Cum vede școala Marinela Muntean, olimpică la Limba rromani și prima din familia ei „cu liceu”: Am întâlnit persoane care îmi spuneau să mă las de școală, că oricum n-o să ajung educatoare, profesoară. Dar eu știam cum se descurcă ai mei și știam că vreau și că pot mai mult. În școală eu mă regăsesc

Am întâlnit persoane care mi-au spus să mă las de școală, că oricum n-o să ajung educatoare. Am văzut în aceste persoane proiectată neîncrederea lor în sine, povestește Marinela Muntean, elevă de clasa a X-a la Liceul Tehnologic din Dobrești, într-un interviu pentru Edupedu.ro. Marinela spune că va fi prima din familia ei care va termina liceul și vrea să urmeze o facultate pentru a deveni educatoare sau profesoară de rromani, misiune pe care o vede „o responsabilitate enormă”.

Părinții Marinelei „nu prea au fost la școală”, spune aceasta, ceea ce pentru clasele mici a fost o piedică să învețe susținut: a citit greu la început, însă nu s-a dat bătută. Pentru că nu putea să își cumpere mereu cărți, se folosea de cele de la școală, de la bibliotecă, ori de manuale, pentru a-și exersa lectura. Într-un an a reușit să se stabilizeze și „din clasa a II-a a fost totul bine”, povestește Marinela.

Marinela Muntean este una din elevele olimpice național la Limba rromani de la Liceul Tehnologic din Dobrești, județul Bihor, după cum a prezentat Edupedu.ro într-un amplu interviu publicat la începutul lunii. Alături de Marinela, sunt olimpice Sena Moldovan, care vrea să fie educatoare, eleva din clasa a VII-a care s-a întors de la etapa națională de la Buzău cu premiul I, după ce profesorii au făcut chetă pentru deplasare, și Gabriela Nistor, elevă de clasa a IX-a.

Marinela spune într-un interviu pentru Edupedu.ro că îi are ca model pe profesorii săi de limba rromani și că vrea să devină educatoare sau profesoară de rromani, pentru că îi plac copiii. În același timp, tânăra povestește cum a fost descurajată de mai mulți oameni, în drumul ei spre școală:

• „Nu cred că am spus asta vreodată, dar am întâlnit persoane care îmi spuneau că să mă las de școală, că oricum n-o să ajung educatoare, nici profesoară, că școala nu o să-mi dea nimic. Și eu nu le ascultam pentru că știam ce-mi doresc de la viață, știam cum se descurcă ai mei și știam că vreau ceva mai mult și că pot ceva mai mult”

Intrarea la facultate este o provocare pe care o așteaptă cu seriozitate și spune că nu vrea să depindă de locul pentru rromi. Marinela recunoaște că este și temătoare – uneori, munca pentru școală o copleșește, dar asta se întâmplă pentru că vrea ca lucrurile pentru care muncește să aibă un rost: „Chiar dacă am persoanele care mereu îmi amintesc că pot și că reușesc și că sunt minunată, eu stau așa pe gânduri și mă gândesc că dacă nu o să pot să intru, dacă nu o să reușesc, dacă nu o să pot să stau la facultate, nu știu, am atâtea gânduri”.

Cât despre elevii care ar vrea să învețe, dar provin din familii dezavantajate, în care părinții nu pun accent pe educație, Marinela este de părere că implicarea părinților este totuși importantă și ar trebui ca aceștia să încurajeze o educație mai bună pentru copiii lor. Și a dat un exemplu:

• „Știu că era o fată aproape de vârsta mea care spunea că vrea să învețe, dar nu poate pentru că părinții ei nu s-au ocupat de ea de mică și nu prea îi plăcea. «Iar acum e prea târziu», i-am spus că nu e prea târziu dacă dorința e prea mare. Și cred că e vorba de implicarea părinților, să ne spună nouă că trebuie să mergem. Mai ales că mulți din comunitatea mea sunt fără școală și cred că ar trebui să realizeze că copiii lor măcar să aibă ceva și să profeseze ceva”.

Redăm interviul complet cu Marinela Muntean:

„Edupedu.ro: Ce este școala pentru tine?

Marinela Muntean, elevă în clasa a X-a la Liceul Tehnologic din Dobrești, mențiune la Olimpiada Națională de Limba rromani: Un lucru care mă va ajuta pe mine, în care mă regăsesc eu adică, având în vedere că ai mei nu prea au fost la școală. Mi-a fost foarte greu într-adevăr în clasele mici să învăț. Știu că mă luptam foarte mult cu cititul și nu mă dădeam bătută. Citeam din cărțile de la școală pentru că nu prea îmi permiteam cărți și eram genul de persoană care nu cerea de la ai mei pentru că știam de mică faptul că situația noastră financiară nu era așa de bună.

Ei încercau și s-au străduit în așa fel să facă să nu îmi lipsească nimic și sunt foarte recunoscătoare. Citeam când eram în clasa I și mă încurcam, dar nu m-am dat bătută și din clasa a II-a a fost totul bine.

A urmat clasa a V-a, gimnaziul, totul bine acum, să spunem așa. Atunci am început să facem rromani. Mă gândeam, cum spuneau și alții, că de ce facem noi rromani, că știm deja limba și nu știu ce, dar acum, dacă aș da puțin în spate, nu aș mai spune asta, deoarece chiar e important să ne promovăm limba și chiar mai mult, să participăm la orice, chiar dacă poate nu primim ceva semnificativ, dar contează că am participat, contează și experiența, contează ce învățăm.

Nu cred că am spus asta vreodată, dar am întâlnit persoane care îmi spuneau că să mă las de școală, că oricum n-o să ajung educatoare, nici profesoară, că școala nu o să-mi dea nimic. Și eu nu le ascultam pentru că știam ce-mi doresc de la viață, știam cum se descurcă ai mei și știam că vreau ceva mai mult și că pot ceva mai mult.

Vedeam în aceste persoane neîncrederea lor, adică neîncrederea în sine, pentru că ei n-au reușit. Încercau să demoralizeze și pe altcineva și… au greșit persoana.

În clasa a VIII-a am fost pentru prima dată la Olimpiada Națională, nu prea știam ce se întâmplă acolo, cum spuneam – eu nu prea puneam preț așa mare pe rromani, nu am apucat așa de mult să fac pregătiri pentru că doamna cu care voiam să fac pregătiri a avut probleme și n-am mai apucat, dar atunci am fost foarte mulțumită de premiu pentru că știam că nu m-am pregătit și pentru mine că a fost ceva wow.

Mai ales că atunci m-au ajutat niște profesori să aranjez niște cărți pentru copii și mie îmi place foarte mult să ajut oamenii, să mă implic. De aceea sunt în consiliul nostru de la școală, liceul tehnologic, și sunt directoare pe departamentul de activități școlare și extrașcolare și mă implic foarte mult pentru că îmi fac foarte mult copiii și aș vrea pe viitor să fiu profesor de limba rromani sau chiar educatoare.

Edupedu.ro: Cum ți-ai dat seama că îți place rromani și că îți place și să fii profesoară?

Marinela Muntean, elevă clasa a X-a: Eu prind foarte repede lecțiile și am ajutat niște colegi care ba veneau la ore, ba nu veneau, atunci mi-am dat seama că îmi plac copiii, să explic, să predau.

Edupedu.ro: Cine este modelul tău, de la cine îți iei inspirația?

Marinela Muntean, elevă clasa a X-a: Am mai multe persoane, cum ar fi domnul de rromani și doamna de rromani, profesorii Ghiță Dume și Mariana Știube. Ca educatoare, m-am inspirat și de la fata domnului Ghiță, Roxana Dume, văzând cum interacționează cu copiii. O mai am ca model și pe fosta directoare, Dumnezeu să o ierte, Livia Maria Gego. Sunt foarte multe persoane de la care am învățat foarte multe lucruri și de la care am luat multe lucruri, dar cred că acestea sunt persoanele care mă inspiră pe mine și chiar și domnul inspector pentru implicarea dânsului.

Într-o zi în școală s-a făcut o caravană. Eu asta voiam să fac din clasa a IX-a, să vorbesc cu copiii, pentru că vedeam copiii de clasa a VIII-a care nu prea ajung la liceu și care vor să se lase de școală și eu am vrut să îi conving să nu facă asta. Domnul inspector Cordovan a venit cu această idee cumva și am reușit să vorbesc în fața copiilor.

Edupedu.ro: Să înțeleg că ești prima din familie care va termina liceul și o facultate. Ai spus la acea caravană că ai avut momente de neîncredere?

Marinela Muntean, elevă clasa a X-a: Da, în general sunt problemele financiare. Și mă gândesc că este o responsabilitate enormă, nu vreau să fie părinții dezamăgiți de mine pentru că țin ca oamenii din jurul meu să fie mulțumiți de ce pot să le ofer.

Edupedu.ro: Cum vezi faptul că vei merge la facultate?

Marinela Muntean, elevă clasa a X-a: Este un avantaj. Din câte am înțeles, pot intra pe un loc de rromi. Dar nu vreau să depind de el, vreau să iau notă mare la Bacalaureat. Este visul meu să termin facultatea și să lucrez unde îmi doresc eu.

Chiar dacă am persoanele care mereu îmi amintesc că pot și că reușesc și că sunt minunată, eu stau așa pe gânduri și mă gândesc că dacă nu o să pot să intru, dacă nu o să reușesc, dacă nu o să pot să stau la facultate, nu știu, am atâtea gânduri.

Edupedu.ro: Ce crezi că le-ar trebui copiilor aflați în situații dificile, ca să reușească?

Marinela Muntean, elevă clasa a X-a: Cred că implicarea părinților e foarte importantă. Știu că era o fată aproape de vârsta mea care spunea că vrea să învețe, dar nu poate pentru că părinții ei nu s-au ocupat de ea de mică și nu prea îi plăcea. «Iar acum e prea târziu», i-am spus că nu e prea târziu dacă dorința e prea mare. Și cred că implicarea părinților, să ne spună nouă că trebuie să mergem. Mai ales că mulți din comunitatea mea sunt fără școală și cred că ar trebui să realizeze că copiii lor măcar să aibă ceva și să profeseze ceva”.

Citește și:

INTERVIU Profesorii au făcut chetă ca eleva lor să meargă la olimpiadă, iar ea a luat locul I pe țară. Sena Moldovan, clasa a VII-a într-un sat bihorean: Părinții mei nu și-au putut continua studiile, telefon nu am, eu îmi fac singură temele. Școala înseamnă viitor, pentru că un om fără școală nu poate avea parte de nimic