Dacă în ziua de astăzi un profesor mai dictează comentarii, ar trebui mâine să-și dea demisia, pentru că este un atentat la modul de a gândi al unui elev. Renunțăm la ceea ce are elevul cel mai bun în el, adică acea bucurie de a problematiza, de a discuta - profesorul Emil Munteanu, de la Colegiul Naţional Iaşi

Profesorul de limba și literatura română Emil Munteanu, de la Colegiul Naţional Iaşi, spune că un profesor care încă mai dictează comentarii elevilor la limba română “face un deserviciu elevilor și literaturii” și ar trebui “mâine să-și dea demisia”, iar directorul școlii să ia măsuri, dacă știe de astfel de cazuri. “Este un atentat la modul de a gândi al unui elev. Adică de fapt, renunțăm la ceea ce are elevul cel mai bun în el, adică acea bucurie de a problematiza, de a discuta”, a spus profesorul de limba și literatura română, în cadrul dezbaterii Cronica Bacalaureat 2024, organizată marți, 16 iulie, de proiectul MERITO, pe pagina de Facebook.

Profesorul de limba și literatura română Emil Munteanu, de la Colegiul Naţional Iaşi, a spus că “dacă în ziua de astăzi un profesor mai dictează comentarii, ar trebui mâine să-și dea demisia. Pentru că e un mare deserviciu pe care îl aduce literaturii, pe care-l aduce elevilor, în primul rând. (…) Dacă un director ar ști că un profesor dictează comentarii, cred că ar trebui să ia niște măsuri, pentru că este un atentat la modul de a gândi al unui elev. Adică de fapt, renunțăm la ceea ce are elevul cel mai bun în el, adică acea bucurie de a problematiza, de a discuta“, a spus profesorul de limba română de la Colegiul Naţional Iaşi.

El a mai spus în dezbaterea din 16 iulie că bacalaureatul la limba română înseamnă cinci opere. “E o mare greșeală pentru că astfel se impune nivelul de lectură. Dacă pregătești elevi încă din clasa a IX-a, în funcție de subiectele de la BAC, este clar că elevul nu va citi niciodată nimic, spune profesorul de limba română Emil Munteanu“.

Răspunsul integral:

“Limba și literatura română este proba de care se tem cei mai mulți dintre elevi și ne-am întrebat cu toții de ce. Limba română în mod normal ar trebui să fie proba de care să se apropie cel mai mult elevii noștri, dar avem o explicație pentru că se citește foarte puțin astăzi, pentru că nu există o politică de stimulare a lecturii, pentru că având atât de puțină materie pentru bacalaureat, doar cinci romane, plus un text în plus la filologie, romanul de după 1980. Deci cinci romane avem o nuvelă, două piese de teatru: comedia și teatru modern și, bineînțeles, poezii.

E materie destul de ușoară din punctul meu de vedere, însă, neavând acest exercițiu al lecturii și în special al scrierii, evident, examenul acesta devine foarte dificil pentru ei. Deci de aici cred că apare această problemă. Ideea aceea a comentariilor dictate, evident, este una anacronică. Dacă în ziua de astăzi un profesor mai dictează comentarii, ar trebui mâine să-și dea demisia. Pentru că e un mare de serviciu pe care îl aduce literaturii, pe care-l aduce elevilor, în primul rând. Am avut elevi care au înțeles că literatura nu înseamnă doar acest examen de Bacalaureat. Literatura înseamnă un mod, de a apropia de tine, de a înțelege pe cel de lângă tine și nu în ultimul rând de a stabili relații cu cei foarte apropiați, dacă nu cu toți cei din jurul tău. Și dacă nu vom înțelege asta, e clar că examenul de bacalaureat nu ne va ajuta cu nimic.

Ce cred eu despre aceste subiecte? Sunt subiecte previzibile, subiecte ușoare. Privesc acum, poate și din perspectiva profesorului la un colegiu teoretic, subiectul al III-lea care, creează furori în rândul elevilor, e un subiect banal: puteau să aleagă în afară de Moara cu noroc, s-a dat nuvela, puteau să aleagă și alte opere, chiar dintre opere alea unor autitori necanonici: La țigănci de Mircea Eliade, nuvele de I.L Caragiale și alte opere, Alexandru Lăpușneanu nuvelă istorică, deci aveau de unde alege. Pentru mine cel mai interesant e subiect ar fi fost, dacă poate evaluarea ar fi făcută într-un anumit fel, sau subiectul ar fi gândit altfel, ar fi fost subiectul I, b și Subiectul II, adică textul argumentativ el. El ar fi fost interesant dacă conform baremului ar fi permis elevului să se plimbe și să problematizeze mai mult.

Așa, dacă vă uitați pe barem, dacă el înțelege formula unui text argumentativ, obține destul de multe puncte, ceea ce nu este corect, iar la subiectul al II-lea, funcțiile didascailei: parcă suntem în clasa a 8-a, adică aș fi preferat un text la prima vedere, poate chiar și acele texte narative în care să se stabilească sau să precizeze perspectiva narativă, dar să problematizeze elevul în legătură cu relația dintre narator și personaje sau relația narator-cititor. Sau, bineînțeles, un text nou, de ce nu? Un text din secol 20 sau chiar 21. O poezie care să permită elevului să arate ceea ce știe. Dar vă dați seama că textul acesta, care este la prima vedere, are doar 10 puncte.

Vă dați seama cum gândește Ministerul această apropiere a elevului de literatură: nu are importanță foarte mult felul în care el poate să interpreteze la prima vedere, important este cum poate să redea ceea ce cumva interpreta cândva, având în vedere că subiectul al III-lea are treizeci de puncte, iar subiectul I b are douăzeci de puncte, din care doar pe formulă se pune accent, cred că aproape jumătate din punctaj îl poate lua înțelegând cum se construiește un text argumentativ, iar conținutul nu mai contează atât de mult.

La Subiectul I B elevii au avut un text argumentativ pe tema „Dacă emoțiile influențează sau nu sinceritatea exprimării”, iar la subiectul II: rolul notațiilor autorului într-un text dramatic.

Dacă un director ar ști că un profesor dictează comentarii, cred că ar trebui să ia niște măsuri, pentru că este un atentat la modul de a gândi al unui elev. Adică de fapt, renunțăm la ceea ce are elevul cel mai bun în el, adică acea bucurie de a problematiza, de a discuta. Ei bine, eu cred că rezultatele din momentul în care rezistăm acestei presiuni a părinților și chiar ai elevelor, pentru că elevii pun această presiune din comoditate”.