Cum se pregătește pentru deschiderea cursurilor o școală privată: Sfârşitul lunii august înseamnă un program care cuprinde rafinarea abilităţilor digitale ale profesorilor

“Elevii claselor pregătitoare, I, a II-a şi a VIII-a (care se vor afla permanent la şcoală în oricare dintre scenarii) nu vor interacţiona în pauze (la toalete sau în curtea şcolii) sau în programul de servire a mesei”, scrie Mihai Stamatescu, profesor de istorie și director educațional al școlii Aletheea, într-un material trimis Edupedu.ro în care a detaliat pregătirile pe care le face pentru redeschiderea cursurilor.

“La cantină, în timpul programului de servire a mesei, interacţiunea va fi limitată, numărul de elevi care vor servi prânzul la aceeaşi masă a fost redus, astfel încât să fie asigurată distanţa fizică de 1,5 metri între copii”, precizează acesta.

Redăm textul semnat de Mihai Stamatescu, profesor de istorie și director educațional:

“Indiferent de scenariul în care ne vom afla (clasic, hibrid sau on-line), şcoala noastră şi-a asumat proiectarea de practici educaţionale (adaptate şi cu posibilitatea de transfer didactic imediat în oricare dintre cele trei scenarii) specifice unei pedagogii orientată către interacţiune:

• la ciclul primar, un curriculum organizat în spiritul „lunilor tematice” (fiecare lună are o „pălărie” – temă, comună întregului ciclu, dezvoltată la fiecare clasă în funcţie de particularităţile de învăţare şi emoţionale specifice vârstelor);
• la gimnaziu, proiecte transdisciplinare – finalizate cu produse realizate de către elevi în echipă – care se vor afla sub „pălăria” Cunoaşterea – o călătorie, nu o destinaţie. Câteva exemple: de la călătoriile diverse imaginate de către Jules Verne sau Jonathan Swift, la migraţii şi pelerinaj, la călătoria în Univers (inclusiv în universul cuvintelor sau al furnicilor), la călătoria în corpul uman (mintea umană – cu emoţii şi forme de expresie artistică, comportamente, anatomia corpului, hrană şi sport), la călătoria în lumea virtuală.

Cu privire la colegii profesori, după evaluarea perioadei martie – iunie 2020, pe care am realizat-o împreună după 15 iunie, şi după ce am proiectat în echipă activităţile şi resursele educaţionale pentru anul şcolar 2020-2021, îi aşteptăm la şcoală lucizi şi raţionali, la fel de creativi, motivaţi şi pozitivi, disponibili către atingerea ţintelor educaţionale şi umane proiectate. Sfârşitul lunii august înseamnă un program care cuprinde rafinarea abilităţilor digitale ale profesorilor (cu ajutorul colaboratorilor noştri de la Microsoft şi Kinderpedia), detalierea proiectelor educaţionale anunţate, activităţi de team building, astfel încât 1 septembrie – data reîntoarcerii copiilor la şcoală – să ne găsească, în orice situaţie ne-am afla, capabili să ne aşezăm obiectivele/calitatea educaţiei mai presus de mijloace/resurse şi lucrul bine făcut înaintea celui util/cantitativ măsurat. (au spus-o în moduri diferite J.S. Mill, Bertrand Russell, J.M. Keynes, H. Gardner).

Cât priveşte spaţiul fizic al şcolii, suntem în situaţia fericită de a avea la dispoziţie un spaţiu şcolar proiectat pentru secolul XXI.

• Clădirea dispune de 12 (douăsprezece) căi de acces direct în sălile de clasă de la parter (sălile de clasă de la ciclul primar) la care se adaugă alte 5 (cinci) intrări/ieşiri către spaţiile comune (coridoare/holuri, sală de sport).
• Majoritatea căilor de acces în școală au fost dotate cu termoscanere cu cadru sau cu termometre digitale.
• În pauze, copiii ciclului primar au acces în curte direct din sala de clasă, pe o porțiune de peluză special dedicată fiecărui grup în parte, pentru a limita interacțiunea directă dintre ei.
• Elevii claselor pregătitoare, I, a II-a şi a VIII-a (care se vor afla permanent la şcoală în oricare dintre scenarii) nu vor interacţiona în pauze (la toalete sau în curtea şcolii) sau în programul de servire a mesei.
• La cantină, în timpul programului de servire a mesei, interacţiunea va fi limitată, numărul de elevi care vor servi prânzul la aceeaşi masă a fost redus, astfel încât să fie asigurată distanţa fizică de 1,5 metri între copii. De asemenea, spațiul de servire a mesei urmează să fie extins cu încă 70-80 de locuri.
• Păstrarea igienei, dar și distanțarea fizică sunt încurajate prin semne grafice montate în școală – de exemplu: instrucțiuni pentru spălarea minuțioasă a mâinilor la toatelete dar și idei de salut fără contact fizic, marcaje de podea în spațiile comune, cum ar fi acolo unde copiii trebuie să aștepte intrarea la toaletă sau la vestiar, separatoare în sala de mese și în laboratoare, precum și în secretariatul școlii.
• Sălile dedicate artelor, laboratoarele de ştiinţe, cabinetele dedicate unor discipline şcolare, sala de sport rămân disponibile pentru organizarea activităţilor specifice.
• Distanţarea fizică este asigurată prin redistribuirea sălilor de clasă şi a copiilor (chiar dacă numărul de elevi într-o clasă obişnuită este de 18), precum şi a cadrelor didactice.
• Sălile de clasă sunt spațioase, iar mobilierul modular permite așezarea fiecărui copil în banca lui, la distanță de un metru de jur împrejur față de colegii săi.
• Sistemul centralizat de ventilație asigură aportul de aer proaspăt în toate spațiile școlii, fără a recircula aerul, iar toate filtrele instalației au fost schimbate înainte de începerea noului an școlar.

Restul măsurilor sanitare sunt cele comune la nivelul tuturor spaţiilor de învăţământ:

• • dezinfectarea frecventă cu substanțe avizate a spațiilor, suprafețelor și obiectelor;
  • aerisirea zilnică a spațiilor timp de 20 de minute;
  • delimitarea traseului de sosire/plecare în/de la școală a copiilor și limitarea accesului în școală a altor persoane în afară de angajații unității;
  • montarea dozatoarelor cu senzor pentru dezinfectant în toate sălile de clasă și la toalete;
  • amplasarea covoarelor dezinfectante la toate căile de acces în școală;
  • folosirea încălțămintei de interior și/sau a botoșilor de unică folosință atât de către copii, cât și de personalul angajat; 
  • triajul epidemiologic și măsurarea temperaturii copiilor şi adulţilor la sosire;
  • purtarea de viziere și măşti de protecţie de către angajații școlii;
  • încurajarea distanțării fizice prin amplasarea indicatoarelor şi marcajelor în școală;
  • montarea separatoarelor de protecţie din plexiglas transparent;
  • asigurarea materialelor individuale pentru toți elevii și evitarea folosirii resurselor la comun;
  • încurajarea organizării unor activități în aer liber, cât timp vremea o permite.

Se adaugă, în situaţia activităţii în sistem hibrid (pentru clasele a III-a, a IV-a şi clasele de gimnaziu, excepţie clasa a VIII-a care va fi prezentă la şcoala permanent), „robotul” Mirai, care facilitează activitatea didactică în clasă (live) simultan cu cea on line pentru copiii care vor rămâne acasă din diverse motive.

Cu siguranţă, o parte importantă dintre formulele şi principiile de organizare a educaţiei vor trebui păstrate în viitor indiferent de situaţia pandemiei la nivel local sau global. Între acestea, acordarea autonomiei în administrarea locală a şcolilor este cea mai importantă. Să nu rămână doar o decizie de conjunctură (pandemică, electorală etc.). J.M. Keynes spunea că „nu ideile noi ne provoacă probleme, ci despărţirea de cele vechi.”

Este primul pas către descentralizarea unui sistem care funcţionează greoi, care acum este bazat pe dependenţă ierarhică, în care se „încurajează” iniţiativa ce trebuie aprobată de către o autoritate, sistem profund birocratizat şi în care şcolile/profesorii sunt trataţi ca simplii executanţi. Iar reacţia naturală a profesorilor puşi într-o astfel de condiţie (pentru cine nu ştie, profesorii sunt oameni care au trecut printr-un regim totalitar şi printr-o tranziţie confuză şi fără proiecte pe termen lung) a fost/este de dezamăgire, lipsă de interes şi iniţiativă, blazare, frică şi supunere. Iar forma de exprimare care domină piaţa ideilor este lamentaţia mioritică, prezentă din abundenţă şi care, cel mai adesea, riscă să confirme/valideze greşelile prin simpla lor recunoaştere şi expunerea publică permanentă. („Ajutorul” social media este nepreţuit în acest context.) Lumea românească, şi nu numai, şi cu excepţiile care ies din „cutie”, este profund paternalistă: de la tentaţia statului de a controla totul, la  compania care ne „face proceduri”, la publicitatea care ne spune ce e bun pentru noi, trecând pe la biserica care a fost întotdeauna paternalistă, până la şcoala care ne transmite anumite lucruri fără să ne înveţe să gândim cu capul nostru sau să fim conştienţi de emoţiile noastre sau ale celorlalţi. (Despre starea de spirit, din şcoală în ansamblul ei, care este transmisă copiilor şi chiar părinţilor acestora – îi spunem popular mentalitate – merită făcută o discuţie separată. Ca şi campania de discreditare publică a experţilor, nu numai în educaţie. Sau despre perspectiva exclusiv cantitativă şi mercantilă asupra educaţiei: număr de ore contra salariu; număr de ore/săptămână – a se vedea recentele decizii administrative/cantitative privind reducerea numărului de ore din învăţământul preuniversitar; eliminarea materiei din semestrul I pentru examenele naţionale – uitând că educaţia este un proces, nu o măsurare după modelul croitorului sau al atelierului de tâmplărie; notarea cu acordul părinţilor – uitând rolul şi funcţiile evaluării în şcoală etc.).

Libertatea acordată şcolilor/profesorilor ar aduce, „la pachet”, responsabilitate, încredere, implicare publică, diversitate şi „o stare de bine”. Sau ceea ce se numeşte capital social – definit ca „agregare a resurselor actuale sau potenţiale legate de posesia unei reţele durabile de relaţii, mai mult sau mai puţin instituţionalizate, de responsabilitate şi de recunoaştere reciprocă.” Rezultatul pentru şcoală şi comunitate: prosperitate pe baza încrederii sociale. Nimeni nu trebuie să-şi imagineze că autonomia şcolilor/profesorilor va aduce o schimbare pozitivă „de mâine.” Am putea anticipa bâlbâieli, decizii anapoda, rezultate îndoielnice. Altfel, nici în situaţia actuală lucrurile nu arată prea bine.

Se pune des întrebarea „Ce s-ar întâmpla cu planeta daca omul ar dispărea brusc?” şi se oferă, de regulă, răspunsuri catastrofice. Există şi varianta de răspuns optimist: pământul ar înflori, la propriu. Oare ce s-ar întâmpla dacă am acorda libertate şi încredere oamenilor din educaţie? Şcoala ar înflori, cu siguranţă!

Într-o exegeză la Aristotel am găsit următoarea formulare: „Am ajuns la ideea de άλήθεια (alḗtheia), în care se concentrează întreaga filosofie grecească. A fi înseamnă a gândi; a fi înseamnă a fi adevărat (real). Numai scrutând gândirea şi adevărul (realitatea unui lucru) vom putea atinge existența, şi invers.” (s.n.) Socrate îşi educa elevii şi studenţii în spiritul incertitudinii şi al îndoielii mai mult decât în cel al mulţumirii de sine.

Acestea sunt reperele fundamentale în care funcţionează şcoala, iar filosofia, valorile şi practica educaţională profesate, în anii care au trecut de la deschiderea şcolii noastre, au asigurat comunităţii educaţionale care suntem (copii, familie şi profesori), άλήθεια (alḗtheia).

2020 este un an în care resursele noastre de autonomie/asumare a libertăţii, anticipare şi adaptare sunt exersate mai mult ca oricând în istoria recentă. Probabil că viitorul, aşa cum este el de regulă (imprevizibil, plin de incertitudine, contradicţii şi paradoxuri), va continua să ne provoace permeabilitatea la schimbare şi, mai puţin, adaptarea la constante în viaţa privată sau în cea publică. Educarea abilităţilor hibride, a competenţelor transferabile, strategice şi anticipative a fost, să recunoaştem, o ţintă marginală a şcolii. Mai departe, acestea ar trebui să facă parte din însăşi definiţia calităţii în educaţie.

De pe aceste poziţii privim noul an şcolar la Aletheea. Pe de o parte, menţinerea reputaţiei de furnizor al unei educaţii de calitate prin raportarea permanentă la un sistem de valori comune (Adevăr, Frumos, Bine, Libertate), asumate în parteneriat de către şcoală şi familie şi prin proiectarea unor experienţe de învăţare pentru elevi care să formeze/dezvolte instrumentele necesare pentru autonomia personală, adaptabilitate, creaţie/inovaţie şi pentru formarea capitalului social – încredere în sine şi în ceilalţi, inteligenţă emoţională etc.”

Autor: Mihai Stamatescu, profesor de istorie și director educațional