie maghiară nu au performanțe foarte mari la examenele naționale.

Dacian Dolean este psiholog educațional, specializat în dezvoltarea limbajului și a alfabetizării timpurii. Are o experiență de peste 20 de ani ca profesor de învățământ primar, gimnazial, liceal și universitar în România și în SUA. În prezent, este afiliat Universității Babeș-Bolyai ca director al unui proiect de cercetare care urmărește dezvoltarea alfabetizării copiilor din România, finanțat prin mecanismul EEA Grants (operator de program UEFISCDI). De asemenea, este membru în comitetul editorial al publicației Journal of Literacy Research.

Foto © Brett Critchley | Dreamstime.com / Dreamstime.com sprijină educaţia din România şi, în contextul pandemiei Covid-19, oferă gratuit imagini stock prin care Edupedu.ro îşi poate ilustra articolele cât mai relevant posibil.

Citește și:

Rezultate îngrijorătoare pentru elevii de etnie maghiară la examenele de limba română. Uniunea Cadrelor Didactice Maghiare: Predarea ar trebui să fie făcută ca pentru limbile străine