Cum îi bagă în ceață pe profesori și elevi curriculum-ul românesc și cât de simplu este explicat, cu exemple din lucrările elevilor, cel din Noua Zeelandă

În România, se pare că profesorii nu prea înțeleg diferențele dintre vechiul și noul curriculum, mai ales în ceea ce privește implicațiile abordării centrate pe competențe a noului curriculum. Critica dură este cuprinsă în raportul OCDE făcut în 2017 asupra Evaluărilor din Sistemul de Educație din România. Experții care au scris acest studiu eveniment pentru învățământul de la noi ne dau drept exemplu de bune-practici Noua Zeelandă. Obiectivele noastre de învățare nu sunt clare nici pentru profesori, nici pentru elevi și nici pentru evaluatorii care ar trebui să stabilească la ce nivel sunt fie elevii, fie cadrele didactice, potrivit analizei.

În România, standardele de învățare incluse în curriculumul nou, aprobat în 2015, nu dețin rolul central pe care acestea ar trebui să îl aibă în sistemul de învățământ, arată raportul citat. Și pentru că profesorii nu le înțeleg, aceste standarde nici nu sunt aplicate.

• Citește mai jos, în articol, o comparație practică a modului în care sunt formulate obiectivele pentru clasa a IV-a în România și în Noua Zeelandă, cu explicații suplimentare pe compunerea unei eleve neo-zeelandeze.

Echipa de experți care a scris raportul de 270 de pagini notează faptul că în timpul interviurilor pe care le-a organizat în școli, pentru evaluarea sistemului nostru de învățământ, cadrele didactice nu au făcut nicio referire la modul cum standardele de învățare ghidează planificarea orelor sau cum influențează acestea evaluarea la clasă ori feedbackul oferit elevilor.

Raportul ne trimite, pentru exemplificare, într-o țară mult mai avansată în domeniul Educației decât noi, Noua Zeelandă. Reforma făcută acolo a pus într-adevăr standardele de învățare în centrul curriculumului predat.

Ca să înțelegem ce este atât de diferit, iată mai întâi ce prevăd standardele de învățare în România

În decembrie 2015, Institutul de Științe ale Educației a publicat un cadru pentru noul curriculum al României, cu scopul de a îndruma procesul de elaborare a noului curriculum pentru fiecare clasă, în baza celor opt competențe pe care se așteaptă să le dobândească elevii pe parcursul studiilor. Curriculumul cadru vizează și o schimbare în sfera învățării, cu un accent mai mare pe elev și învățarea individuală, pe dezvoltarea de competențe.

Practic, prin acest cadru nu se mai fixează materiile pe care trebuie să le învețe elevii, ci ceea ce trebuie să știe să facă aceștia în raport cu fiecare dintre cele opt competențe cheie, până la finalul ciclurilor de învățare. De exemplu, până la sfârșitul clasei a IV-a, un elev ar trebui să poată face următoarele:

• Comunicarea în limba maternă: identificarea de fapte și opinii, exprimarea unor idei și mesaje, participarea la interacțiuni verbale în contexte familiare pentru rezolvarea unor probleme școlare sau de viață.
• Comunicare în limbi străine: identificarea de informații în contexte simple, exprimarea unor idei și păreri în mesaje scurte, participarea la interacțiuni verbale simple.
• Competențe matematice, științifice și tehnologice de bază: formularea unor explicații simple în termeni matematici, rezolvarea problemelor în situații familiare folosind tehnici matematice, realizarea unor demersuri investigative simple, manifestarea interesului pentru sănătate și un mediu curat, comportament responsabil față de mediul înconjurător.
• Competențe digitale: utilizarea funcțiilor simple ale dispozitivelor digitale în contexte educative, respectarea normelor de siguranță.
• Competența de a învăța să înveți: identificarea elementelor pe care le presupune sarcina de lucru înainte de începerea unei activități de învățare, formularea de întrebări, folosirea tehnicilor simple de învățare, concentrarea asupra unei sarcini până la finalizarea ei.
• Competențe sociale și civice: interes pentru autocunoaștere, aplicarea unor norme elementare de conduită în contexte cotidiene, asumarea unor roluri și responsabilități, recunoașterea și respectarea diversității (etno-culturale, lingvistice, religioase etc.).
• Spirit de inițiativă și antreprenorial: curiozitate față de noi activități de învățare; inițierea unor activități simple, care implică hotărâre, angajament în realizarea unor obiective, inițiativă, creativitate și cooperarea cu ceilalți.
• Sensibilitate și exprimare culturală: participarea la proiecte culturale și recunoașterea unor elemente ale contextului cultural local sau ale patrimoniului cultural național și/sau universal.

Aceste obiective generale de învățare sunt detaliate în curriculumul aferent fiecărei discipline și clase. De exemplu, elevii de clasa a IV-a se așteaptă să aibă următoarele competențe la comunicarea în limba maternă (română în cazul de față):

Receptarea de mesaje orale în diverse contexte de comunicare. Iar asta se descrie prin:

• Exprimarea de mesaje orale în diverse situații de comunicare;
• Receptarea de mesaje scrise în diverse contexte de comunicare;
• Mesaje scrise în diverse contexte de comunicare.

Cadrul stabilește competențele specifice de care trebuie să dea dovadă elevii, în sprijinul dezvoltării  competenței generale. De exemplu, la competența „înțelegerea mesajelor orale în diverse contexte de
comunicare”, elevii se așteaptă să poată face următoarele:

• deducții simple pe baza ascultării unui text literar sau informativ accesibil;
• să formuleze predicții pe baza fragmentelor de text ascultate;
• să dea câteva concluzii simple pornind de la fragmente de desene animate;
• ascultarea unor dialoguri amuzante sau interesante și din ele să identifice persoanele care comunică (numărul și statutul lor, vârsta, preocupările).

Cum stau lucrurile în Noua Zeelandă

Noua Zeelandă a început să aplice standardele naționale actuale mai devreme ca noi, în 2010. Aceste standarde stabilesc așteptări clare pentru elevi în materie de scris, citit și matematică, în primii opt ani de școală. Standardele naționale prezintă ceea ce se așteaptă să poată face elevii „după un an de școală”, „după doi ani de școală”. Sunt atât de bine prezentate și explicate că le înțelege oricine.

Fiecare standard prevede un obiectiv general. De exemplu, conform standardului aferent scrierii, după doi ani de școală elevii vor: „crea texte în concordanță cu cerințele de scriere ale Curriculumului Noii Zeelande pentru nivelul 1. Elevii vor scrie texte pentru a analiza, a înregistra și a comunica experiențe, idei și informații în vederea realizării obiectivelor specifice de învățare de la nivelul curriculumului.”

Caracteristicile cheie descriu mai detaliat activitatea de scriere la acest nivel și ce vor include textele elevilor. De exemplu, după doi ani de școală, textele scrise de elevi vor include, în mod normal:

• experiențe, informații și/sau idei legate de tema curriculumului, susținute de unele detalii (relevante) și/sau comentarii personale
• în principal, propoziții simple și compuse cu variații la începutul lor, conjuncții simple folosite corect etc.
• standardul este ilustrat de diferite exemple de lucruri de-ale elevilor, însoțite de un comentariu ce explică de ce sunt încadrate în acel standard. Iată și practic ce înseamnă asta, pe un text de-al unei eleve.

Se poate vedea clar că eleva a fost apreciată pentru felul în care a ales să comunice, inclusiv prin desenul pus în pagina, prin care dă și dovadă de creativitate. Ba mai mult, nu este corectată de către evaluator formularea cuvintelor, corectitudinea, este încurajată scrierea cuvintelor ”cum se aud”, dar de fiecare dată sunt menționate frazele complexe, faptul că eleva și-a subliniat cuvintele pe care nu era sigură și a fost apreciată corectitudinea folosirii semnelor de punctuație, inclusiv a cratimei. Se remarcă și elementele de gândire critică, atunci când eleva spune că este o petrecere de adulți, în care aceștia stau și vorbesc despre chestii de plastic, în bucătărie, ”nu este ca o petrecere de copii„.

Treptele de evoluție a nivelului de învățare la scris, citit și matematică semnalează cadrelor didactice cunoștințele, abilitățile și atitudinile la care trebuie să recurgă copiii pentru a îndeplini standardele naționale.

Cum îi ajută Ministerul pe profesori în Noua Zeelandă

Cadrele didactice pot consulta diverse instrumente de evaluare online, disponibile pe o pagină dedicată evaluării, Assessment Online. Aceasta include un selector de instrumente de evaluare, hărți ale resurselor de evaluare și o bancă de resurse de evaluare, care îi ajută pe profesori să selecteze instrumentul cel mai adecvat dintr-o varietate de metode de evaluare formale și informale, pe care să îl folosească în evaluarea generală a progreselor și performanțelor elevilor.

Pe lângă documentele auxiliare privind modul de folosire și înțelegere a standardelor naționale, cadrele didactice sunt sprijinite și prin module de dezvoltare profesională online, care ilustrează standardele naționale și ajută școlile și profesorii să înțeleagă standardele și modul în care sunt corelate acestea la curriculum.

Preocupările legate de fiabilitatea și coerența raționamentului cadrelor didactice au condus la elaborarea Instrumentului privind progresele și coerența (PaCT) în 2012. PaCT este o resursă online care ajută profesorii să își exercite raționamentul profesional folosind standardele naționale. Acesta include cadre elaborate de experți curriculari, ce stabilesc diferite aspecte legate de scris, citit și matematică, determinându-i pe profesori să observe ce știu și pot face elevii în aceste domenii. Fiecare aspect inclus în cadrele respective cuprinde o serie de etape de învățare, ilustrate de diverse sarcini și probleme rezolvate de elevi.

Descărcați de aici curriculum-ul din Noua Zeelandă tradus în română, integral. 

În timp ce actuala reformă a curriculumului din România oferă o bază solidă pentru o aliniere din perspectiva standardelor, standardele de învățare, așa cum sunt formulate ele în momentul de față, nu oferă suficientă îndrumare nici profesorilor și nici celor care fac testele sau evaluările, fie pentru elevi, fie pentru profesori. Adică nici raportarea eventualelor progrese pe care un cadru didactic sau altul le poate avea, nu este făcută cum trebuie în acest caz.

Asta și pentru că aceste standarde nu identifică clar niveluri distincte de performanță, care să permită profesorilor să evalueze dacă și în ce măsură a fost atins un anumit standard, scriu în raportul citat expeții OCDE. Nu oferă nici repere legate de evoluția nivelului de învățare în raport cu rezultatele estimate, care să permită profesorilor să evalueze dacă elevii sunt pe cale să dobândească competențele specifice. În Noua Zeelandă, de exemplu, standardele de învățare prevăd clar caracteristicile activității elevilor la un anumit nivel, însoțite de exemple clare, ilustrate cu lucrări de-ale elevilor, pentru a ajuta profesorii să înțeleagă ce a vrut să spună autorul acestor programe, dar și să stabilească nivelul elevilor într-un mod profesionist.

FOTO: Ministerul Educației din Noua Zeelandă