Cum stârnește poezia emoții și de ce răspund oamenii diferit la limbajul poetic? Un centru de cercetare din Cluj încearcă să afle și îți cere ajutorul / Cercetătoarea Simina Pițur, despre “una dintre cele mai importante mize ale neuroștiințelor estetice”

Laboratorul de Neuroștiințe Cognitive din cadrul Departamentului de Psihologie al Universității Babeș-Bolyai din Cluj nu crede că inefabilul poeziei este incompatibil cu cercetarea științifică. De aceea, a pornit să caute participanți pentru un studiu ce urmărește să afle cum anume se formează emoțiile induse de poezie și de ce oamenii răspund diferit la limbajul poetic. “Să explici de ce același obiect de artă evocă emoții diferite, în persoane diferite, a devenit, în ultimii ani, una dintre cele mai importante mize ale neuroștiințelor estetice”, spune cercetătoarea Simina Pițur, implicată în proiect, care a răspuns întrebărilor EduPedu.ro despre acest studiu.

Laboratorul a anunțat, recent, că este interesant de participanți “pentru unul dintre primele studii despre emoțiile induse de poezie”, căutând atât oameni care citesc sau au citit poezie, cât și oameni pe care nu-i interesează poezia, dar sunt curioși cum ar răspunde la un astfel de studiu.

• Studiul are loc online, în două etape. În prima, participantul este întrebat despre experiența sa în general. În a doua, este pus să-și împărtășească experiența spontană la poezii pe care el însuși le alege, pe care trebuie să le (re)citească în cadrul studiului.

Anunțul publicat de Laboratorul de Neuroștiințe Cognitive pe Facebook:

Site-ul dedicat studiului prezintă, sumar, un exemplu despre cum poate fi căutată originea emoțiilor stârnite de un vers:

• “‘Să te asemăn cu o zi de vară?’ Cum te face să te simți versul de mai sus? Trist? Amuzat? Poate puțin confuz? Încearcă, acum, să te gândești de ce. Poate că îți aduci aminte cine l-a scris și unde l-ai auzit în trecut. Poate că, din contră, îți imaginezi pentru prima dată ce ar putea să însemne. Auzi cuvintele ca și cum chiar ar fi spuse de cineva? Derulezi, în mintea ta, o scenă în care s-ar potrivi? Câteodată, e greu să ne dăm seama exact de ce limbajul ne face să simțim ceea ce simțim. “ 

Dar care este, în esență, scopul unui astfel de studiu? De unde a plecat el? Și cum poți să cauți reacții spontane la distanță, pe internet, pe un subiect cu mare încărcătură personală? A răspuns, pentru Edupedu.ro, Simina Pițur, cercetătoare implicată în proiect.

• Potrivit propriei prezentări: Simina Pițur este student doctorand în Laboratorul de Neuroștiințe Cognitive din cadrul Departamentului de Psihologie al Universității Babeș-Bolyai. Sub îndrumarea Prof. Univ. Dr. Andrei C. Miu, studiază emoțiile pe care le simțim atunci când citim poezie. Își dorește să afle mai multe despre ce anume ne face să reacționăm diferit la limbajul poetic, pentru a înțelege cum apar aceste emoții la întâlnirea dintre text și cititor.

Rep.: Poeții obișnuiau să spună că poezia e “inefabilă”, dincolo de rânduielile lumii fizice. De unde până unde studierea ei științifică, pe latura neuroștiințelor cognitive?

Simina Pițur: Cred că „inefabilitatea” poeziei reflectă, de fapt, două întrebări diferite, puse din două perspective diferite. Nu cred, însă, că vreuna dintre ele ar fi incompatibilă cu un demers științific, și voi explica de ce. Pe de-o parte, eticheta ar putea sugera că procesul prin care apare poezia este, câteodată, unul misterios, greu de descris și greu de controlat, cu alte cuvinte s-ar referi mai degrabă la inspirație. Subiectul este unul extrem de interesant (și miza lui uriașă, pentru poeți), însă depășește obiectivele studiului nostru.

Pe de altă parte, cred că pot vorbi și în numele altor cititori spunând că nu întotdeauna găsești la fel de ușor explicații pentru reacția ta la limbajul poetic. Însă nu tocmai dificultatea de a descrie aceste procese arată că merită și trebuie să fie studiate? Să luăm un alt exemplu: felul în care funcționează memoria pare să fie unul la fel de misterios, și totuși studiile ne-au ajutat să o înțelegem sub mai multe aspecte, de exemplu prin prisma legăturii ei cu imaginația.

În ceea ce privește neuroștiințele cognitive, trebuie să spunem de la început că și-au îndreptat de mult atenția asupra experiențelor estetice. Literatura, în general, și poezia, în special, au intrat în scenă mult mai târziu și au stat mai puțin sub lumina reflectoarelor, însă emoțiile induse de muzică sau de pictură sunt larg studiate.

În concluzie, tocmai caracterul „inefabil” al limbajului poetic îl face un candidat ideal pentru cercetare și studiile anterioare ne dau încredere că avem instrumentele și metodele necesare pentru a-l studia.

De asemenea, poate că merită menționat și faptul că un punct de întâlnire între critica literară și științele cognitive a fost deja creat, și anume poeticile cognitive (engl., cognitive poetics). În final, indiferent că suntem poeți, critici, cititori sau cercetători, ne unește dorința de a înțelege ce se întâmplă cu noi atunci când cuvintele ne fac să simțim (deși motivele pentru care vrem să aflăm asta pot fi ușor diferite). 

Rep.: Care este obiectivul studiului? Să afle lucruri noi? Sau să verifice opinii sau constatări științifice preliminare ale Laboratorului UBB sau ale altora?

S.P.: Cel mai mult ne dorim să compensăm o lipsă a celor câteva studii empirice ale poeziei de până acum. Deși putem cădea ușor de acord că emoțiile depind nu doar de caracteristicile textului, ci și de cele ale cititorului, cele din urmă au fost în cea mai mare parte ignorate. Evităm să răspundem mai pe larg la această întrebare, pentru că nu dorim să influențăm în nici un fel răspunsurile viitorilor participanți care citesc acest articol. 🙂

Rep.: Într-un limbaj pe care să-l înțeleagă și oamenii de rând, chiar și poeții, cum se evaluează, științific, reacția oamenilor la limbajul poetic? 

S.P.: Cred că cea mai simplă explicație ar fi următoarea. În primul rând, ne interesează ce anume din ceea ce ne face să fim diferiți, în general, ar putea să ne facă să reacționăm diferit la limbajul poetic. Pentru a ne asigura că avem cum să surprindem aceste diferențe, trebuie să avem acces la experiența unui număr mare de persoane, un grup cât mai eterogen.

Poate că unii participanți vor fi surprinși atunci când le vom cere să răspundă la întrebări care nu au o legătură directă cu poezia, însă, așa cum am sugerat și mai sus, e nevoie nu doar să măsurăm ce simt oamenii în timp ce citesc poezie, ci și ce ar putea influența reacția lor emoțională. Nu pot vorbi în numele poeților, însă bănuiesc că un lucru la care s-ar putea gândi atunci când scriu (sau mai degrabă atunci când rescriu), este dacă reacția la propriile versuri va semăna cu cea a cititorilor, și dacă nu, de ce. Este emoția pe care o simt doar rezultatul cuvintelor de pe pagină? De ce altceva depinde ?

Rep: O poezie poate stârni emoții diferite unor oameni diferiți. Sau poate stârni reacții și poziționări diferite în receptarea poeziei – unul să fie profund tulburat, altul să o ia în glumă sau să constate că “nu-i nimic original!” Cum pot fi puse cap la cap astfel de reacții, pentru relevanță științifică?

S.P.: Exact! Să explici de ce același obiect de artă evocă emoții diferite, în persoane diferite, a devenit, în ultimii ani, una dintre cele mai importante mize ale neuroștiințelor estetice (engl., neuroaesthetics). Tocmai de aceea e important să nu rămânem doar la nivelul textului atunci când încercăm să explicăm emoțiile induse de poezie, și să încercăm să înțelegem cum interacționează cu caracteristicile persoanei care citește. Altfel spus, dacă textul rămâne același, dar reacțiile noastre sunt diferite, e clar că trebuie să ne îndreptăm atenția și spre ceea ce ne face diferiți.

Să nu uităm, însă, că „fiecare crede că numai el știe lucrul acela pe care îl știu foarte bine și alții”, așa cum scria Gellu Naum. Pentru fiecare persoană mișcată de anumite poezii vei putea găsi și alte persoane cu o experiență similară. Avantajul de a studia sistematic ceva ce, așa cum sugerați și în alte întrebări, arată la prima vedere ca fiind profund personal și idiosincratic, este că ai șansa să găsești tipare pe care cu greu le-ai putea intui.

Rep.: Poezia e personală. Cum pot fi analizate la distanță, online, fără contact direct, emoțiile produse de poezie? Cum poate fi crezută sinceritatea răspunsurilor într-un astfel de demers?

S.P.: În primul rând, toate răspunsurile vor rămâne complet anonime, și credem că asta va încuraja sinceritatea. Pentru unii participanți, ar putea fi chiar un exercițiu plăcut de introspecție. În al doilea rând, emoțiile au, prin definiție, și o componentă subiectivă, deci nu ar fi neobișnuit să le măsurăm bazându-ne pe ce ne spun participanții că au simțit.

Trebuie, însă, precizat că acesta este doar primul dintr-o serie de studii. Pe viitor, vom măsura emoțiile și prin alte metode, pe lângă ceea ce putem afla întrebându-i direct pe participanți. Aveam, însă, nevoie de un punct de start, care să ne ajute să ne calibrăm așteptările cu privire la ce fel de emoții sunt induse de poezie.

Rep.: Există vreo triere a poeziilor în funcție de obiectivele studiului, chiar dacă sunt alese de participanți? Dacă trei sferturi dintre ei vin cu poezii de Mihai Eminescu sau Amanda Gorman sau Emil Brumaru?

S.P.: Din nou, trebuie să răspundem cu grijă față de felul în care am putea influența răspunsurile participanților, sau poate chiar felul în care își aleg poeziile. Tot ce putem spune este că ne dorim ca experiența lor să fie una cât mai naturală, cât mai apropiată de ce s-ar întâmpla în mod obișnuit, și asta înseamnă să le lăsăm libertatea de a alege singuri ce să citească. Cât despre autori, indiferent că opțiunile se vor dovedi mai diverse sau mai puțin diverse, faptul că vom ști ce au ales ne va ajuta în analiza datelor.

Rep: Când și sub ce formă va apărea studiul? Până când se pot înscrie participanți?

S.P.: Înscrierile sunt deschise acum și vor rămâne deschise pe tot parcursul lunii februarie, până când vom ajunge la un număr destul de mare de participanți.

Ar mai trebui menționat că studiul se desfășoară în două etape, ambele on-line, ambele putând fi parcurse oricând participanții își găsesc timp pentru ele. Prima durează aproximativ 30 de minute, cea de-a doua aproximativ 45. Deci, dacă printre cei care citesc aceste rânduri, acum, se află și persoane care cred că și-ar dori să participe, nu trebuie decât să completeze prima etapă a studiului, la acest link, si apoi să aștepte instrucțiunile noastre pe e-mail. Mult mai multe detalii pot fi găsite pe pagina proiectului, aici.

Foto deschidere: 191947385 © Photosvit – Dreamstime.com

Dreamstime.com sprijină educaţia din România şi, în contextul pandemiei Covid-19, oferă gratuit imagini stock prin care Edupedu.ro îşi poate ilustra articolele cât mai relevant posibil