Măsura propusă în proiectul Ministerului Educației privind statutul elevului de a permite profesorului să trimită elevii care au un comportament disruptiv la ore într-o sală în care să desfășoare studiu individual a creat numeroase reacții contradictorii: Unii susțin ideea, alții o consideră nepotrivită. Având în vedere că multă lume implicată în educația elevilor din România a văzut cum funcționează o asemenea sală doar în filme, am să fac câteva precizări legate de utilitatea ei și de experiența personală pe care am avut-o în poziția de consilier școlar în România și de profesor la un liceu din SUA.
Responsibilitatea principală a gestionării comportamentului elevilor este a profesorului de la clasă. Cu toate acestea, unii profesori sunt depășiți de situație. Acest lucru se întâmplă din două motive principale: Fie elevii au un comportament imposibil de gestionat de către profesorul de la clasă, fie profesorul nu are un management bun al clasei. Indiferent de motiv, profesorul uneori este pus în situația să apeleze la ajutor.
Primul pas pe care profesorul ar trebui să îi ia în considerare ar fi să contacteze părinții sau persoanele cu care locuiește elevul. Deci NU să îl trimită pe elev automat într-o sală de detenție. De cele mai multe ori comportamentul indezirabil al elevului nu apare din senin la intensitate mare, ci progresiv. Aceste semnale trebuie citite de profesor din timp și măsurile luate trebuie să fie proporționale. Astfel, o primă măsură pe care o ia profesorul este să încerce să implice familia, deoarece de cele mai multe ori comportamentul indezirabil al elevului este legat de situații care pot fi gestionate de părinți (ex. un părinte nu știe că banii pe care îi dă copilului sunt cheltuiți pe băuturi energizante, iar o discuție în acest sens poate ameliora situația).
Dacă contactarea părinților nu are efect, iar comportamentul disruptiv al elevului se agravează, profesorul ar trebui să ia în considerare să apeleze la consilierul școlar (dacă există în unitatea respectivă). Nu știu cât de eficienți sunt alți consilieri școlari în gestionarea acestor situații, însă când am lucrat pe postul de consilier școlar în România am avut numeroase situații în care am reușit să dezamorsez situații de la clasă, după ce am discutat atât cu elevii, cât și cu profesorii. E important de precizat că am întâlnit situații în care nu doar elevul este responsabil pentru situația creată, dar există și comportamente sau reacții ale profesorilor care declanșează comportamentul indezirabil al elevilor (ex. tratează elevii cu lipsă de respect).
Dacă situația nu poate fi gestionată de consilier (sau dacă nu există consilier școlar în unitatea școlară respectivă), atunci situația trebuie gestionată de către o persoană de la conducerea școlii. În SUA, aproape întotdeauna situația este gestionată de directorii adjuncți. În funcție de gravitatea situației, aceștia decid care este cea mai potrivită consecință pentru diminuarea intensității și frecvenței comportamentului indezirabil al elevilor. Ei decid pentru că ei au pregătire specializată pentru gestionarea comportamentului (adică fac cursuri relevante în acest sens, de modificări comportamentale).
În funcție de gravitatea situației, directorii pot lua o serie de măsuri, iar una dintre ele poate fi trimiterea elevului într-o sală de studiu individual (sau „sală de detenție”, așa cum este numită informal), pentru o perioadă variată de timp (de la 1-2 ore până la o zi). Atunci când se întâmplă acest lucru, profesorul de la clasă are responsabilitatea de a oferi elevilor materiale de studiu individual (ex. citești de la pagina 74 la 75 și răspunzi la întrebările 1-9). În experiența mea, această măsură a fost utilă uneori deoarece a permis dezamorsarea unor situații cu mare încărcătură emoțională, care au afectat negativ nu doar elevul implicat și profesorul, însă și pe ceilalți elevi din clasă. Însă e important de înțeles că o asemenea măsură este unul dintre ultimii pași dintr-un șir lung de măsuri pe care directorul le poate lua. Cu alte cuvinte, NU profesorii trimit elevii în această sală, ci conducerea școlii. De ce?
Hai să ne imaginăm că avem un profesor care nu știe cum să gestioneze comportamentul elevilor la clasă. Într-un timp foarte scurt, jumătate din clasă este trimisă în sala de detenție! Și ce ne facem în cazul în care 10 profesori decid acest lucru simultan? Cine asigură logistica necesară? Sau cum justificăm faptul că 10 elevi din clasa a 8-a B au ajuns în sala de detenție în urma comportamentului lor la ora de matematică, în timp ce profesoara de română care a predat cu o oră înainte a zis că nu a întâmpinat nici o problemă comportamentală? În acest caz putem spune cu inima împăcată că elevii reprezintă principala cauză? Sau profesorul de matematică a avut o zi proastă?
Încă ceva: Trimiterea elevilor într-o sală de studiu individual de cele mai multe ori nu rezolvă problema care a create situația, ci reprezintă doar o soluție de avarie, cu efecte pozitive pe termen scurt (dar ale căror efecte scad o dată cu creșterea frecvenței implementării acesteia). Este absolut esențial să se identifice cauzele care au dus la apariția acelei probleme și soluții sustenabile, pe termen lung.
Un alt aspect important: Ministerul Educației nu are cum să cunoască în ce măsură spațiul din fiecare școală permite crearea unei asemenea săli de clasă, și nici resursele umane disponibile în fiecare școală pentru supravegherea elevilor. Aceste aspecte țin de managementul școlii. Ministerul Educației poate cel mult da posibilitatea școlilor să creeze asemenea săli, dacă situația o cere și dacă există spațiu și resurse umane.
Legat de resurse umane: În SUA exista o persoană angajată (cadru didactic auxiliar, de obicei șofer de autobuz scolar) care se ocupă de supravegheerea elevilor (dar care nu avea responsabilitatea să ajute elevii la rezolvarea exercițiilor). În România bănuiesc că se va apela din nou la profesori să facă acest lucru (ex. D-na Popescu, care este o profesoară foarte bună, are fereastră în orar între 10 și 12, deci o desemnăm pe dânsa responsabilă pentru supravegherea elevilor). În opinia mea, profesorii care susțin o asemenea măsură ar trebui să se gândească de două ori dacă este într-adevăr benefică pentru ei, deoarece se poate ajunge la situații în care un coleg de-al lor (care nu știe cum să gestioneze clasa foarte bine) le va trimite „cadou” mai mulți elevi care i-au deranjat ora. Astfel, în fereastra de la 10 la 12, în loc să corecteze lucrările elevilor săi (sau să aibă un moment de liniște în care să își verifice contul de Facebook), d-na Popescu va trebui să țină sub control o grupă de 10 elevi cu comportament inadecvat. Consecința? D-na Popescu va fi nerăbdătoare să vină ora 12:00 ca să se „odihnească” predând clasei sale de elevi (pentru că e mai puțin obositor să ții o oră atunci când știi ce ai de predat) și probabil nu va avea cele mai prietenești priviri atunci când se va întâlni cu colega ei care i-a trimis elevii în „detenție”. Iar direcțiunea școlii va avea de gestionat două probleme: Elevi indisciplinați și animozități între profesori.
Deci proiectul propus de Ministerul Educației trebuie să elimine precizarea prin care „cadrul didactic poate decide” ca elevii care au manifestat comportamente neadecvate la oră să își desfășoare activitatea într-o sală de clasă din unitatea de învățământ stabilită cu scopul studiului individual. În schimb, proiectul poate să ofere directorilor libertatea de a decide spațiul în care se desfășoară activitățile elevilor cu comportament adecvat în incinta școlară pe care o gestionează (inclusiv crearea unei asemenea săli de studiu individual, dacă există spațiu și resurse umane disponibile). Iar în cazuri în care există școli care au numeroase cazuri de elevi care au comportament inadecvat (și se stabilește că acest lucru nu este cauzat de managementul școlar defectuos al direcțiunii sau al profesorilor de la clasă), Ministerul Educației ar putea oferi posibilitatea înființării de posturi didactice auxiliare care să se ocupe exclusiv de gestionarea problemelor comportamentale.
___
Despre autor:
Dacian Dolean este psiholog educațional, specializat în dezvoltarea limbajului și a alfabetizării timpurii. Are o experiență de peste 20 de ani ca profesor de învățământ primar, gimnazial, liceal și universitar în România și în SUA. Activitatea sa din ultimii ani s-a axat pe cercetare în domeniul alfabetizării și pe activități de formare a profesorilor din învățământul primar din SUA.
În prezent, este afiliat Universității Babeș-Bolyai ca director al unui proiect de cercetare care urmărește dezvoltarea alfabetizării copiilor din România, finanțat de EEA Grants. De asemenea, este membru în comitetul editorial al publicației Journal of Literacy Research.
Photo 29663308 © Photographerlondon | Dreamstime.com / Dreamstime.com sprijină educaţia din România şi oferă gratuit imagini stock prin care Edupedu.ro îşi poate ilustra articolele cât mai relevant posibil / Campania Back to school oferă posibilitatea oricărei școli, profesor sau elev să descarce imagini de calitate cu 50% discount.