Există câteva greșeli clasice pe care le poate face un părinte în educația timpurie și care pot dezechilibra comportamentul și mentalitatea unui copil, a explicat pentru EduPedu.ro psihoterapeutul Yolanda Crețescu, expert specializat pe terapie comportamentală și pe relația părinte-copil, cu tehnici de educare care formează un individ echilibrat emoțional.
Copilul meu este victimă sau agresor? Oare am făcut o greșeală în educația timpurie care l-a îndreptat spre o mentalitate sau alta? Cum îmi dau seama că întâmpină dificultăți la școală? Într-o societate în care bullyingul este tot mai conştientizat în școală și în comunitate, unii părinţi ajung să-şi pună întrebările acestea atunci când copilul intră la grădiniță sau la școală. Aşa că sfaturile unui psihoterapeut pot fi utile.
EduPedu.ro: Ce greșeli poate face un părinte în educație care să îl ducă pe copil în punctul de a deveni agresor sau victimă?
Yolanda Crețescu: Descurajarea. Descurajarea că tu poți singur și descurajarea unicității. Noi existăm prin simplul fapt că suntem, nu că suntem puternici, nu că suntem slabi. Noi, ca părinți, greșim tocmai prin aceste două abordări: unii îi spun copilului: „Tu ești special, tu ești cel mai important și valoros om pentru mine”, pentru că ești unic, pentru că ești copilul meu, pentru că poate ești special, poate ai venit foarte greu pe lume și atunci am nevoie să te suprainvestesc. Sau poate ai un alt rol în viața mea, poate am nevoie să fiu mai mult mamă decât parteneră și atunci mă țin agățată de copilul meu, pentru că poziția de profesionist, poziția de membru social nu este la fel de confortabilă ca cea de superioritate paternă. Dacă acolo nu fac față, atunci voi supracompensa și mă voi ține foarte mult util în zona parentajului și voi face greșeli pentru că îl voi ține protejat pe copil ca eu să am o utilitate. Nevoia de utilitate, pe care fiecare individ o are, are nevoie totuși de niște granițe, să nu devină patologică, să fie în defavoarea copilului. Și el are nevoie de utilitate, dar dacă părintele se comportă ca și cum el știe mai bine să-l încalțe, știe mai bine să-i facă lecțiile, știe mai bine să-i facă pachetul, știe mai bine să negocieze acțiunile sociale (bătăile cu copiii, certurile cu copiii), atunci le fac rău. Îi descurajează, iar copiii pleacă în viață cu această abodare, abordarea faptului că este special și că întotdeauna trebuie să fie în centrul atenției.
EduPedu.ro: Și ce se întâmplă când ajunge la școală și descoperă că nu mai este în centrul atenției cum era acasă?
Yolanda Crețescu: Dacă acel copil nu va reuși să fie în centrul atenției în sens pozitiv, cu siguranță va reuși să fie în centrul siguranției în sens negativ, așa va gândi. Acesta este punctul în care se creează narcisiștii, pentru că temperamentul este fenotip (învățat), nu genotip (înnăscut). Aud de multe ori „seamănă cu”, nu, nu seamănă, a fost expus la un model similar și atunci l-a copiat.
EduPedu.ro: Cum ajunge un copil la mentalitatea de victimă?
Yolanda Crețescu: Prin același mecanism, doar că părintele îi descurajează potențialul, nu îi conferă un statut special: „Tu nu ești bun, fratele tău scria mai bine”, „Tu nu ești suficient de puternic, celălalt poate să alerge mai mult decât tine”, „Tu nu poți să faci acest lucru, eu pot mai bine pentru tine”. Statutul de victimă se construiește și prin suprainvestirea celorlalți: „Să nu-i deranjezi, să nu-i superi, tu ești important dacă ești apreciat, dacă ești validat, dacă ești recunoscut social”. Atunci, personalitatea copilului se formează în relația cu celălalt și nu în unicitate.
Edupedu.ro: Care este abordarea corectă în cazul acesta?
Yolanda Crețescu: Important este să-i găsești copilului potențialul și calitățile lui și să îi încurajezi, nu să-l lauzi, sunt două lucruri total diferite. Cum faci asta? Te uiți la acțiunile lui, nu la individ, nu-i spui „Bravo, mami, ce te iubesc că ai făcut ordine”, îi spui „eu sunt foarte fericită că împreună am făcut ordine”, deci sunt fericită pentru că e ordine, nu pentru că tu ai făcut ordine. Avem nevoie să ne focusăm pe fapte și nu pe făptași.
EduPedu.ro: Cum se formează agresorii?
Yolanda Crețescu: Începe atunci când te adresezi făptașului și îi supraevaluezi calitățile. Ce înțelege un copil dacă îi spui: „Wow, mami! Ai făcut ordine! Sunt foarte mândră de tine”? Copilul înțelege că oamenii trebuie să facă wow la el și va căuta toate căile să obțină acel „wow”. Numai că ajungem în societate, în lumea reală, și nimeni nu se mai entuziasmează doar pentru că trăiești. Atunci, copilul face din ce în ce mai multe lucruri ca să facă „wow”. Așa se nasc agresorii. Dacă eu nu am reușit să o impresionez pe doamna, pe colegii de clasă, de grădiniță, să fiu „wow”, atunci eu dacă râd de un alt copil, voi fi popular. Copilul-agresor marșează pe poziția de puternic, de „uite ce pot eu să fac”. Și cearta, și pedeapsa sunt o formă de atenție și un copil vrea cu orice preț să ne acapareze atenția. Această nevoie de atenție este sub orice formă, și când îl cert pe copil îi dau atenție. Într-un proces de detronare, în care am doi frați, sau am doi copii în clasă, unul mai bun la desen, altul mai bun la matematică, în momentul acela ei se vor lupta între ei pentru atenția adultului. Dacă nu vor reuși să mă atragă pe mine ca adult de partea unuia sau a celuilalt într-o formă utilă, constructivă, adică să fie cuminți, să fie creativi, să-și facă treaba, vor încerca să mă atragă de partea lor făcând lucruri rele. Când un copil face ceva rău, cu siguranță te vei uita la el. Este mai ușor să fii rău, decât să fii bun.
EduPedu.ro: Care sunt semnele că un copil este agresat?
Yolanda Crețescu: Energia cu care copilul abodrează lucrurile. Eu întreb tot timpul părintele la terapie: „Cu ce frecvență râde copilul tău?”, „Ce energie are când se duce la școală?”, „Cât de bine îți vorbește despre școală?”, „Cât de evitant este?”, pentru că victima la un moment dat poate să fie agresată și ea să ascundă lucrurile astea pentru că se simte vinovată și crede că „oricum merită” să fie agresată.
Citește și:
Bullying-ul la adolescenţi: Relațiile deficitare cu mama, tatăl și prietenii duc la comportamente tip bullying atât ca victimă, cât şi ca agresor
Bullying-ul interzis prin legea educaţiei, care prevede evaluare psihologică pentru copiii victime și agresori
Redacția
Ștefan Lefter
