Cum motivează Consiliul pentru Combaterea Discriminării decizia ca elevii cu cerințe educaționale speciale să aibă locuri speciale la admitere / Ei se confruntă cu discriminări “de la grădiniță până la faza studiilor superioare”

“E imperios necesar” ca Ministerul Educației să gândească măsuri de sprijin pentru copiii cu cerințe educaționale speciale, care se confuntă cu discriminări în accesul la educație, de la grădiniță până la faza studiilor superioare. Așa consideră Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD), în motivarea deciziei sale din februarie, când a stabilit că elevii cu cerințe educaționale speciale trebuie să aibă locuri speciale în licee, școli profesionale și universități, la admitere, așa cum se întâmplă în cazul rromilor și copiilor din Republica Moldova. Motivația, obținută de EduPedu.ro, a fost finalizată acum și trimisă Ministerului Educației.

• Decizia CNCD a fost luată după ce Consiliul fusese sesizat de către Ana Dragu, psiholog clinician și președintele Asociației Autism Europa Bistriția.

Hotărârea obținută de EduPedu.ro “recomandă părții reclamate (MEC – n.red.) să depună toate diligențele pentru găsirea metodelor celor mai adecvate în vederea creării de locuri speciale pentru copiii cu cerințe educaționale speciale”. Documentul arată că faptele prezentate de Asociația menționată în calitate de petent, anume dificultățile legate de accesul elevilor din această categorie la educație, comparativ cu elevii de etnie romă, reprezintă discriminare.

Cum își motivează CNCD decizia:

Forul ”reține că elevii cu cerințe educaționale speciale nu beneficiază de aceleași șanse, deși au programă adaptată, fiind nevoiți să rezolve aceleași tipuri de subiecte ca elevii care au învățat după programa standard. Astfel, există o deosebire față de copiii aparținând minorităților naționale, copiii care au alocate locuri speciale în școli și universități pentru a li se asigura șanse egale la educație“.

Referințele legale la care apelează CNCD:

• Constituie discriminare, conform art. 2 alin. 1 din OG 137/2000, “orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV sau apartenență la o categorie defavorizată, care are ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice”.
• Art. 2, alin. 4 din aceeași OG: “Orice comportament activ ori pasiv care, prin efectele pe care le generează, favorizează sau defavorizează nejustificat ori supune unui tratament injust sau degradant o persoană, un grup de persoane sau o comunitate față de alte persoane, grupuri de persoane sau comunități atrage respunderea contraventională conform prezentei ordonanțe, dacă nu intră sub incidența legii penale.'”
• Art. 2, alin. 9 din aceeași OG: “Măsurile luate de autoritățile publice sau de persoanele juridice de drept privat în favoarea unei persoane, unui grup de persoane sau a unei comunități, vizând asigurarea dezvoltării lor firești și realizarea efectivă a egalității de șanse a acestora în raport cu celelalte persoane, grupuri de persoane sau comunități, precum și măsurile pozitive ce vizează protecția grupurilor defavorizate nu constituie discriminare în sensul prezentei ordonanțe”.
• Art. 11 al aceleiași OG: “constituie contravenție, conform prezentei ordonanțe, refuzarea accesului unei persoane sau unui grup de persoane la sistemul de educație de stat sau privat, la orice formă, grad și nivel, din cauza apartenenței acestora la o anumită rasă, naționalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată, respectiv din cauza convingerilor, vârstei, sexului sau orientării sexuale a persoanelor în cauză”.

CNCD reține în motivarea sa faptul că “mulți dintre acești copii s-au lovit de-a lungul parcursului educațional de o serie de factori de natură a-i dezavantaja, respectiv lipsa psihologului, lipsa profesorului de sprijin precum și alte asemenea, fiind necesar ca aceștia să beneficieze de o măsură afirmativă de natură a le permite accesul la educație în situațiile în care concurează cu alți copii”.

Forul face trimitere la jurisprudența CEDO, ce reafirmă că principiul nediscriminării nu împiedică statele să ia măsuri pentru a promova egalitatea deplină și efectivă, dar și la Constituție, ce prevede că statul are obligația să implementeze acțiuni pozitive pentru diferite categorii de persoane. Argumentația face trimitere și la jurisprudența Curții Constituționale, care, pe de o parte, susține obligativitatea statului de a implementa acțiuni pozitive în sprijinul categoriilor dezavantajate, iar pe de altă parte spune că:

• principiul egalității conferit de Constituție “nu înseamnă uniformitate, așa încât, dacă la situații egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situații diferite, tratamentul juridic nu poate fi decât diferit. Egalitatea părților nu exclude, ci chiar implică un tratament juridic diferențiat”.

CNCD mai arată că “în cazul discriminării substanțiale sa de facto, atunci când se tratează într-o manieră identică două sau mai multe persoane sau situații care sunt de în fapt diferite, Curtea Constituțională a arătat că tratarea diferită a unor probleme ce țin de inegalitate nu este numai permisă, ci chiar cerută“. Și tot jurisprudența CCR consacră ca instrument de realizare a egalității de șanse adoptarea măsurilor afirmative de către stat, mai spune motivarea.

Potrivit CNCD:

• “Situația copiilor cu cerințe speciale obligă statul să adopte măsuri speciale în asigurarea accesului la dreptul fundamental al educației. Elevii cu cerințe speciale se confruntă cu o serie de discriminări în accesul la educație, începând de la grădiniță până la faza studiilor superioare.”
• “Deși legea prevede o serie de obligații pentru stat în a acorda suport copiilor cu cerințe speciale, aceștia din urmă acumulează o serie de dezavantaje pe parcursul etapelor educaționale, astfel încât prezența lor în studiile liceale și universitare este extrem de redusă.”
• “Dezavantajele rezultă din situația acestor copii, din lipsa de resurse a statului pentru a îndeplini obligațiile prevăzute de lege, din lipsa pregătirii de specialitate a cadrelor didactice și din prejudecățile societății față de această categorie de persoane”.
• “Pentru a compensa aceste dezavantaje (…), statul are obligația de a crea locuri speciale pentru această categorie de persoane, ca una dintre modalitățile de asigurare a principiului constituțional al egalității substanțiale.”
• “Copiii cu cerințe educaționale speciale fac parte dintr-o categorie defavorizată, sistemul nu le oferă suficient personal de suport și, deși pot avea abilități deosebite, nu au acces la învățământ de calitate și, pe cale de consecință, la integrare pe piața muncii.”
• “(…) Atât timp cât realitatea produce inegalități, acțiunea afirmativă este necesară astfel încât prin intermediul ei să se recupereze distanțele create artificial, asigurînd și acestor copii acces la educație, prin crearea unor locuri speciale.”

CNCD apreciază că intervenția este necesară nu doar pentru asigura justiția și protecția socială, cât și pentru a valorifica și sprijini potențialul copiilor cu cerințe educaționale speciale.

Decizia Consiliului din 26 februarie a fost adoptată cu unanimitate de voturi.

Foto: Freepik.com