Trăim într-o perioadă în care orice este accesibil oricând, la un click distanță, ceea ce ne face să ne dorim lucruri, fără să avem nevoie de ele neapărat, spun psihologii. Cum identificăm nevoile și dorințele și cum le separăm? Ce comportament stă în spatele cumpărăturilor în exces și ce putem face pentru a nu cheltui bani pe care uneori nici nu îi avem? De ce cumpărăm lucruri pe care apoi nu le folosim? Raluca Anton, psiholog și autoarea cursului „Echilibrat la cumpărături”, a explicat care sunt principalele provocări ale acestui fenomen și cum poate fi el identificat și „tratat”.
- Cursul „Echilibrat la cumpărături” este gratuit, conține 10 module video scurte, de 2-3 minute, iar scopul acestui curs este să devenim cât mai conștienți de modul în care facem achiziții bazate pe impuls.
- Realizat în cadrul programului “Școala de Bani”, derulat de Banca Comercială Română – BCR, cursul „Echilibrat la cumpărături” poate fi accesat chiar pe platforma www.scoaladebani.ro, cu user și parolă sau direct prin înscriere cu ajutorul contului de socializare.
Ce este cumpăratul compulsiv și care sunt simptomele
A fost identificat cu aproximativ un secol în urmă, dar a luat amploare în ultimii ani, mai ales în pandemie atunci când nu puteam ieși din casă pentru a obține ce ne doream.
“Cred că mulți dintre noi, mai ales o dată cu această pandemie, ne-am trezit cumpărându-ne lucruri care nu ne sunt de folos și pe multe dintre ele ajungem fie să le lăsăm aruncate undeva într-o debara – că nici nu ne place să le vedem, fie le donăm și am și găsit un scop nobil pentru acest comportament”, spune psihologul Raluca Anton.
“Cumpăratul compulsiv este o dependență, o adicție în termeni de psihologie. Un comportament pe care îl folosim atunci când avem emoții intense și frecvente pe care nu știm să le înțelegem și gestionăm și astfel, apare natural nevoia de a le reduce în intensitate și frecvență. Pe moment apare o stare de bine, dar apare și regretul. Vom vorbi mai târziu și despre regret, care este un prim semnal de alarmă.
Este un calcul pe care îl facem în raport cu bugetul pe care îl avem: cât câștigăm și cât cheltuim pe lucruri care, în timp, ne dăm seama că nu ne sunt de folos.
Cel mai bun lucru pe care putem să-l facem ca să ne dăm seama dacă suferim de shopping compulsiv este să fim atenți la acest comportament al nostru de a cumpăra, nu atenți din punct de vedere financiar, ci din punct de vedere al momentelor în care cumpărăm. De cele mai multe ori shoppingul compulsiv apare în momentul în care simțim emoții intense cu care nu știm ce să facem și cum să le gestionăm: simțim frustrare sau tristețe și orice lucru pe care îl cumpărăm vine să aline această suferință. Și atunci analiza pe care o facem din punct de vedere al comportamentului nostru ne ajută să ne dăm seama dacă cumpărăm mai degrabă doar ca să ne alintăm emoțiile și nu pentru că avem nevoie de produsele respective.
Cred că vindecarea vine din înțelegerea a ceea ce mi se întâmplă atunci când fac acel comportament. În orice tip de adicție avem tendința să-i spunem celui care are o adicție să nu mai consume orice consumă. Omul acela știe că nu ar trebui să mai consume și cu toate astea face în continuare același lucru, și atunci problema nu este la comportament în sine, problema este la cauză. De ce ajunge persoana respectivă să consume cumpărături, alcool, substanțe? Soluția și vindecarea stau în găsirea cauzei și gestionarea ei.
De cele mai multe ori este o cauză emoțională. Adică nu reușim să ne gestionăm emoțiile în diverse momente și atunci căutăm o soluție pe termen scurt. Cum ar fi recompensa pe care o simte creierul atunci când cumpără ceva.
După ce cumpărăm apare regretul
“Cea mai mare compulsie pe care am văzut-o în ultimii ani este această achiziție pe cărți, cursuri de dezvoltare personală, care sigur arată o nevoie, dar în același timp arată și faptul că nu știm să gestionăm lucrurile acestea. Câți dintre noi nu au cumpărat cărți pe care nu le-am citit, cursuri online pe care nu le-am studiat?
Se întâmplă în cele mai multe situații ca după ce am cumpărat să ne dăm seama că nu mai avem nevoie de acel lucru și apare regretul de după. Acesta este până la urmă un semnal de alarmă și cred că el ar putea să ne ajute să lucrăm cu acest comportament.
În momentul în care simțim regret este cumva acel moment în care mintea vine și spune fii atent că tu știi lucrul acesta. Acesta este un moment bun în care să ne dăm seama de ce ni se întâmplă, însă de multe ori, culmea, tindem să ne alintăm și regretul tot cu o compulsie, cumpărând”.
Soluții – Scopul nu este să nu ne mai uităm în telefon pentru că nu funcționează pe termen lung
“Primul lucru este să analizăm acest comportament al nostru de a face cumpărături. Trebuie să ne dăm seama dacă este o dorință sau o nevoie să-mi adresez această întrebare: îmi doresc acest lucru? Este o dorință pe care o am sau este o nevoie?
Al doilea lucru: întotdeauna când calculăm bugetul, trebuie să o facem de la nevoi înspre dorințe. Ori, de foarte multe ori se întâmplă când sufăr sau când mă doare ceva emoțional să-mi îndeplinesc o dorință și nu o nevoie, cu gândul lasă că o să scot eu cumva la capăt. (n. red. dacă nu ai suficienți bani). Cumva să ierarhizeze aceste elemente care țin de nevoile pe care le am.
Un alt lucru pe care-l pot face este să învăț să tolerez frustrarea atunci când nu îmi cumpăr un lucru. Este cel mai greu lucru din tot procesul.
Să-mi dau seama că nu-mi mai doresc să perpetuez acest comportament, că vor fi momente când mă voi abține și nu asta e cea mai mare problemă, ci, că nu știu ce să fac cu emoțiile mele atunci când mă abțin.
Un alt lucru: să avem răbdare cu acest proces și să nu ne așteptăm că dacă pur și simplu am decis că nu vom mai cumpăra lucruri, din start se va și întâmpla. Acest proces este unul de învățare care funcționează tot pe bază de încercare și eroare ca orice proces. Uneori rezonează, alte ori nu și asta este normal.
Putem face o listă a emoțiilor: în fiecare zi să ne analizăm rapid starea emoțională, să vedem ce simțim și apoi să învățăm să asociem emoțiile cu diverse comportamente pe care le avem.
Întrebarea este: ce fac atunci când simt că am tendința să cumpăr? Simt tristețe, furie sau singurătate? Trebuie să ne dăm seama care sunt comportamentele care vin din zona aceasta compulsivă.
Atunci pot să-mi dau seama mai ușor că cel mai probabil tind să cumpăr lucruri când mă simt singur sau când sunt trist. Deja având acest răspuns, când simt această emoție pot să anticipez ce urmează. Știu despre mine că sunt tentat să cumpăr când sunt trist și poate ar fi momentul să mă opresc, să stau să-mi dau seama ce mi se întâmplă, să-mi alin suferința într-un alt mod pentru că s-ar putea ca în timp să nu mai fie nevoie să cumpăr.
Nu accesibilitatea este problema, accesibil va fi tot timpul de acum înainte, societatea în care trăim este de așa natură. Scopul nu este să nu ne mai uităm în telefon, ci să conștientizăm momentele în care alegem să facem asta și să încercăm să rezolvăm nevoia pe care o avem într-un alt mod decât cumpărând. Dacă nu reușim, nicio problemă, dar scopul principal este acela de a conștientiza că am intrat într-o buclă a cumpărării și odată ce conștientizezi asta e mult mai ușor să gestionezi întregul comportament.
Trucuri există: să-ți ștergi toate aplicațiile de pe telefon sau să nu ai bani pe card. Problema cu aceste trucuri este că ele nu funcționează decât pe moment, nu pe termen lung și de cele mai multe ori s-ar putea să se întoarcă înapoi ca un bumerang și costurile să fie mult mai mari.
Voi ajunge să cumpăr mult mai mult pentru că am așteptat mult până să-mi cumpăr lucrul acela. E ca în cazul oricărei consum, când un dependent de alcool se obține o perioadă lungă de timp cel mai probabil primul moment de consum va fi unul intens. Așa este și cumpăratul compulsiv”, mai explică psiholoaga.
Ce mesaj le transmitem copiilor? Pot moșteni această dependență dacă ne văd cumpărând mereu?
“Cred că se poate învăța ușor acest comportament, da. Copiii învață din dinamica aceasta de condiționare foarte simplă: atunci când plângi, mama îți cumpără o jucărie, deci când plâng trebuie să primesc o jucărie.
Din păcate, un alt lucru pe care copiii îl învață în astfel de momente este să nu stea cu emoțiile lor și, chiar dacă adicția nu va fi una comportamentală de a cumpăra ceva, poate să apară un alt tip de adicție. Copiii se detașează de emoțiile lor, pe termen lung. Noi, adulți fiind, suntem această generație care habar nu are ce să facă cu ceea ce simțim. Motiv pentru care și compulsiile sunt multe și variate. De fapt acesta este riscul la care îi expunem pe copii. Mai mult, dacă nu sunt de acord să-i cumpăr copilului o jucărie expunându-l la acea suferință, îl învăț în același timp să tolereze faptul că nu tot timpul este nevoie să primesc imediat ceva emoțional atunci când mă doare. Crește astfel această toleranță la frustrare și copiii vor ajunge mai degrabă adulți funcționali”.
Relația cu banii este diferită de la o generație la alta – copiii noștri nu prea văd bani, știu doar de conceptul cardului
“Este una dintre marile probleme în ceea ce privește educația financiară pentru copii pentru că încercăm să le explicăm niște concepte abstracte cum sunt banii de pe card într-o perioadă a vârstei lor când ei învață concepte fizice.
Ei nu înțeleg cum există bani dacă nu sunt și cum nu există, dacă există pe card care pare a fi nelimitat. Categoric, felul în care se întâmplă lucrurile este o tranziție dintr-o generație în alta și asta este firesc.
Suntem mai conștienți cumva de fluxul acesta financiar. Cei de 20 de ani sunt mai atenți la a economisi, a pune bani deoparte, a face investiții, lucruri care nu se prea întâmplă cu generațiile anterioare. Când vine vorba de generațiile care urmează cred că vor fi mai cumpătate decât generația noastră pentru că noi am fost și generația care a trăit în perioada în care nu a avut lucruri. Părinții noștri nu au avut lucruri și am ajuns dintr-o dată să avem atât de multe opțiuni încât ni le dorim pe toate.
Poate în contextul în care acești copii s-au născut și au de toate, nu vor mai fi valorizate toate lucrurile pe care le văd și tind să cred că vor fi mai cumpătați în alegerile pe care le fac”, conchide psihologul Raluca Anton.
Mihai Peticilă
