Anul școlar 2021-2022 a debutat cu o premieră pentru educația românească: demararea unor programe de pilotare în 6 școli romanesti. Obiectivul declarat al acestei inițiative a fost de a oferi libertatea și oportunitatea școlilor interesate să dezvolte programe care să ducă la o îmbunătățire a practicilor educaționale din România.
În perioada premergătoare demarării acestei inițiative a apărut în spațiul public ideea că la nivelul ministerului educației s-ar fi dorit să fie implicate mai multe școli. Acum aflăm de la dl ministru că asemenea inițiative vor fi stimulate cu suma de 12 milioane de Euro. Aceste informații sugerează că pilotarea programelor educaționale este importantă pentru minister. Așa și trebuie să fie, pentru că politicile educaționale care presupun schimbări majore la nivel național ar trebui să se bazeze pe pilotarea schimbărilor propuse pe un eșanton mai mic de elevi, pentru a se demonstra că sunt fezabile și că produc efectul scontat.
Deși până la această oră nu avem nici o dovadă solidă că inițiativa a dus la vreo îmbunătățire a calității învățământului din România, acest lucru nu înseamnă că trebuie să respingem ideea pilotării programelor educaționale, așa cum o sugerează unele reacții publice care critică pe bună dreptate metodologia demersurilor făcute. Am să explic luând ca și exemplu cazul Colegiului ”Gh. Lazăr” din București.
Colegiul „Gh. Lazăr” din Bucuresti a implementat anul acesta un program prin care se flexibiliează orarul elevilor de clasa a XIIa. Această inițiativă reprezintă un prim pas (mic) spre normalitate, care arată că serviciile educaționale pot fi centrate pe elev (nu pe nevoia de completare a normei profesorilor). Acest lucru se întâmplă de mult timp în SUA, unde elevilor care demonstrează că pot face performanță la anumite materii, li se oferă oportunitatea să își aleagă cursuri avansate încă din gimnaziu. Acești elevi trec mai repede prin materie și își pot câștiga toate creditele necesare absolvirii liceului la finalul clasei a X-a sau a XI-a. În consecință, programul din clasele terminale de liceu e mai relaxat, elevii merg o jumătate de zi la școală sau își iau alte cursuri suplimentare, care le oferă credite universitare. Dacă înțeleg bine, la colegiul ”Gh. Lazăr” nu s-au tăiat din materii, însă acestea s-au finalizat mai repede și li s-a oferit oportunități elevilor să își aleagă cursuri opționale. Evident, de aici până la implementarea unui orar în stilul școlilor din SUA mai este cale lungă. Însă punctul forte al programului este că a demonstrat pentru prima dată ce am promovat de 21 de ani (după prima mea experiență de profesor la un liceu din SUA), că adaptarea orarului de liceu la nevoile elevilor este fezabilă.
O problemă importantă legată de înțelegerea efectului pilotării de la colegiul ”Gh. Lazăr” o reprezintă însă vehicularea ideii că promovabilitatea de la bacalaureat de anul acesta (100%) a fost mai mare decât anul trecut (99.6%) și acest lucru s-ar putea datora pilotării. Această idee este greu de crezut, având în vedere că anul acesta a fost cea mai mare rată de promovabilitate la Bac (deci performanța superioară de la Lazăr de anul acesta poate fi mai degrabă explicată prin faptul că subiectele au fost mai ușoare decât cele din anul trecut). Corelația nu înseamnă cauzalitate.
Și problema nu se oprește aici. Atunci când ne decidem să pilotăm un program, analizăm punctele tari și punctele slabe ale organizației (școlii), și venim cu un plan de pilotare care să răspundă unei nevoi ce decurge din analiza punctelor slabe. Or, o promovabilitate de 99.6% la bacalaureatul din 2021 nu a fost un punct slab al școlii ”Gh. Lazăr”, ci un punct forte. Ca să fim convingători că pilotarea a funcționat, trebuie să arătăm cum au fost rezolvate problemele identificate ca nevoi de dezvoltare. Dacă am înțeles corect, obiectivele au vizat creșterea stării de bine a elevilor. Deci promovarea rezultatelor proiectului ar trebui să fie făcută strict din această perspectivă.
În final, așa cum am mai scris repetat aici și aici, pentru a convinge că programul de pilotare a fost eficient, trebuie să abordezi științific problema și să demonstrezi că există o relație de cauzalitate între un program și un efect. Până în acest moment eu nu am văzut în spațiul public nici un proiect pilot care să dovedească acest lucru. De exemplu, faptul că la Colegiul ”Gh. Lazăr” au existat câțiva elevi care au declarat că le-a plăcut programul nu înseamnă că aceștia au fost reprezentativi pentru toată populația școlară implicată în proiect, că declarațiile lor sunt obiective sau că instrumentele de măsurare sunt valide. Cu toate acestea, nu înseamnă că pilotarea a fost inutilă sau ineficientă, nici că ideea de pilotare este greșită. Înseamnă că nu avem dovezi că și-au atins scopul, și pentru ca acest lucru să se întâmple, în România avem nevoie stringentă de o creștere a alfabetizării științifice în domeniul științelor educației. Avem nevoie să înțelegem că științele educației nu înseamnă o înșiruire de cuvinte pompoase, ci studii implementate corect din punct de vedere metodologic, chiar dacă unele dintre acestea se numesc studii pilot.
________
Dacian Dolean este psiholog educațional, specializat în dezvoltarea limbajului și a alfabetizării timpurii. Are o experiență de peste 20 de ani ca profesor de învățământ primar, gimnazial, liceal și universitar în România și în SUA. Activitatea sa din ultimii ani s-a axat pe cercetare în domeniul alfabetizării și pe activități de formare a profesorilor din învățământul primar din SUA.
În prezent, este afiliat Universității Babeș-Bolyai ca director al unui proiect de cercetare care urmărește dezvoltarea alfabetizării copiilor din România, finanțat de EEA Grants. De asemenea, este membru în comitetul editorial al publicației Journal of Literacy Research.