“E o provocare serioasă să dezvoltăm un astfel de test – constructul este foarte vast și, în plus, pentru că dorim să dezvoltăm aceste competențe de la clasa I până la clasa a XII-a și asta e o dificultate teribilă”, a declarat Dragoș Iliescu, specialist în testare educațională, în cadrul la conferinței Reforma Digitală a Educației. Psihologul a vorbit despre un nou instrument de testare, pe care compania pe care a fondat-o, Brio.ro, îl dezvoltă împreună cu UiPath Foundation.
- Declarațiile au fost făcute în cadrul dezbaterii online “Reforma digitală a Educației”, realizată de Edupedu.ro în parteneriat cu UiPath Foundation și Brio.ro
Specialist în psihometrie și în psihologie organizațională, cu o solidă activitate academică și experiență practică, Dragoș Iliescu a explicat ce sunt competențele digitale, le-a definit pe baza cadrului de competențe pentru educație digitală, dezvoltat de Comisia Europeană și a vorbit pe larg despre provocările pe care le presupune construirea unui astfel de sistem de testare.
Instrumentul de testare a competențelor digitale nu oferă certificări, ci evaluează și poate sta la baza unor recomandări pentru a dezvolta abilitățile copiilor. Se adresează elevilor din clasele I-XII, și va fi disponibil gratuit pe platforma brio.ro. Acesta va include itemi de testare pentru toate nivelurile de dificultate și va corela competențele digitale pe care ar trebui să le dețină fiecare copil, pentru fiecare nivel de vârstă.
Primul test de evaluare a literației digitale din România va fi gratuit și va fi disponibil din toamnă.
Declarațiile făcute de Dragoș Iliescu în cadrul conferinței Reforma Digitală a Educației:
„Lucrăm deja de aproape 3 luni într-un parteneriat extraordinar de fructuos cu UiPath Foundation, un proiect care tinde la realizarea unui test de măsurare a competențelor digitale la elevi de la clasa I la clasa a XII-a.
Avem așadar un parteneriat strategic pentru realizarea acestui test, care va duce la construirea unui sistem de testare, nu a unui test. Deci a unui sistem mai larg de testare, cu o bancă de itemi, care să poată fi apoi aplicat gratuit pe Brio.ro pe termen lung de orice copil, profesor, părinte, educator, sistem educațional, școală, Minister șamd din România.
Proiectul acesta provine din înțelegerea că pregătirea acestei națiuni pentru educație digitală nu se poate rezuma la accesibilitatea tehnologiei și la dotarea cu hardware. Fără dezvoltarea abilităților bazale pentru a interacționa cu hardware-ul și a accesa internetul, participarea elevilor va fi redusă, se va rezuma la chestiuni triviale, care nu generează efectele pe care le-am dori. Practic totul pleacă de la recunoașterea faptului că aceste competențe digitale sunt importante, e nevoie să le dezvoltăm și pentru aceasta e nevoie să le putem măsura. Dacă punem întrebarea aceasta: până la urmă, de ce avem nevoie de măsurarea competențelor digitale? evident că argumentul pe care îl aducem e același pe care îl avem întotdeauna în evaluarea educațională formativă în general, indiferent dacă e vorba de română sau matematică sau biologie sau mai știu eu ce altceva. Dacă nu măsurăm, nu gestionăm. Dacă nu poți măsura, nu poți gestiona.
Practic, pui întrebarea: e acesta un domeniu de competențe importante pentru capacitatea elevilor de a participa la actul educațional în școală și ulterior în societate, în piața muncii și ca cetățeni activi? Și răspunsul va fi, sigur: da. Deci ar trebui urmărit, impulsionat și monitorizat.
Avem instrumente pentru a realiza asta? Nu. Deci trebuie generat.
Aș încerca să dau o definire a competențelor digitale. Vorbim foarte mult de competențe digitale și din păcate, din sondajele pe care le avem, înțelegerea națiunii române în general despre ce înseamnă competențe digitale este foarte încețoșată. De cele mai multe ori, competențele digitale înseamnă capacitatea de a porni tableta și a da click pe linkul de Zoom pe care l-ai primit pe Whatsapp sau pe e-mail de la profesori. Nu, nu asta înseamnă competențe digitale. Noi vom utiliza în construcția acestui test cadrul de competențe pentru educație digitală care a fost dezvoltat de Uniunea Europeană, se numește „The digital competence framework”, deci e un cadru de competențe dezvoltat special pentru acest scop. Are 21 de competențe care sunt grupate pe 5 arii și o să dau doar câteva idei ca să înțelegem cât de complex de fapt este acest domeniu și cât de multe lucruri sunt de regulă ignorate atunci când ne uităm la competențele digitale ale elevilor. Gândiți-vă, când lăsăm deoparte o astfel de înțelegere sau o astfel de fațetă din competențele digitale, cât de severe pot fi repercusiunile în participarea lor activă în școală și societate.
Avem 5 componente, după cum spuneam.
O primă competență ține de literația informațională și a datelor. Acolo vorbim de lucruri triviale precum navigarea pe internet, dar și de lucruri puțin mai complicate cum ar fi căutarea și filtrarea informațiilor și datelor din surse cu credibilitate incertă, cum e plin internetul, până la urmă. Totul e one click away. Dar one click away este și o groază de informație nefiltrată din surse care nu știi cât de credibile sau cât de serioase sunt evaluarea informației respective, gestionarea datelor respective și a conținutului digital. Asta înseamnă că, de principiu, simpla navigare este o componentă a literației digitale, dar este una trivială și mai degrabă de nivel scăzut și sunt multe alte lucruri care intervin acolo în contextul în care vorbim de literație informațională și de literația datelor.
Vorbim apoi de o componentă de comunicare și colaborare și sunt lucruri triviale, ca transmiterea unui e-mail sau scrierea unui mesaj pe Whatsapp sau pe un forum, interacțiune prin intermediul tehnologiilor digitale. Dar sunt atât de multe alte tehnologii digitale și vorbim de distribuirea de conținut și mai complex și de implicare civică prin intermediul acestor platforme și de etichetă, de eticheta interacțiunii online și de gestionarea identității. Cum să colaborezi și să comunici online, dacă nu ai identitate digitală și nu poți să ți-o gestionezi și nu poți să o ții sigură?
Vorbim în al treilea rând de crearea de conținut digital, dezvoltarea efectivă de conținut digital, nu simple mesaje, ci poate elemente multimedia, site-uri web, resurse wiki, integrarea, reelaborarea conținutului, care trebuie să aibă la bază o înțelegere robustă a ce înseamnă drepturi de autor și licențe și drepturi pentru a reutiliza conținutul creat de alte persoane. Până la urmă, poate să meargă până la programare. E greu să creezi conținut digital fără să ai noțiuni măcar elementare de programare.
Apoi ai o a patra componentă care vorbește de siguranță, de protecția aparatelor, adică a hardware-ului, dar și de protejarea datelor personale și a sănătății și a stării de bine în mediul online și protecția mediului digital, până la urmă.
A cincea componentă este rezolvarea de probleme digitale sau tehnice, identificarea nevoilor și soluțiilor tehnologice adecvate pentru o anumită problemă, utilizarea creativă a tehnologiei, identificarea limitelor în propria competență.
Când avem o poză atât de multifațetată a ce înseamnă competențe digitale, înțelegem că lucrurile la care ne referim de regulă când vorbim de competențe digitale ale elevilor sunt doar o frântură din toate acestea. Deci e o provocare serioasă să dezvoltăm un astfel de test pentru că este foarte vast constructul și, în plus, pentru că dorim să dezvoltăm aceste competențe de la clasa I până la clasa a XII-a și asta e o dificultate teribilă. Testele PISA sau TIMSS sau PIRLS sau alte testări educaționale comparative au un lux extraordinar: ele măsoară competența focală la o singură clasă. Adică pe un singur palier de dezvoltare cognitivă a elevilor: în cazul elevilor de la PISA, la 15 ani. În cazul PIRLS: la 10 ani, clasa a IV-a.
E mult mai dificil să măsori exact aceeași competență sau componente ale aceleiași competențe la clase diferite, unde ai dezvoltări diferențiate și în competența respectivă și în capacitățile cognitive ale elevilor.
O întrebare care se pune atunci când generezi un astfel de instrument este: cum vom evalua competențele digitale – formativ sau sumativ? Sistemul pe care noi îl pregătim nu este un sistem de evaluare sumativă, nu asta ne propunem, nu este un sistem diagnostic sever, ci mai degrabă un sistem de screening. Nu ne interesează să certificăm un anumit nivel, nu ne interesează să certificăm trecerea de un anumit standard, dimpotrivă. E un sistem de evaluare formativă. Scopul său este acela de a contribui la formare, la dezvoltare. Ne interesează să putem face un diagnostic rapid și cât mai necostisitor al nivelului la care se află un elev, al punctelor puternice pe care le are, al punctelor care necesită dezvoltare și ne interesează să informăm în acest fel dezvoltarea ulterioară a competențelor digitale în ansamblul lor și a ariilor de dezvoltare specifice pentru fiecare elev în mod special.
Asta necesită și repetabilitate în evaluare, adică ne dorim ca aceste testări să se constituie și în evaluare de progres. Unul din lipsurile marcante în evaluarea competențelor relevante pentru educație în România este lipsa evaluării de progres. Evaluarea de progres presupune că acel construct care este evaluat se poate dezvolta. Evident asta facem cu el, de aia mergem la școală, de aia predăm, pentru că vrem să dezvoltăm acel construct. El trebuie să se dezvolte și asta înseamnă că e nevoie să oferi un instrument care să poată să repete măsurarea. Măsurarea lui repetată cu o oarecare periodicitate ar trebui să surprindă această dezvoltare. Dar astfel se stabilește și o cerință importantă asupra testului: constanța, echivalența în testarea repetată, fără însă a repeta itemii de la evaluările anterioare. Evident că un copil, la a doua sau a treia sau a patra întâlnire cu testul respectiv dacă vede aceleași probleme precum cele văzute anterior evident că va obține scoruri mai mari.
Deci sunt cerințe complicate cu care ne confruntăm în dezvoltarea acestui instrument, credem că suntem pe calea cea bună pentru a le cuceri, cred că va oferi date importante și utile pentru decizii și mari, și mici. Cu alte cuvinte, la nivel de individ, dar și la nivel de școală, de clasă, de comunitate de învățare, de oraș, la nivel național de ce nu. Deci testul va permite evaluarea pe diferite paliere. Sigur că copiii sunt cei testați, până la urmă. Ce poate și nu poate fiecare copil în domeniul competențelor digitale.
Dar scorurile vor putea fi agregate în rapoarte de grup, de clasă, de școală, în rapoarte care să marcheze nivelul și să stabilească nevoi la nivelul întregului sistem educațional, la nivelul națiunii.
Deci ce vom avea la final? Un test de evaluare a competențelor digitale, cu scop de screening, digitalizat, evident. Ar fi ridicol să măsori competențele digitale altfel decât digitalizat, pe baza unei tehnologii psihometrice care e bazată pe o bancă de itemi și pe o selecție sofisticată a itemilor, similar cu ce avem în celebrele teste GMAT, SAT, care va genera un raport individual pentru elevul testat și care va putea fi accesat gratuit de instituțiile de învățământ din România și de fiecare elev sau părinte, în cele din urmă”.
Cine este Dragoș Iliescu
Dragoș Iliescu este cercetător, specialist în testare, proeminent specialist în psihologie organizațională și măsurare psihologică, cu o solidă activitate academică și experiență practică, doctor în psihologie. A fost președintele Comisiei Internaționale de Testare (ITC), iar în prezent deține președinția Diviziei de Evaluare și Apreciere Psihologică din cadrul IAAP (International Association of Applied Psychology). Pasiunea sa pentru educație și nivelul ridicat de expertiză dobândit prin implicarea în programe de testare internaționale l-au motivat pe Dragoș să dezvolte singurul Sistem de Testare Standardizată din România – Brio, alături de experți de elită ai comunității academice și de business.