Dacă Hotărârea de Guvern cu școlile pilot este publicată rapid, lansarea unei clase sau a două clase chiar începând cu anul școlar 2020-2021 este posibilă, spune Marian Staș, inițiatorul proiectului

”Frontul îngust pentru această ofensivă, adică breșa pe care o avem de făcut este breșa curriculară”, explică în termeni militari, într-un interviu pentru Edupedu.ro, Marian Staș, fost consilier al ministrului Educației, colonel în rezervă și trainer. Staș este inițiatorul și promotorul școlilor pilot pe baza articolului 26 din legea Educației. În perioada în care a fost la minister a scris un proiect de hotărâre de guvern pus în dezbatere publică în ziua în care Parlamentul a votat o moțiune simplă contra ministrului Monica Anisie.

După ce și-a dat demisia din minister pe motiv că testarea unui nou curriculum din toamna s-ar fi împotmolit, Marian Staș spune că nu mai există, „tehnic”, niciun om în instituție care să poată duce acest proiect mai departe. Ideea pe care i-ar fi propus-o ministrului, în cele 4 luni cât a fost consilier, a fost să înființeze o instituție „de tip task force” care să pună în aplicare cu autoritate planul școlilor pilot: „Creează o structură directă în subordinea sa și dă o autoritate cât mai mare cu putință, dacă se poate până la un echivalent de rang de secretar de stat (…) nu am o problemă să conduc o astfel de structură”, susține Staș.

Ce mai spune Staș în interviu:

• Actualul plan cadru este proiectat pentru ca profesorii să aibă norme și salarii, nu să le fie copiilor bine
• Doar 10-20% din decizia strategică din Educație ar trebui să mai fie la Minister
• Propune un model care conține 8 arii de învățare. „Sintagma este din Noua Zeelandă, ele se numesc “learning areas”, nu discipline”
• Proiectul de pilotare și pregătirea profesorilor pot fi finanțate prin fonduri europene
• Inspectoratele școlare sunt instituții depășite de timp, în proporție covârșitoare sinecuri politice și respectiv birouri de reclamații și sesizări și nu fac cel mai important lucru pe care-l au de făcut și anume inspecție școlară și instituțională
• Acest proiect are o dimensiune politică explicită, fără ghilimele, pentru că școlile se ființează prin decizie politică
• Pilotarea înseamnă așa: o școală din România, gimnazială, pornește o clasă a V-a de genul acesta. Cu siguranță este posibilă încadrarea de profesori și de normare fără probleme.

Venirea lui Staș la minister, în februarie 2020, a fost marcată de ministrul Anisie cu un haștag. Anisie a comentat la anunțul lui Staș cu replica: #rupempisica

• EduPedu.ro a scris, în februarie, că, în lipsa unei dezbateri, ministerul dorea să piloteze o “nouă arhitectură curriculară” din septembrie, pe baza unor unități-pilot, conform art. 26 din Legea educației.
• Pe 30 martie, ministrul Anisie anunța că HG pentru înființarea unor școli-pilot era pregătită pentru a fi prezentată în guvern.

Întrebat de Edupedu.ro de ce propune o abordare printr-o tehnică militară, pentru ca școlile să aibă mai multă autonomie să democratizeze învățământul, Staș a declarat că este vorba despre o tehnică de leadership, „chestiunea nu e de proiectare curriculară, de școli, de management, este de transformare de sistem”.

Staș și-a făcut o strategie bazată pe tehnicile militare. Spune, printre altele că a stat 5 luni „la ruși”, în 1989, când în România era Revoluția. Se bazează și pe experiența de coordonator al două direcții din ministerul Apărării, una de învățământ militar și alta de resurse umane, pe care spune că le-a condus pe vremea când ministru era Victor Babiuc și Secretar de stat Ioan Mircea Pașcu.

Susține că a discutat cu cel puțin șapte școli pentru a porni pilotarea unor noi modele curriculare, unor noi modele de carieră didactică. Finanțarea acestui proiect ar urma să fie făcută din fonduri europene, spune Staș.

Staș promovează un model de creare de arii de competențe, în locul disciplinelor și materiilor de acum, prin care școlile capătă autonomie, iar modulele pe care elevii le-ar putea alege ar trebui să fie tot mai numeroase pe măsură ce aceștia înaintează în școală. A vorbit despre desființarea titularizării în forma actuală și a inspectoratelor școlare, dar vrea menținerea inspecțiilor școlare.

Precizează că sindicatele reprezentative, adică „domnul Simi Hăncescu” și „domnul Marian Nistor”, susțin proiectul.

Unitățile de învățământ cu statut de unități-pilot, experimentale și de aplicație vor aplica la clasă arhitecturile curriculare diferite de actualele planuri-cadru în vigoare, având rolul specific de a testa direct în școli impactul unor modificări sistemice, cu scopul de a le ajusta, corecta și adapta în funcție de nevoi, înainte de scalarea acestora, potrivit proiectului de HG pus în dezbatere de minister.

• Vezi mai jos ce școli s-au arătat interesate de proiect și de ce unele spun că nu se mai implică
• Graficele oferite de Marian Staș pentru ilustrarea ariilor de competențe și a Curriculumului din oferta școlii

Ce prevede Articolul 26 din Legea 1/2011

„Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului poate stabili, prin hotărâre a Guvernului, funcţionarea în sistemul de învăţământ preuniversitar a unor unităţi-pilot, experimentale şi de aplicaţie”.

Redăm interviul cu Marian Staș:

Edupedu.ro: Ce o să pilotați mai exact? Și revenim apoi și să vedem dacă sunt școli care s-ar fi interesat de această pilotare?

Marian Staș: Ca să încep cu sfârșitul, răspunsul este DA, fără echivoc. Și deja am avut, în loc să o numim celula de criză, am putea să-i spunem celula de oportunitate. Am avut o conversație cu directori cu care deja pornisem discuția ca atare și sunt mai mult decât doritori în condițiile în care povestea asta apare rapid și hotărârea de Guvern este publicată “as soon as posible” chiar este posibil. Lansarea unei clase sau a două clase chiar începând cu anul școalar 2020-2021.

Vă rog să observați că în momentul de față blocajul este dat de două elemente tehnice care nu mai corespund secolului 21.

Primul este existența unui singur plan cadru, a unui singur tabel unic prin care să treacă cohorte de 150.000-160.000 de copii în fiecare an așa cum este cazul acum. Prin urmare, orice soluție în acest context, în această paradigmă, dau eu în scris că este lovită de nulitate. Mai în glumă mai în serios de 20 de ani au trecut mulți miniștri prin conversație, ca să zic așa, și de fiecare dată fără excepție conversația s-a blocat fix aici din multe motive. Și le denumesc așa fără manie, fără întristare sine ira et studio pentru că ele sunt reale.

Cel mai important motiv al actualului status quo al acestui model cu 17, 18, 19, bine ar fi ca tabelul ăsta să fie deștept făcut, dar el nu este deștept făcut pentru că nu este pentru binele copiilor. El este proiectat foarte simplu pentru ca profesorii să aibă norme și salarii. No offence, de-asta este el proiectat, pentru ca profesorii să aibă norme și salarii, nu să le fie copiilor bine.

Le putem face pe amândouă simultan? Bineînțeles că da pentru că toate celelalte sisteme educaționale normale la cap din lume funcționează în felul acesta. Și Finlanda, și Noua Zeelandă, și Singapore, și toate acestea.

Evident că profesorii au a-și dezvolta o carieră bună și sănătoasă și bănoasă, dar într-un sistem în care în primul și în primul rând să le fie bine copiilor. Prin urmare, blocajul de fond al status quo-ului este așa cum spuneam această centralizare, de asta am numit-o eu de tip comunist, pentru că apanajul comunismului este centralizare. Toată lumea să treacă prin aceeași chestiune, ca să nu avem multă diversitate, ca să nu avem multe opinii, cine mișcă, mișcă-n brișcă, ca să zic așa. „Comentați?” Și asta este diferența de fond între ce înseamnă școală de tip comunist, cu acele relații între profesor și copii de tip părinte-copil, versus o școală în care copiii e obligatoriu să învețe, să decidă, să-și asume consecințele ș.a.m.d.

Prin urmare, schimbarea de paradigma, și nu folosesc vorbe mari atunci când spun despre schimbare de paradigmă, pentru că este alt film.

Schimbarea de paradigmă fundamentală în pilotare va fi așa: trecerea de la un cadru unic, un tabel, valabil pentru 160.000 de copii în fiecare an, cohortele cu pricina, la ceea ce am numit curriculum oferit de școală. Nu discutăm deocamdată dacă școlile sunt pregătite, asta n-are… Le rezolvăm pe cale de consecință consecință, dar principiul prim de proiectare este așa: aruncarea în aer a acestei centralizări otrăvite care nu mai aparține secolului 21 prin operaționalizarea a ceea ce în termeni europeni se numește subsidiaritate.

Subsidiaritatea înseamnă așa: 10-20% din decizia strategică este acolo unde ea aparține, adică la cartierul general – Ministerul Educației. Și care sunt ăia 10-20%? Viziune, valori, arii de învățare, competențe așa cum e normal, pentru că sistemul este public.

Edupedu.ro: Deci ziceți că de la centru trebuie să ni se spună unde trebuie să ajungem și decidem noi care e calea?

Marian Staș: Sigur că da, după care X are calea lui, Y are calea lui, Z are calea ei, Curcani, Călărași, Timișoara… E firesc să fie așa și asta este de fapt esența conceptului European, profund European de subsidiaritate. Prin urmare prima mutație esențială, și asta este de fapt capcana tuturor celor care au dat soluții în momentul de față să vă spun eu cum ar trebui să arate planul cadru și de o soluție fix din același model centralizat, doar că dă mai multe ore la decizia școlii.

Și aici vine a doua mutație importantă, deci după curriculumul oferit de școală cea de-a doua mare transformare conceptuală este ceea ce am vorbit curriculumul la decizia elevilor din oferta școlii. Pentru că în momentul de față competența esențială de educat copiii este aceea de a opta. Și atunci din gimnaziu până la clasa a XII-a pot să construiesc un sistem sănătos în care să evite extremele de 100%-0% sau 0-100%, în care copiii să facă doar cele spune sistemul cum e cazul acum de fapt sau copiii să facă numai ce le trece lor prin cap pentru că este imposibil așa ceva și a creea o relație sănătoasă, echilibrată, între ceea ce am numit trunchi comun și curriculum la decizia elevilor din oferta școli.

Bun, și cum rezolvăm povestea cu 15, 16, 17 materii pe semestru? Modelul pe care l-am propus, după cum ați văzut, este un model care conține opt le-am numit eu arii de învățare. Sintagma este din Noua Zeelandă, ele se numesc “learning areas”, nu discipline. Deci în momentul de față nu purtăm discuția pe discipline pentru că asta rapid eșueze. Câte ore o să aibă X? Rămâne Y fără ore? Z mai preda psihologie sau ce are el de predat? Nu despre asta e conversația pentru că soluțiile sunt fără doar și poate. Prin urmare, a treia componentă esențială este cea legată de modelul curricular pe care l-am construit într-o cifra opt. Dacă vă uitați, cele opt sunt cele pe care le găsesc în orice sistem educațional: limbă și literatură maternă, matematica și calculatoare, științe, arte ș.a.m.d.

Modelul este un model de octogon regulat, adică asta spune așa: că fiecare arie de învățare este egal de importantă, are aceeași pondere în formarea copiilor. Unul dintre derapaje acum, în acest secol 21, este relația asta distorsionată de tip uman-real, real-uman, care de fapt în străfunduri acolo jos, în profunzime, spune așa: filologii – „brrr, dă-o naibii de matematică, n-o fac că nu-mi folosește și mi-e frică de matematică”. Sau matematicienii: „dă-o naibii de psihologie, că nu-mi trebuie mie psihologie”. Ceea ce este fals în ambele situații. Iată că vremurile pe care le-am trăit acum sunt vremuri profund de autocunoaștere, de autocontrol, nu sunt vremuri de integrale și derivate și de triunghiuri și de cuburi.

Edupedu.ro: Dar cine predă lucrurile acestea, pentru că s-a mai încercat transdisciplinaritate și nu a reușit, nu este aplicată în prezent?

Marian Staș: E limpede că din 250.000 de profesori, probabil că vor fi 100, 200, 300, 400, 5000 care acum să fie pregătiți pentru că au mai făcut programe, cursuri, proiecte, deci procentul e clar diferit de zero. Evident că proiectul pe care l-am gândit are atașat, așa cum am și enunțat public, bani europeni pentru el.

Pe lângă cele două piese care au fost în spațiul public, respectiv hotărârea de Guvern și nota de fundamentare, ele sunt obligatorii pentru ca hotărârea să fie aprobată, la începutul lunii martie am negociat și am scris, am co-scris cu directorul OI-POCU ceea ce se numește notă-concept. Nota-concept este documentul care pleacă de la ministrul Educației și Cercetării către ministrul fondurilor europene. Discuția a fost entuziasmant de bine primită de către echipa de la OI-POCU, pentru că proiectul este spectaculos și foarte bun, iar secțiunea privind finanțarea pe care am și publicat-o în adevărul.ro e scrisă cu mâna doamnei director al OI-POCU. Adică au știut foarte limpede linia asta, obiectivul ăsta, pot fi finanțate foarte bine. Și asta înseamnă în primul rând pregătire de profesori.

Și acum adăugăm elementul extrem de important, constrângerea Pop-Iohannis, cum o numesc eu, adică cele 20-25-30 de ore pe săptămână. Aia de fapt creează cea mai puternică presiune de transformare adevărată și este bi-partizana. Senatorul Liviu Pop este dintr-un partid, iar președintele Klaus Iohannis este susținut de o altă forță politică și a promulgat legea, foarte important. Acum avem problema asta foarte importantă și observați că este un cartof extrem de fierbinte în momentul de față, pentru că conversația despre noile planul cadru cam nu prea există. De ce? Pentru că soluția în contextul acesta este cvasi imposibilă. Ea n-are cum să dea decât un alt răspuns contabilicesc, așa cum s-a întâmplat în 2016 cu planurile cadru pentru gimnaziu. Mai tai o oră de acolo, mai tai o oră de dincolo… De ce? Ca să încapă în 25 de ore sau în 30 de ore.

Și acuma să vă dau soluția elegantă care, repet, măcar pentru iterație asta, am rugămintea să nu intrăm în câte ore de matematică sau câte ore de fizică, nu suntem acolo.

Principiul este așa: ca să oferi copiilor o educație rotundă, frumoasă, armonioasă în care ariile de învățare să aibă o pondere relativ uniformă. Și acum luați și vedeți, de pildă, pentru gimnaziu dacă structurezi un orar cu 7 arii de învățare a câte 3 ore pe săptămână asta înseamnă 21 de ore. O arie a 4 ore, 21 cu 4 = 25, ce să vezi 5 x 5 fac 25, deci încape foarte frumos în cele 25 de ore.

La liceu de pildă, dacă construiești cu model de interacțiune cu 6 arii a câte 4 ore pe săptămână asta înseamnă 24 de ore, cu două arii a câte 3 ore, 24 cu 6 = 30, ce să vezi 5 x 6 = 30. Acum ajungem de fapt la inima cea mai frumoasă care copiilor le-a plăcut foarte mult, și multor profesori la plăcut, nu tuturor, la ceea ce înseamnă cum adică curriculum la decizia elevilor în oferta școli. Iată cum: într-o filozofie sau într-o proiectare din asta modular semestrială, deci unitatea de lucru este semestrul școlar, de pildă dintr-a V-a până într-a VIII-a copiii pot parcurge gimnaziu în felul următor: într-a V-a și a VI-a, 6 arii de trunchi comun și două la decizia elevilor din oferta școlii în fiecare semestru. Într-a VII-a și a VIII-a, 5 de trunchi comun, 3 la decizia elevilor în oferta școlii.

Într-a IX-a, când intrăm la liceu, 5 cu 3, pentru a 10-a și a 11-a, 4 cu 4, într-a XII-a, 3 cu 5, deci 3 arii de trunchi comun și 5 la decizia elevilor, pentru că acolo obiectivul este să învețe fiecare să se ducă în propria sa proiecție profesională, respectiv aspirație.

Modelul finlandez – ultimii doi ani de liceu sunt sunt ani de trasee curriculare individuale. Deci noi într-a 11-a și a XII-a nu mai suntem colegi deloc, decât cel mult accidental dacă se întâmplă să avem o pasiune în comun și avem nevoie de același curs. Dar ultimii doi ani duc ceea ce am discutat și mai departe, adică la ceea ce înseamnă traseu curricular individual pentru că după ce termin liceul fiecare ne ducem în propriile noastre vieți.

Edupedu.ro: Cum propuneți acordarea acestei autonomii școlilor și ce implică asta? Ce se întâmplă cu titularizarea, în momentul în care directorii vor fi lăsați să facă propriile angajări?

Marian Staș: Trecem dintr-un plan care ține de proiectare curriculară și copii într-o cu totul altă zonă a conversației, ceea ce e corect și normal din punct de vedere strategic. Am să vă invit să revedeți cadrul strategic al schimbării de paradigmă pe care l-am propus care este de fapt un triunghi echilateral și în centrul triunghiului sunt valorile secolului 21 pe care școala le cultivă . Școala nu este despre salariile dumneavoastră, nici al meu nici al profesorilor, școala nu este despre bibliorafturi, nu este despre prezențe și absenți e ce este despre valori înainte de orice. Asta face școala, cultivă valori. Întrebarea este cum operaționalizăm?

Sunt trei zone convergență, concurente, simultane de atac pentru a face lucrul acesta. Prima de care am discutat este zona de arhitectură curriculară de secol 21 care este imposibil de pus în fapt fără celelalte două proiecte importante și anume: carieră didactică de secol 21 și respectiv arhitectură instituțională de secolul 21.

Pledoaria pe care am făcut-o, ca să încep cu a doua, a fost așa: inspecții școlare da, inspectorate școlare nu. Pentru că teză spectaculoasă din spațiul public este așa: se desființează inspectoratele școlare. Dar nu există de fapt partea cea mai importantă și anume esența oricărui proces managerial care este inspecția școlară și instituțională. Am spus așa – că instituția este revolută, este depășită de timp, este în proporție covârșitoare sinecură politică și respectiv birou de reclamații și sesizări și nu face cel mai important lucru pe care-l are de făcut și anume inspecție școlară și instituțională.

Atunci când am construit modelul de carieră didactică am folosit o frază ușor captată de presă: 1000 de euro brut în loc de 1000 de lei net, adică dacă citind fluturașul de salariu avem o salarizare sănătoasă cu următoarea condiție – scoatem inamovibilitatea. Deci această titularizare încetează să mai funcționeze. Și putem să introducem ca model de carieră didactică o relație contractuală evident stabilită, semnată de către directorul școlii așa cum e firesc, normal, care poate să sune de felul următor: ne revedem peste cinci ani, peste șapte ani și vă întreb “vreți să mai faceți 100% teaching, v-ați plictisit, nu v-ați plictisit, vă place în continuare?” ”Da, a fost bine, pot să fac matematică, încă mai vreau”. ”Bine, mergeți și faceți așa ceva”. Sau ”nu, le cam știu, sunt gradul I, sunt foarte bun și atunci parcă aș face și altceva” și atunci spun în felul următor: OK, deci în următorii 5 ani cariera didactică va fi normată în felul următor – 30-40% teaching, 40% consiliere pentru copii, coaching și consiliere de carieră pentru copii și 20-30% management de proiect sau mentorat pentru profesorii debutanți ș.a.m.d.

Prin urmare, legat organic direct de transformarea curriculară este la nivel de carieră didactică așa cum am discutat pentru că e firesc să fie așa și nu întâmplător dacă recitiți hotărârea de guvern o să vedeți că există un articol care spune clar că elementele care se pilotează, cel puțin acum azi, sunt două și anume un model curriculare și un model de normare flexibilă sau de carieră didactică. Este imposibil de făcut una fără cealaltă .

Închei pentru conformitate cu două specificații explicite: federațiile sindicale din educație sprijină pilotarea, repet, federațiile sindicale reprezentative din educație, atât Spiru Haret cat și sindicatele libere sprijină pilotarea . o mare problemă cu transformarea de sistem din toate motivele de rezistență, de inerție, de competență, de incompetență, de încremenire în proiect, în schimb așa uitându-ne noi unii în ochii celorlalți, eu cu domnul Simi Hăncescu, și eu cu domnul Marius Nistor, și ei cu mine am convenit că este OK și că este suportabilă această transformare cu atât mai mult cu cât articolele, cred că, 252-253 din lege la ora actuală specifică posibilitatea normării flexibil, deci ele sunt acolo. E limpede că tema esențială de normare momentul de față începe să aibă capete de soluții, existențe în legea organică, soluție care ar fi operaționalizate printr-un cadru normativ adecvat.

Pilotarea înseamnă așa: clase a V-a care să funcționeze altfel și clase a IX-a care să funcționeze altfel. Prin urmare, la limită, pilotarea înseamnă așa: o școală din România, gimnazială, pornește o clasă a V-a de genul ăsta. Cu siguranță este posibilă încadrarea de profesori și de normare a poveștii ăsteia fără probleme. Deci există așa ceva și avem precedentele ca atare.

Doresc eu ca pilotarea să fie mama răniților, să rezolve toate problemele din educație? Nu, bineînțeles! Eu doresc sau important este să ieșim din paradigma curriculară comuniste și să facem pe aia de secol 21, după care toate celelalte vor decurge pe cale de consecință.

Știți, ați scris foarte bine că eu sunt ofițer în rezervă, sunt colonel. Și am stat și cinci luni la ruși, apropo, cine a mai stat cinci luni la ruși? Dar am stat și mai mulți ani prin alte părți. Și acolo am spus în felul următor. Am învățat la armată ca în momentul în care pornim la ofensivă avem nevoie de două condiții foarte importante: un front îngust și un raport de forțe foarte mare. Prin urmare frontul îngust pe care l-am definit pentru această ofensivă, pentru această transformare de sistem, breșa pe care o avem de făcut este breșa curriculară.

Edupedu.ro: Cu ce școli ați vorbit, câte au acceptat și câte nu să facă o astfel de pilotare?

Marian Staș: Evident că toată conversația asta este foarte personală înainte de orice. Nu e de sistem nu e cu numărul din, nu e cu cine vrea sau cine trebuie să scrie. Este extrem de personală. Dacă noi doi n-am fi avut încredere unul în celălalt și dacă nu ne-am fi respectat reciproc, nu am fi fost în conversația asta, punct. Indiferent cat citeam eu despre dumneavoastră, dumneavoastră despre mine dar nu eram față în față și ochi în ochi. Și ăsta este un ingredient esențial când vine vorba de leadership pentru că proiectul nu este unul tehnic, este un proiect profund, de schimbare de paradigmă, de transformare de sistem care este a fi de abordat cu instrumentar de leadership.

Și atunci primele elemente și primele ancore sunt tancurile de integritate și de încredere și de respect reciproc. Și așa s-a întâmplat și în conversația cu ministrul educației: toamna trecută ne-am întâlnit și am discutat și am căzut de acord că dorim amândoi să facem povestea asta, pentru că altfel nu am fi fost în echipă trei luni sau patru luni. Ce s-a întâmplat după este altă poveste, dar dacă n-ar fi fost intuiție, curaj, intuiție, calcul inclusiv politic, n-am fi fost acolo, e limpede chestia asta.

Spunem așa sigur că am discutat cu foarte multă lume și au fost ani buni și luni bune în care am făcut traininguri cu profesori, dacă investigații așa puțin o să descoperiți câteva zeci de traininguri, câteva mii bune de profesori și locuri multe pe unde am fost și am mai scris, dar interacțiune directă cu profesori. Evident că atunci când a pornit povestea, fiind în postura în care am fost zic “bă, deci cu cine trecem Prutul?” Și atunci m-am dus la Ștefania Duminică. “Mă Vali, o facem?” “Da mă, vino, vorbim, am discutat, întâlnește-te cu profesorii mei și discutăn”. Sau Vifor Dorobanțu, la Curcani, dimpotrivă el îmi spune “bă, hai, n-o facem mai repede?” Adică oameni pe care i-am cunoscut, cu care am lucrat înainte și evident că dacă acești directori, dincolo de relația noastră personală, decit că proiectul merită și este fezabil, asta va fi un impuls remarcabil pentru alți colegi, pentru alți coechipieri. Și acuma ca să fie povestea cu subiect și predicat, limpede, care au fost cele șapte echipe cu care am început discuția?

Am avut bucuria și, dacă vreți, într-un fel și validarea profesională și colegială din partea directorilor să interacționezi așa cum spuneam cu:

• doamna director Ștefania Duminică de la Școala gimnazială “Ion Vișoiu” de la Chitila,
• domnul director Viforel Dorobanțu de la Școala gimnazială Curcani, Călărași,
• domnul director Ștefănuț Dragomir de la Liceul Tehnologic Angelescu de la Ianca, Brăila,
• doamna director Maria Dorcioman de la Colegiul Național “Dinicu Golescu” Câmpulung,
• domnul director Sorin Ionescu de la Colegiul Bănățean de la Timișoara,
• doamna director Camelia Constantin de la Școala Axente Sever din Aiud,
• doamna director Ionela Neagoe de la Colegiul Național Gheorghe Lazăr din București.

Și cu siguranță vor mai fi și alții. Doamna Director Dana Ceredeev de la Gura Humorului, cu Dana Tufeanu de-aci de la Pitești, cu foarte multă lume, însă mai aplicat așa, în momentul când am avut nevoie de o conversație mai focalizată această echipă minunată a rămas în joc și am avut de fapt și o întâlnire formală, să zic așa, cu vreo două-trei săptămâni în urmă între echipa de conducere de la minister și directori, o conferință online. Pentru că aicea de fapt a fost un exercițiu iarăși de leadership, de apropiere reciprocă. Doi poli care aveau a se potența în mod firesc, în mod natural unul pe celălalt. Eu, dacă aș fi în postura ministrului educației, m-aș gândi “bun, dar pe hotărârea asta de guvern am cu cine discuta, am interlocutori?” Ce să vezi, sunt. Interlocutorii zic “bine băi, ne băgăm aici, facem transformare curiculară, dar ăștialalți sunt, avem hotărârea de Guvern?” Ce să vezi, o să fie.

Acest proiect are o dimensiune politică explicită fără ghilimele pentru că școlile de ființează prin decizie politică, prin hotărârea de Guvern și la o dimensiune de politici publice iarăși explicită pentru că în momentul în care prim-ministrul zice să fie școli pilot, răspunsul e ca-n Cațavencu: “avem școli pilot, cum procedăm?”. Deci de-aici încolo problema încetează să mai fie politică și devine o problemă de politici publice, adică de transformare.

Edupedu.ro: Ați plecat din Ministerul Educației, proiectul a rămas acolo, dar mai e vreun alt om în Ministerul Educației care să-l continue?

Marian Staș: Am două părți de răspuns, unul tehnic și unul de proces. Răspunsul tehnic este nu, pentru că ăsta a fost rostul prezenței mele acolo și vă rog să observați că s-au întâmplat lucruri. Adică pilda este așa: când ai nevoie de a face un lucru, îți aduci un om care să facă lucrul respectiv, nu o lași așa deschisă. Și atenție, pentru conformitate, ce spun eu aici este fără mânie, fără părtinire, fără o notă peiorativă sau critică, pentru că este un proces firesc de transformare, de schimbare.

Încă o dată, un ministru care a avut curaj, intuiție, calcul, să dea lumină verde masteratelor educaționale în acest an după 10 ani de letargie, un ministru care avut curaj să publice 1000 de teze de doctorat după 10 ani de nimic, înseamnă ceva. Indiferent de păcatele persoanei respective sau de vulnerabilități, sau de punctele tari. Un ministru care a decis “Staș, vino să lucrăm împreună”, iarăși înseamnă un lucru important.

În momentul în care am început discuția noastră eu am spus că sunt trei aspecte organizaționale clare: unu ministrul educației și asumă personal proiectul, deci nu îl lasă nimănui altcuiva, pentru că fiind un proiect fără precedent, un proiect de schimbare de paradigmă, el este clar un proiect de top leadership commitment. Dacă ministrul educației nu-și asumă, indiferent care e persoana, nu-și asumă el această poveste, șanse mici sunt ca el să iasă așa cum se cuvine.

Doi: organizațional, instituțional este obligatorie crearea unei structuri ordinea directa ministrul educației, cu autoritate cat mai mare cu putință, pentru ca echipa respectivă să facă ce are de făcut. Trei, sigur, nu am o problemă să conduc o astfel de structură. Nu am avut o problemă când a fost discuția despre, mai demult, ba de fapt în 2006 un text pe care l-am publicat în tribună învățământului și de atunci am pornit conversația mea formală cu sistemul, textul pe o pagină de Tribuna Învățământului avea titlul ăsta: eu sunt ministrul educației. Și acolo decodificam sau decripta în procesul de transformare de sistem în cheie de leadership, deci nu asta este problema. Dacă vreau să iau scaunul cuiva, nu, păcatele mele, am alte lucruri mai frumoase de făcut. Dar esențial, critic, tehnic, organizațional, instituțional este așa unu persoana cheie numărul 1 își asumă proiectul, iacătă căci pe 30 martie ministrul și-a asumat declarația.

Apoi ministrul a dat dispoziție puneți pe site proiectul spre dezbatere publică. Deci esențial asumarea directe personale de către ministrul Educației și Cercetării și observați că nu dau nume pentru că nu numele sunt relevante și funcția ca atare, doi creează o structură directă în subordinea așa și dă o autoritate cat mai mare cu putința dacă se poate până la un echivalent de rang de secretar de stat. De ce? Pentru că e un lucru extrem de important de făcut și are nevoie de forță decizională echipa respectivă.

Evident că nu se duce ca bezmeticul cel care conduce structura aia să facă ce-l taie capul și că ultima validare tot ministrul o va avea. Dar sunt foarte multe decizii de luat în proces, care pot fi transmise exact, clar acestei structuri subordonate așa cum eu am fost protagonist în două astfel de structuri transformaționale pentru armata României înainte de a deveni stat membru NATO: am lucrat în direcția învățământului militar, am lucrat în direcția management resurse umane și am făcut cele două transformări istorice pentru armata României și anume educație militară de secol 21 NATO și sistem de resurse umane de secol 21 NATO. Iar cele două structuri, prima era în subordine secretarului de stat Ioan Mircea Pașcu și a doua a fost în subordinea directă a ministrului Babiuc, nu în subordinea Statului Major General.

Formarea unei astfel de structuri de tip task force, de tip leadership, de generare de nouă paradigmă este obligatoriu să aibă autoritate decizională maximă subordonate instituției sau funcției de nivel maxim și nu în subordinea instituției executorii cum ar veni, adică a Statului major General. Ăsta a fost motivul pentru care am formulat teza Educației ca amenințare la securitatea națională și am pus-o în prerogativa directă a șefului Statului pentru că șeful statului este persoana cu legitimitate maximă din punct de vedere al acestui proiect.

Edupedu.ro: E foarte importantă paralela aceasta pentru că deși această idee a pilotării vrea să democratizeze învățământul, ea se impune printr-o tehnică militară…

Marian Staș: Printr-o tehnică de leadership, dacă îmi permiteți, pentru conformitate. Aici vorbesc despre ceea ce înseamnă corectitudinea procesului de leadership și repet asta este obiecția mea și critica mea principală la ceea ce înseamnă întregul proces. Repet, chestiunea nu e tehnică în primul rând, nu e de proiectare curriculară, de școli, de management, este de transformare de sistem. De a scoate un sistem dintr-o paradigma și a-l duce în altă paradigmă și asta înseamnă mecanisme de schimbare adaptivă, respectiv procese de lidership real.

Unele școli spun că nu se mai bagă în pilotare, altele abia așteaptă schimbarea

Contactată de Edupedu.ro, directoarea Școlii Gimnaziale „Axente Sever” din Aiud, Camelia Constantin, spune că nu vrea să se mai implice în acest proiect al școlilor pilot pe motiv că a înțeles că era vorba despre altceva.

„Noi am avut niște discuții și intervenind pandemia și nestiind clar un plan cadru ne-am dat seama că ne este imposibil să facem această pilotare. Ar trebui aprobată în consiliul profesoral, în cel de administrație, cu părinții…

Din primele discuții eu credeam că pilotarea înseamnă că avem de facut ceva prin care să aderăm la acest proiect. Am crezut că pilotarea e de sus în jos, dar de fapt pilotarea aceasta pornea de la noi, noi trebuia să generăm toate aceste programe, toate regulile, era de fapt de jos în sus.

Nu am vazut nimic clar în privința aceasta și eu nu pot să bag școala și elevii, și profesorii în așa ceva”, a spus Camelia Constantin.

În schimb Ionela Neagoe de la „Colegiul Național Gheorghe Lazăr” din București este foarte entuziasmată de acest proiect și spune că deja lucrează la un curriculum nou pentru clasele pe care vrea să le includă în pilotare.

„Oamenii care își doresc să facă schimbarea nu au renunțat la idee. Eu una voi face tot ce ține de mine să lupt pentru aceasta schimbare, pentru că dacă Republica Moldova a putut, noi de ce nu putem?

Am înțeles că totuși la guvern există un ordin care trebuie semnat, o ordonanță prin care să se reglementeze statutul acestor scoli. Eu sper și sunt incurabilă în chestia asta.

Am început să lucrăm la fiecare dintre școli pentru noul curriculum și noile planuri în grupul pentru schimbare, pe care-l avem împreună cu domnul Staș.

Avem un mediu educațional extrem de flexibil, la nivel de cadre didactice noi suntem pregătiți. Am avut discuții cu elevii, cu părinții. Sunt elevi care abia așteaptă o schimbare, își doresc o desființare a profilelor. Își doresc să facă module, spun că „de ce să nu fac matematică la uman, poate vreau și eu să fac matematică” și atunci îmi iau un modul de mate”, a mai spus Ionela Neagoe, directorul Colegiului Național „Gheorghe Lazăr” din București

Proiectul școlilor pilot a fost pus în dezbatere de Ministerul Educației pe 25 mai și reglementează funcționarea unităților de învățământ preuniversitar cu statut de unități pilot, experimentale şi de aplicație, adică activează pentru prima dată din 2011 până acum articolul 26 din Legea educației naționale nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare.

Reamintim că Ministerul Educaţiei e obligat să aplice reducerea planurilor-cadru, adică a numărului de ore de la clasă până la începutul anului şcolar următor, potrivit legilor în vigoare.

Ministrul Educației a anunțat pe 30 martie că această Hotărâre de Guvern pentru înființarea unor școli-pilot pentru testarea noilor planuri-cadru și a unui curriculum nou este pregătită pentru a fi prezentată în Guvern şi că “putem realiza școli de aplicație, adică putem avea școli pilot în care să mergem și să pilotăm mai multe aspecte, cum ar fi un nou curriculum, dacă vă amintiți când am fost la dumneavoastră în emisiune am discutat despre acest lucru cu domnul Marian Staș, putem pilota un nou plan cadru. Vom urmării să realizăm și din alte perspective tipul acesta de învățare”.

În noiembrie 2019 Monica Anisie, declara că „Noile planuri-cadru cu un număr redus de ore vor fi puse în consultare publică în ianuarie 2020” iar până acum niciun plan-cadru nu a fost publicat de Minister.

Planul-cadru, generic, este documentul care conține numele materiilor pe care le studiază elevii în fiecare clasă, precum și numărul de ore care îi este repartizat fiecărei materii.

“Legea prevede că trebuie să reducem și numărul de ore. Dar nu poți să lași, de exemplu, 3 ore la Limba română și o programă construită pentru 5 ore. De aceea trebuie corelate între ele numărul de ore și programa”, a continuat ministrul Educației, în noiembrie 2019.

Despre proiectul şcolilor pilot

Şcolile s-ar putea înscrie în acest viitor program despre care ministerul nu a anunţat alte detalii, cu aprobarea Consiliului de Administraţie şi a Consiliului Profesoral, până la finalul lunii iunie 2020, iar pe 1 iulie va fi anunţată lista finală, potrivit notei de fundamentare a proiectului.

Prin aplicarea acestor prevederi s-ar “pilota un nou model centrat pe oferta curriculară a fiecărei școli-pilot în parte (curriculum oferit de școală, alcătuit din trunchi comun și curriculum la decizia elevilor din oferta școlii), în acord cu valorile, profilul absolventului, competențele cheie și ariile de învățare definite de Ministerul Educației și Cercetării, precum și a unui nou model de carieră didactică, începând cu anul școlar 2020-2021”.

Proiectul este gândit să reprezinte “temeiul în baza căruia viziunea proiectului România Educată, la orizontul anului 2030, poate deveni realitate”, prevede documentul.

Ce se va întâmpla cu şcolile care intră în acest program de pilotare

“Unitățile de învățământ cu statut de unități-pilot, experimentale și de aplicație vor aplica la clasă arhitecturile curriculare diferite de actualele planuri-cadru în vigoare, având rolul specific de a testa direct în școli impactul unor modificări sistemice, cu scopul de a le ajusta, corecta și adapta în funcție de nevoi, înainte de scalarea acestora”, din descrierea autorilor.

Schimbările vor fi şi pentru cadrele didactice

“Unitățile-pilot vor funcționa, de asemenea, după modele specifice de normare, salarizare și parcurs al carierei didactice, tocmai pentru a le face compatibile cu modelul curricular pilotat. Derogările de la curriculumul național și de la normele legale privind organizarea și funcționarea unității de învățământ vor fi realizate printrun regulament, aprobat prin ordin al ministrului educației și cercetării, care va deroga de la acte normative cu aceeași forță juridică.

Nicio școală nu va fi obligată să participe la pilotare, o condiție esențială pentru a face parte din program fiind anunțarea intenției unității de învățământ, în urma hotărârii Consiliului de
Administrație și doar după avizul consiliului profesoral, al consiliului școlar al elevilor și al consiliului reprezentativ al părinților.

Lista unităților-pilot va fi aprobată până la data de 1 iulie 2020, în așa fel încât părinții elevilor care ar urma să studieze pe un model curricular pilot vor putea lua decizia în cunoștință de cauză, fiind astfel respectată nevoia de predictibilitate a beneficiarilor”, se mai arată în nota de fundamentare.

Foto: CEED Moldova